Încrederea în sine

Visul meu a fost mereu să mă fac profesor de liceu. La vremea când această alegere era una dintre cele posibile nu am avut curajul s-o fac, pentru că presupunea o repartiţie la ţară, un fel de apostolat de care nu mă simt capabil. Dar încă visez că, atunci când am să mă retrag, am să găsesc un liceu care să mă primească măcar cu un sfert de normă.
Pomenind despre acest vis unor studenţi dintr-o asociaţie studenţească cu care colaborăm m-am trezit că-mi propun, în chip de cadou de Crăciun, să ţin o prelegere în faţa unui grup de elevi dintr-un liceu din Bucureşti, pe orice temă vreau eu.
M-am prezentat emoţionat ca un şcolar la examen la locul faptei. Am intrat în sala de festivităţi, o sală mare ca de teatru. Înăuntru, ceva lume, nici prea multă nici prea puţină, cam după aşteptări. Dar tot vin, şi  vin şi vin. Până se umple sala cu 400 de tineri, zgomotoşi, ireverenţioşi, curioşi. Într-un cuvânt: minunaţi. Nu ştiu de unde îşi trag seva toate generaţiile astea care se plâng stereotip despre tinerii din ziua de azi  care nu mai sunt ca ei. Eu am văzut nişte puşti admirabili, însetaţi de modele în care să creadă şi de răspunsuri la fix aceleaşi întrebări cărora le căutam şi noi, la vârsta lor, răspunsurile.
Le-am vorbit despre ceva ce vreau să vă împărtăşesc. Despre puterea credinţei în sine. Încrederea în propriile puteri e o profeţie auto-împlinită: dacă crezi cu tărie că poţi ceva îţi sporeşti considerabil şansele să poţi. Pentru că abordezi lucrurile cu curaj, cu aplomb, iar în faţa inevitabilelor obstacole reacţionezi energic şi pozitiv în sensul depăşirii lor. Ceea ce te face să reuşeşti şi îţi măreşte astfel încrederea în tine, şi tot aşa. Dimpotrivă, lipsa acestei încrederi e şi ea o profeţie auto-împlinită, dar în sens opus. Dacă crezi că nu vei reuşi ceva atunci vei aborda lucrurile timid, ezitant, iar în faţa obstacolelor dezarmezi, ceea ce te face să ratezi şi îţi reduce încrederea în tine.
Există un experiment celebru, pe care l-am făcut şi cu tinerii mei elevi. Le-am dat o sarcină oarecare, dar i-am împărţit în două grupuri, alese la întâmplare. Unui grup i-am dat sarcina neutru, fără alte indicaţii, dar pe celălalt l-am manipulat subtil să creadă că sarcina e foarte posibilă, uşoară chiar, deşi nu era. Grupul care a crezut că poate realiza sarcina a obţinut rezultate cu 32% mai mari decât cel care nu a crezut nimic. Şi nu e întâmplător. Istoria se repetă mereu, în orice medii fac experimentul, cu procente cuprinse între 20 şi 50%. Şi toată diferenţa e în capul oamenilor şi în atitudinea lor faţă de sarcină.

S-ar putea să vi se pară puţin, 30%. Ce mare lucru. Dacă însă faceţi orice în viaţă cu 30% mai bine, în 30 de ani de carieră asta vă va duce la un rezultat de 2620 de ori mai bun. E diferenţa între a ieşi la pensie cu economii de 13,000 de euro, ca românul mediu, după cum citeam într-un studiu recent, sau cu 34 milioane! Şi toată, repet, toată diferenţa e în capul vostru. Nu în noroc, nu în competenţă. Alea vin başca. Şi pot să demonstrez asta cu date.

Iar dacă aveţi vârsta maturităţii depline şi nu mai aveţi cum să aşteptaţi 30 de ani pentru că peste 10 ieşiţi la pensie, nu disperaţi. 1,3 la puterea 10 încă face 13,79…

Încrederea în sine
O notă?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *