By Adrian Stanciu on 7 martie, 2010
Venit la putere cu surle și trâmbițe în urmă cu doar un an și ceva și distins cu premiul Nobel pentru pace după 13 zile în funcție pentru meritul incontestabil de a nu fi George W. Bush, Barack Obama a reușit turul de forță de a-și vedea blocate în Senat cele mai importante inițiative, mai ales piatra unghiulară a mandatului prezent, reforma sănătății. Cum e posibil așa ceva, pentru un președinte ales cu un mandat popular confortabil și care controlează o majoritate la fel de confortabilă în ambele camere ale legislativului? Metoda folosită de republicani pentru a-i bloca inițiativele e veche dar eficace. A fost inventată de Cato cel Tânăr pentru a-i bloca inițiativele lui Iulius Caesar. Pur și simplu nu te oprești din vorbit. Regulamentul Senatului Statelor Unite permite oricărui senator să vorbească oricât pe orice subiect. Dacă o lege e pusă în dezbatere, senatorii opoziției pot să oprească votarea ei indefinit pur și simplu dezbătând-o la infinit. Nimeni nu le poate lua dreptul la cuvânt. Sau aproape nimeni, pentru că un amendament la regulament permite unei majorități formate din 2/3 din senatori să ceară întreruperea dezbaterii și trecerea la vot. Metoda se numește “filibuster”. Continuă să citeşti… “Modelul american”
Categorii: Politică, Reflecții | Subiecte: America, Băsescu, democrație, filibuster, obama
By Adrian Stanciu on 3 martie, 2010
Una dintre iluziile copilăriei mele, care a fost spulberată la maturitate, e aceea că trăiesc într-o țară frumoasă și bogată. Iluzia asta mi-a fost săpată temeinic în conștiință de propaganda naționalistă a guvernului comunist al anilor ‘60 și până la vârsta adultă nimeni nu a încercat să mi-o scoată din cap. Încet, încet, însă, am început să-mi dau seama că imaginea mea despre propria mea țară e falsă. Țara mea nu e mai frumoasă ca altele și, mai ales, nu e deloc mai bogată decât ele. Sigur că nu suntem năpăstuiți, dar nu suntem nici din cale afară de dăruiți. Oricine a explorat insulele Greciei, văile Alpilor, plajele nesfârșite ale Atlanticului, fiordurile Norvegiei, castelele Franței, asta ca să amintim numai tări din apropierea noastră, știe că România nu e cu siguranță o țară dăruită. Continuă să citeşti… “Aurul cenușiu”
Categorii: Economie, Reflecții, Societate | Subiecte: inteligență, speranță, viitor
By Adrian Stanciu on 1 martie, 2010
Am citit ieri o declarație halucinantă a doamnei Maria Grappini, șefa patronatelor din industria ușoară. Se pare că producătorii români de șnur de mărțișor sunt pe ducă. Au mai rămas doar 4 fabricanți locali, și ăia de-abia ținându-se în viață. Cauza, potrivit doamnei Grappini sunt importurile și nepăsarea statului român care asistă impasibil cum o tradiție multimilenară a despicatului firului de borangic în 4 și al re-înnodării lui pe culori se stinge încet. Undeva, în subtext, era ideea că statul ar trebui să intervină, să facă ceva, ca să nu moară producția de șnur bicolor. Ce naiba, doar nu o să le dăm și mărțișoarele străinilor! Citesc multe prostii în presa românească, dar parcă ceva așa de idiot nu am mai citit de mult. Continuă să citeşti… “Mărțișorul românesc”
Categorii: Economie, Reflecții | Subiecte: industrie ușoară, mărțișor, outsourcing
By Adrian Stanciu on 21 februarie, 2010
În zilele dinaintea așteptatei treceri a lui Gheorghiu-Dej în lumea dușmanilor obscurantiști, în PCR a apărut o luptă surdă pentru putere. În centrul ei erau trei mari corifei ai partidului, puși în linia a doua de Stalin, dar care-și vedeau acum din nou șansele înflorind. Ei erau Emil Bodnăraș, Gheorghe Apostol și Ion Gheorghe Maurer. Lupta surdă, de culise, însă, nu ducea la nici un rezultat, ba chiar părea la un moment dat că riscă să amenințe, cu consecințe greu de prevăzut, controlul absolut al Partidului asupra societății românești. Și atunci Bodnăraș a avut o idee genială. Astăzi s-ar numi “proxy war”. Hai să își retragă toți trei candidagtura și să-l sprijine pe unul tânăr, discipol de-al corifeilor, și apoi să-și manifeste puterea manevrându-l pe acela. Aveau și candidatul perfect. Un tinerel nu prea inteligent, bâlbâit, fără mari șanse de a fi vreodată foarte popular, arivist și dispus la orice. Îl chema Nicolae Ceaușescu.
Zece ani mai târziu micul bâlbâit scăpase de toți trei, folosind inteligent orice ocazie de a-și spori puterea și încă și mai abil pe cele care au slăbit-o pe a lor.
Micul Titulescu nu e nici bâlbâit nici impopular. Asta-l face, pentru mine, cel mai pericuos politician român al momentului.
Categorii: Politică | Subiecte: ceaușescu, ponta
By Adrian Stanciu on 14 februarie, 2010
Politicile noastre publice sunt dominate de modele. Am preluat tale-quale modelul francez în zorii modernității statului român. Apoi Carol I a adus câte ceva din modelul german, pe ici pe colo, prin părțile mai degrabă ne-esențiale. A urmat apoi marele experiment al modelului sovietic, urmat de variațiunea lui sub-umană, modelul nord-coreean. După revoluția-model a urmat o perioadă de panică și de căutare de noi modele. Ca o găină fără cap politicienii noștri se agitau fără direcție în căutarea unei noi idei de împrumut. O vreme chiar au încercat să se aventureze fără una, lansând tema atât de ridiculizată a “democrației originale”. Au abandonat-o repede ridicând întâi în slăvi modelul suedez al statului ultra-social, revenind apoi la bunul și încercatul model francez centralist-etatist înainte de a se abandona cu arme și bagaje unui banal model european generic, impus de “aquis communautaire” și de salturile mortale pe spate pe care bietul nostru stat a trebuit să le facă pentru a părea suficient de civilizat încât să fie primit la masa bucatelor alese, europenești. În toată tevatura asta am omis să urmărim și să ne inspirăm de la singurul model cu adevărat relevant pentru noi. Modelul grec. Continuă să citeşti… “Modelul grec”
Categorii: Politică, Reflecții, Societate | Subiecte: criză, euro, europa, grecia, politici publice
By Adrian Stanciu on 8 februarie, 2010
Văd, în ultima vreme, din ce în ce mai multe voci abordând tema legalizării drogurilor ușoare. E o temă spinoasă și care suscită multe controverse. Politic vorbind, pare a fi explozivă. Oricine s-a arătat favorabil ideii a fost pus la zid și lapidat (metaforic vorbind) până când a retractat bâlbâit și s-a scuzat cum că s-a exprimat greșit.
Bănuiesc că nu voi surprinde pe cei care citiți acest blog de mai multă vreme, eu sunt pentru legalizarea drogurilor. În particular sunt pentru legalizarea tuturor drogurilor, nu doar a celor ușoare. Știu că e o poziție singulară și generatoare de controverse, dar mi-o susțin. Cu argumente. Continuă să citeşti… “Iarba verde de acasă”
Categorii: Reflecții, Societate | Subiecte: droguri, legalizarea drogurilor, marijuana
Comentarii recente