Lună: august 2009

Habemus Net!

De azi am internet în casa mea cea nouă. Printr-un capriciu ciudat al tehnologiei la mine în casă aproape nu e semnal de mobil și deloc de internet mobil, deși la doar 100m mai jos curge cu găleata. Până au venit azi să-mi monteze linia fixă și ADSL-ul, am fost în bezna tehnologiei de dinainte de 1997. 1997! Nu sunt nici 12 ani. Și am devenit dependent. Parcă nu aveam o mână, ambele picioare, un plămân și un rinichi. Mă duceam dimineața într-o parcare de lângă casă, cu laptopul pe genunchi conectat la net prin telefonul mobil. Ca drogații care se injectează febril prin ganguri! Nu știu dacă să mă bucur că acum am, sau să mă îngrijorez de cât de dependent am devenit. Până rezolv dilema… AM NET!

O notă?

I believe in America

Cuvintele din titlu sunt primele din filmul „The Godfather”, unul din filmele mele favorite. Spre deosebire de Buonasera, personajul care le rostește în film, eu nu sunt americanofil. Nu as putea trăi in America, deși îmi place sa călătoresc acolo și iubesc confortul vieții americane, chiar atunci când mă înspăimântă excesele ei.
Si totuși, ca și Buonasera, și eu cred in America. Mai mult decât orice altă țară din lume, America are puterea extraordinară și cu totul excepțională de a se reinventa. Nu e deloc întâmplător ca toate tendințele lumii contemporane, sau cele mai multe, oricum, ne vin din America. Oricât ni s-ar părea acum de defect modelul capitalist american, și este, pot să pun pariu că următoarea paradigma economică pe care o vom imbrățișa cu toții nu va fi nici franceză, nici chineză, nici germană nici japoneză, indiană, braziliană sau, Doamne-ferește, rusească. Ea va fi tot americană. Citește mai mult

O notă?

Ultima zi

Mâine plec în Franța. Mă mut acolo. Am ezitat mult înainte să fac pasul ăsta, vreme de mulți ani am fost convins că nu am să-l fac niciodată. Cred însă acum că datorez asta fetiței mele de 7 ani pe care vreau să o cresc într-un mediu mai curat, moral și nu numai. Vreau să-i dau o șansă de a scăpa de cercul vicios în care simt că societatea noastră se scufundă din ce în ce mai mult.

Ne mutăm într-o casă frumoasă, în mijlocul regiunii vinului de lângă Bordeaux. Dacă vreți, o puteți vedea aici.

Dar eu sunt și voi rămâne român. Cu bunele și cu relele nației mele. Cu angoasele și cu reușitele ei, cu ce are ea frumos și urât. Voi veni în țară des, îmi păstrez o bună parte din activitatea de consultant. Pur și simplu locuiesc în provincie. Nu mă pot desprinde mai mult decât atât și nici nu vreau.

Pentru toți cei care mă cunosc și se întreabă în ce fel schimbă asta relația noastră, i-aș ruga să plece de la remiza că nu o schimbă defel. Voi fi abordabil, ca și până acum, prin aceleași mijloace. Ne vom vedea la fel de des (sau de rar), chiar dacă, în mod necesar, mai planificat.

Ca să mă simt aproape de țară și de ai mei m-am hotărât să lansez și acest blog. Voi scrie în el gânduri sau întâmplări care să vă invite la reflecție și comentariu. Mi-ar plăcea să schimbăm aici idei.

A bon entendeur, salut.

O notă?

Spirit de echipă

Eu mă mut. Așa că am la mine în casă acum o mare echipă de la o firmă de mutări cu ceva experiență și renume. Azi discutam cu șeful echipei care îmi împachetează lucrurile despre graficul de lucru și am fost surprins să constat că are altul decât cel la care mă așteptam eu, după discuția pe care o avusesem cu omul de vânzări. M-am prins repede că diferența se datora faptului că cel de la vânzări îmi spusese că nu se poate intra cu un TIR pe strada mea, în timp ce cel de la operațiuni susține că se poate. Când a auzit că omul de la vânzări mi-a spus că nu se poate și că vor trebui făcute mai multe drumuri și transbordări, a pufnit disprețuitor și arogant-superior: „Pff. Ăla?? Ce știe ăla?” Citește mai mult

O notă?