Comentarii la: Îngerul elitei

De către: Adrian Stanciu

Adrian Stanciu — Thu, 10 Dec 2009 07:16:10 +0000

Om fi rude, de avem păreri așa de apropiate… Eu nu m-am uitat la Aniela, dar m-am uitat la câteva episoade de la alte telenovele la ProTV și cred că singurul tip de proict de televiziune educativ este cel care face rating. Emisiunile în care Horia Patapievici îl provoacă intelectual pe Gabriel Liiceanu la o discuție despre omul modern sunt educative pentru 1/1000 din public, și anume acela care era deja, din perspectiva nevoii sociale, gata educat. Mă bucur să te găsesc aci, știi, nu?

De către: Radu

Radu — Wed, 09 Dec 2009 23:10:50 +0000

Asta cu Adrian Sârbu e teribil de adevărată, mă bucur că nu sunt primul care a observat. Din septembrie mă uit la ”Aniela” pe Acasă și poate orice intelectual să se uite strâmb la mine, eu tot cred că e cel mai lăudabil proiect de televiziune de după Revoluție. Și faptul că sunt foarte interesat de perioada respectivă ( cca. 1900 ) fără ca asta să’mi scârbească telenovela vorbește enorm pentru ea. E primul lucru care este în mod evident distractiv pentru un public foarte larg ( cel puțin așa am înțeles, că are succes ) și educativ pentru același public larg. Că e plină de imperfecțiuni și inexactități istorice care personal mă irită e altă poveste, dar e îndeajuns de bine-intenționată încât să le trec cu vederea, ceea ce e mare lucru, nu mi s’a mai întâmplat.

De către: Camelian Propinatiu

Camelian Propinatiu — Sun, 22 Nov 2009 00:32:30 +0000

Intre elita si gloata ar trebui sa existe un partid al cadrelor didactice. Romania Regala a reusit sa-l foloseasca pentru Luminarea Poporului, iar comunistii pentru indoctrinare. Azi nu avem decat televiziuni care ne tin in semi-intuneric.

De către: Florin Cojocariu

Florin Cojocariu — Tue, 25 Aug 2009 20:50:05 +0000

@Cosmin: Foarte interesant. Povestea asta cu comunicarea sectoriala poate fi de fapt fundatia unui plan de reconstructie reala a elitelor. Problema e simplificata pentru ca discutia despre KPI (nu pot sa ma abtin) e circumscrisa unei zone mai inguste fata de cazul coplesitor al elitelor in general. Adica, cel putin pentru zidari ar trebui sa devina mai repede limpede ce anume masuram ca sa determinam daca un zidar e bun, mediocru sau exceptional.
Cred in continuare ca adevarata problema in acceptarea autoritatii sau a unei initiative (situatia evocata si de tine in articol) e lipsa de criterii dupa care e judecata persoana sau proiectul. Le zic KPI pentru ca ma amuza, dar pe undeva despre asta e vorba, functionam in comunitati profesionale fara KPI sau cu parametri confuzi. De aici trebuie inceput.
La fel de importanta e dimensiunea morala sau etica (la alegere) a problemei. Elita fara principii morale nu cred ca se poate concepe.
Asadar asta ne trebuie: Criterii de performanta clare si principii morale acceptate. Nu mai adaug cerul instelat deasupra noastra.

De către: Cosmin Alexandru

Cosmin Alexandru — Tue, 25 Aug 2009 05:57:50 +0000

Draga Adi, mie mi se pare ca suntem exact pe aceeasi lungime de unda. Eu propuneam in finalul articolului, ca o posibila solutie, o redefinire a comunicarii intre elite si public. Tu ai dezvoltat si precizat cateva cai de comunicare, in principal prin televiziune. Subscriu. Asa cum subscriu si la definirea elitelor facuta de Florin si care e identica cu cea facuta de Plesu in articolul din 7 august din Adevarul, de la care am si pornit. Comunicarea prin tv poate rezolva o comunicare generica intre elite si gospodine sau zidari. Insa nu ma prind deocamdata cum s-ar putea aborda comunicarea sectoriala: intre elitele zidarilor si zidari, intre elitele medicilor si medici etc. Pentru ca si asta e o forma de a crea un public orizontal, creand mai multe publicuri pe verticala, care indiferent de meserie, sa impartaseasca un set de valori comun. Si cu asta pun punct pentru ca m-ai ajutat sa dezvolt urmatorul articol din 22. Multumesc

De către: Florin Cojocariu

Florin Cojocariu — Mon, 24 Aug 2009 05:46:42 +0000

Nu stiu:) Ma gindesc insa ca elita e in prima instanta circumscrisa unui domeniu de activitate (profesional sau amator, nu conteaza). Apoi, exista criterii de performanta care o definesc ca elita. Uite, elita sportiva e simpla, acolo masuram performanta numeric. Cum masor insa performanta profesorului? (Anglo-saxonii se pare ca au reusit, nu e prea clar insa ca e si bine) Constat acum, in timp ce scriu, ca aici e o problema cu “elita intelectuala”: Intelectualul nu e o profesie. Exista elite in matematica, psihologie, filosofie, etc. Dar nu poti apartine din prima “elitei intelectuale”, trebuie sa fii mai intii parte din elita unei profesii. Elita intelectuala e suma elitelor profesionale intelectuale. La rindul ei, elita unei tari e o suma dintre elita intelectuala si altele (cred ca exista si o elita a zidarilor sau strungarilor si nu vad de ce n-ar fi parte din elita unei tari)
Cam tirziu, ce-i drept, ma gindesc sa ma uit in DEX: ” s.f. Grup de persoane care reprezintă ceea ce este mai bun, mai valoros, mai ales într-o comunitate, o societate etc.” Exact doua intrebari: care comunitate? cum definesc mai bun, mai valoros?

Sa raminem la elita intelectuala, subiectul postului tau. Daca definim elita intelectuala ca suma elitelor profesionale ale celor cu profesii intelectuale, vom avea aici: filosofi, ingineri, profesori, doctori, poeti, consultanti, etc. Moment in care constatam o problema: din punctul de vedere al interactiunii cu masele si al educatiei, nu toti sint egal de importanti sau relevanti. Cazul Oprescu e o astfel de dificultate. Poti fi parte din elita chirurgilor si in acelasi timp un dezastru moral.

Mi se pare ca ceea ce denumim in mod curent “elita intelectuala” e de fapt acea parte a elitei intelectuale care are o mare vizibilitate publica. Nu stiu sigur, e de lamurit aici ceva; elitele “sihastre” care nu interactioneaza cu poporul nu snt de fapt elite intelectuale, sint altceva.

In plus, in cazul elitei “intelectuale” se adauga criteriilor profesionale un set de criterii morale, nu? Asta trebuie lamurit pentru o buna definitie. In orice caz, as spune ca un chirurg prost nu va putea fi elita intelectuala oricit de bun si drept ar fi, adica a fi parte din elita profesionala e necesar dar nu si suficient. Pentru a fi suficient e nevoie de o dimensiune morala.

Asadar, elita intelectuala ar fi : suma elitelor profesiilor intelectuale, care au mare vizibilitate publica si care adera la un set de principii morale importante pentru comunitate in momentul respectiv. Ma mai gindesc, e interesant subiectul.

Mda, imi amintesc de zicala de pe vremuri: “Daca nu poti sa-i lamuresti, incurca-i”:)
Tre sa plec la Pitesti. Fug sa ma lupt cu elitele soferilor bolnavi la cap:)