7 răspunsuri pentru “I believe in America”

  1. Radu

    Sunt 120% alaturi de fiecare cuvant si idee enuntata de tine aici. Regasesc in ele perfect experientele si parerile mele, convingerea ca acolo se intampla lucrurile. Si ca daca vrem sa devenim (prin noi insine sau prin companiile noastre) semnificativi la nivel mondial, zborurile in America sunt obligatorii.

  2. Vlad Maior

    Desi nu am fost inca in SUA (sper sa ajung intr-o zi) imi permit sa va sustin parerile. Mi le bazez pe cateva fenomene (daca le putem spune asa). Unul dintre ele este Twitter, pe care (cum am scris si pe blogul personal) scriu personalitati importante inclusiv din lumea business. Jack Welch e un fan declarat. Ce vreau sa spun? Acel open-mindness, care i-a diferentiat mereu de ceilalti. Blogosfera e un alt exemplu, cu utilizatori si cititori putini la noi.

    P.S. stiu ca e off-topic, dar va rog eu, pt pastrarea rigurozitatii de care dati dovada de cand v-am cunoscut initial (URR-ul a fost “de vina”) , corectati motto-ul blogului la “scHimbi”. Sunt convins ca nu v-a deranjat remarca mea de final, asa ca va multumesc

  3. Back in Business | Radu Georgescu

    [...] este extrem de „business-oriented”, eficient, poizitiv-agresiv. Consider foarte semnificativ postul acesta al lui Adrian Stanciu, asa ca nu voi dezvolta acum foarte mult. In tot cazul, am avut cateva [...]

  4. gabi

    din pacate, daca noi nu scapam de sursele complexelor de care suferim, nu vom reusi prea curand sa ne schimbam. La douazeci de ani de la Revolutie, societatea deschisa a ramas un ideal, iar cei care cred in el sunt din ce in ce mai putini.

  5. Liviu

    Bastionul democratiei si trambita libertatii are ambasadele inconjurate de garduri inalte, sarma ghimpata sau intarituri de beton, vajnic pazite de echipe antiteroriste. Trebuie sa recunoasteti ca este un paradox.

    America si-a asumat rolul unic de gardian al legilor si principiilor libertatii elaborate in doua sute de ani de existenta, fara sa-si dea seama ca incercarea de a-i inlatura pe ceilalti de la masa la care libertatea se imparte in diverse forme este, de fapt, prima incalcare a principiilor de baza ale acesteia.

    America nu crede in Dumnezeu. Crede in existenta Lui, dar I se substituie intr-un mod categoric. Pentru americani, Dumnezeu e un simbol care trebuie sa existe doar pentru a te prevala de el, un fel de veteran de razboi in numele caruia poti purcede la cutare si cutare acte. Dumnezeu e balast si America crede cu tarie ca se poate descurca mai bine fara.

    Felul in care America sfideaza lumea are ceva din destinul tragic al lui Michael Jackson. America si Michael Jackson au un lucru in comun. Un fundament subred. Michael Jackson vine dintr-o familie saraca, dezorganizata, cu un tata betiv si bataus in care lectiile de morala au fost minime, daca nu de-a dreptul inexistente. Socul pe care l-a resimtit in urma formidabilului puseu de celebritate nu a putut fi absorbit de fiinta firava, fara copilarie si repere. In acelasi fel, America, o tara nascuta din ambitia feroce a tuturor viselor ratate si alungate din batrana Europa, nu a fost pregatita sa conduca lumea. Americii ii lipsesc lectiile si invataturile desprinse din toata macinarea Europei.

    Cruciadele, razboaiele de independenta, marirea si decaderea imperiilor, Napoleon, bascii, Revolutia Franceza, Renasterea, sangeroasele dinastii britanice, Carol I al Frantei, Isabela a Spaniei, ciumele si Inchizitia, toate nu sunt decat lectiile pe care parintii batausi si saraci ai Americii nu au avut cum sa le predea copilului rebel gata sa parvina cu orice pret. Idolii Americii ard pentru ca nu au trecut, nu au Dumnezeu, nu au nimic din ceea ce le-ar putea asigura oxigenul sus in varf. James Dean, Elvis, Morisson, Kurt Kobain, Hendrix, Janis Joplin, toti sunt copiii unei Americi care nu a stiut sa-i creasca. America e prea tanara ca sa-si invete copiii. Visul american e bolnav, e amagirea unui copil abandonat pe strazi si care priveste cu pofta si ura la vitrinele celorlalte civilizatii.
    Poate ca nu e intamplator ca, in preajma zilei de 4 iulie, America nu a sarbatorit, ci si-a ingroapat unul dintre copiii caruia i-a predat o lectie gresita de Libertate.
    Sincer cred ca America se indreapta se dictatura.Patriot Act = distrugerea drepturilor si a principiilor care au stat la baza findarii Americii,in numele securitatii
    Numai bine si scuze de mesajul prea lung

  6. Alex Dumitru

    Eu mi-am dedicat o mare parte din timp internetului si mi-am facut multi prieteni americani, lucru care m-a ajutat enorm in formarea unei mentalitati deschise pe care nu o regasesc deloc in cunostintele mele offline. De aia nu putem spera la o societate de calibrul celei americane si nici macar sa speram la o evolutie.

    De 4 ani am incercat sa pornesc diferite afaceri, unele au avut succes, dar majoritatea nu, iar apropiatii mei privesc doar insuccesul. Probabil de asta foarte rar auzim de realizari semnificative ale tinerilor romani, pentru ca nu sunt sustinuti, ci renegati.

  7. Lectii de viata… « Vlad Maior

    [...] de viata… September 9, 2009 vladmaior Leave a comment Go to comments Adrian Stanciu scria de curand despre cateva valori ale [...]

Lasă un Răspuns