Comentarii la: Adecvarea la piata muncii

De către: Sinziana C

Sinziana C — Mon, 21 Sep 2009 18:25:24 +0000

Cred ca este pentru prima oara cand aud aceasta parere la un om din aria pragmatica a business-ului din Romania. Am experienta in resurse umane si sunt si absolventa de top al facultatii de psihologie, asa ca imi permit sa-mi exprim parerea din 2 perspective:
a) psihologia educatiei: este un consens in lumea stiintifica asupra rolului scolii superioare, si ca ar trebuie sa fie de modelare umana indiferent de context, de socializare a copilului si dezvoltarea unor deprinderi de invatare continua si proactiva, care sa-l ajute indiferent de profesie si varsta. In nici un caz o facultate nu iss propune sa invete exhaustiv un student cum sa-si faca meseria cand termina, pentru ca dinamica pietii muncii este prea mare.
b) am o experienta de aproximativ 2 ani in domeniul HR, si am fost in locul proaspatului absolvent caruia angajatorul i-a cerut de toate din prima zi, si am simtit acest decalaj de asteptari. Solutia a fost sa ma pun pe invatat din nou , si inca sunt angajata in acest proces, de data aceasta sursele de informatie sunt diferite. Adio biblioteca, bine te-am gasit Legislatie, internet, reteaua de cunostinte.
De asemenea am vazut si multi tineri aflati la inceput de cariera si care se integrau mai bine sau mai slab la locul de munca in functie de : atitudine, mentalitate, si abilitatile lor sociale.
Astfel am gasit usor argumente pro parerii d-lui Stanciu, din experienta mea personala si profesionala.
As dori sa mai mentionez doar un singur lucru: angajatorii se tem de cele mai multe ori de acele programe tip Internship, Mentorship etc, menite sa formeze deprinderi practice tinerilor, si invoca adesea costurilor si lipsa sigurantei de recuperare a investitiei, insa mie mi se par costurile lamentarii din business cu mult mai mari “lipsa de talente, lipsa de oameni calificati, ce sa facem cu atatia absolventi inangajabili etc.”. Un tanar are motivatie, si entuziasm, i se pot atasa cunostinte si deprinderi, insa e bine sa vada si sa simta deschidere de la angajatori, pentru a fi mai fidel si mai dedicat muncii sale.

De către: Mihai D.

Mihai D. — Thu, 03 Sep 2009 08:25:59 +0000

Da, corect, eu nu am dus rationamentul pana la capat.

Acum, daca ma gandesc sa privatizam invatamantul, probabil ca ar fi loc si pentru invatamant superior de calitate. Nu pot ocupa chiar toti nisa de jos si probabil ca vor fi studenti dispusi sa plateasca, daca asta le asigura un loc de munca bun la absolvire. Dar cati vor gandi asa? Pe de alta parte, am vazut extrema cealalta intr-o fosta colonie britanica. Invatamantul superior privat era de buna calitate, extrem de scump, dar nu exista invatamant superior de stat, astfel ca tara nu avea suficient de multi specialisti medii – e nevoie si de multi mediocri, ca sa zic asa.

Dar invatamantul mediu, care ar trebui sa fie de masa, nu prea poate sa fie privat. Aici e nevoie de alta reforma, cu obiective clare si cu salarii mai mari, astfel incat tinerii de calitate sa fie motivati sa devina profesori. Tinerii oricum au modele proaste – iar daca nici profesorii lor nu sunt modele de urmat, suntem pierduti. Dar ma tem ca si aici tot nu se va intampla nimic. Intr-un sistem paralel, medicii emigreaza in masa, iar spitalele nu mai au bani din cauza capuselor. Spitale private nu prea sunt, probabil pentru ca nu exista suficienti pacienti care sa plateasca. Si revenim la problema responsabilitatii politice – care din lipsa de educatie a electoratului etc.

De către: Adrian Stanciu

Adrian Stanciu — Wed, 02 Sep 2009 20:03:35 +0000

Asta cu responsablitatea clasei politice e o super-temă. Ar merita un fir de discuție ea singură. Problema aici, așa cum o văd eu, e că e foarte greu să ai o clasă politică mai bună decât electoratul care o alege. Electoratul nostru nu vrea o clasă politică responsabilă ci una de gașcă. Vrea o clasă politică care să-i dea și să nu-i ia. Vrea imposibilul. Așa câștigă alegerile un fanfaron ca Oprescu în fața unui politician cu rezultate ca Blaga. Șmecherii au înțeles asta și-i fac din vorbe, ca Oprescu și ca Băsescu. La câțiva ani odată ei se prind și aleg altă generație de șmecheri și tot așa. Pentru că nimeni nu vrea să audă adevărurile grele și nimeni nu vrea să rezolve cu adevărat problemele ci să dea cineva cu praf de zâne, cum zice fie-mea, și ele să dispară.

Dacă privim problema sistemic, ca să avem o clasă politică responsabilă ne trebuie un electorat responsabil și pentru asta ne trebuie un electorat educat, dar asta cere un sistem de educație funcțional și orientat către educația civică și morală. De aici demersul meu legat de educație. Pentru că de aici trebuie pornit. Sigur, atâta timp cât educația e finațată de la buget deciziile de reformă vin de la clasa politică, care e iresponsabilă, pentru că… și aici cercul se închide într-o nouă voltă vicioasă. Ca să rupem pisica trebuie să privatizăm învățământul, respectiv să-l aliniem pe cel de stat la scopuri sociale valabile și să lăsăm restul în seama inițiativei private. Eu nu văd altă cale de construcție socială viabilă.

De către: Mihai D.

Mihai D. — Wed, 02 Sep 2009 19:48:52 +0000

Eu ca inginer nu vreau sa re-inventez roata. Ma uit sa vad ce au facut altii si vreau sa nu repet greselile lor. Ma uit la ceilalti si poate ca imi vine o idee originala cu care sa ii depasesc, dar de obicei ma uit la ce a fost dovedit ca functioneaza, pentru ca de asta am nevoie de obicei. Asta si cumpara clientii mei. De aceea pun intrebarea astfel. Desigur, pot aplica o reteta intr-un context total gresit sau contextul nu imi permite aplicarea unei retete si atunci aveti dreptate, nu am decat sa gasesc o solutie originala.

Aveti mare dreptate cand spuneti ca invatamantul nostru nu are un obiectiv si ca toate reformele vizeaza doar procesul. Daca ar fi un business, ar fi de-a dreptul stupid. Dar ati vazut vreun politician responsabil, care sa fie interesat sa promoveze ideea? Cum ar putea sa vina el la TV si sa zica: “uitati, haideti sa facem doar ce ne pricepem (sau ce nu poata sa faca altcineva)”, iar pe asta sa si castige voturi? Lor le este mult mai usor sa aiba grija de muls bugetul si sa para ca fac ceva. Imi pare rau, inainte de a rezolva problema invatamantului, eu as vrea sa rezolva problema responsabilitatii clasei politice. Mie asta mi se pare utopic.

De către: Adrian Stanciu

Adrian Stanciu — Wed, 02 Sep 2009 00:02:55 +0000

@Mihai. De ce în altă parte există șosele? Dar de ce nu există câini vagabonzi? De ce sunt străzile curate? De ce gurile de canal au capace și sunt aliniate la nivel cu strada? De ce… atât de multe altele? Pentru că au un stat care funcționează. Nu putem avea școli de stat funcționale cu un stat disfuncțional. Autonomia universitară, ca orice altă autonomie lipsită de responsabilitate e o batjocură. În plus, zic din nou, nu văd care e misiunea lor socială. De ce e de datoria societății să scoată pe cineva inginer? Ea ce câștigă din asta? Eu, tu, care plătim, ce câștigăm din asta?

Politehnica am făcut-o și eu, și nici eu nu o regret. Dar hai să fim realiști. Nu e MIT. Și nici nu va deveni. Nu avem nici o universitate în primele 500 ale lumii. NICI UNA. Iar lucrurile merg în jos. Nu putem genera soluții sperând și așteptând ca problema să dispară.

După cum spuneam în articol, ori de câte ori am ridicat problema asta am primit două tipuri de reacții:
a) Și în alte locuri învățământul superior e finațat de la buget
b) “Cum poți spune ceva așa de absurd și revoltător!”

Văd că și comentariile de acum urmează regula asta. Eu am căutat un argument logic, bazat pe misiunea socială, pentru felul în care mi-am formulat opinia. Sunt foarte interesat să ascult argumente contrarii, care să-mi definească o misiune socială pentru care merită să alocăm resursele foarte sărace ale bugetului și un mecanism de funcționare care să facă sistemul viabil. Restul sunt utopii, zău. O să stăm și peste 20 de ani să ne punem fix aceleași întrebări despre de ce la noi nu funcționează învățământul și la francezi da.

De către: Mihai D.

Mihai D. — Tue, 01 Sep 2009 20:26:29 +0000

Dar de ce functioneaza invatamantul superior de stat in alta parte? Pentru ca are si o competitie privata (deci o alta motivatie decat aceea de a se perpetua ca sistem)? Pentru ca are mai multa autonomie la nivel de Universitate? Pentru ca societatea e mai responsabila? Pentru ca traieste si din proiecte private si nu numai din bani de la stat, deci e fortat sa fie la zi si competitiv?

Nu toate lucrurile sunt chiar negre… De exemplu, sunt catedre in Politehnica unde s-au produs schimbari remarcabile, datorita producerii de rezultate pentru mediul privat si datorita unor oamni cu respect pentru meserie. Sunt si altele unde nu s-a intamplat nimic de ani de zile. In ceea ce ma priveste, recunosc ca tot ce imi aduce satisfactie profesionala in ziua de astazi am invat singur… Dar tot nu regret ca am facut Politehnica.