Comentarii la: Refuzul politeții

De către: bogdanv

bogdanv — Wed, 04 Nov 2009 22:33:32 +0000

am citit nu demult o carte: “Cele patru legaminte – cartea intelepciunii toltece” – Don Miguel Ruiz. iata ce spun doua dintre acestea:
- “nu luati nimic la modul personal” – nimic din ceea ce fac altii nu are vre-o legatura cu voi;
- nu faceti presupuneri inutile” – facem presupunri, interpretam gresit si ajungem prin a crea o mare drama din nimic.

fara sa vreau citind postarea ta am vazut aceste doua comportamente si la tin esi la “competitorul” tau. si atunci se justifica un pic refuzul politetii…nu? sau este o presupunere? poate nu ar trebui sa presupun ce este sau nu este justificat….hmmm

De către: Adrian Stanciu

Adrian Stanciu — Sun, 20 Sep 2009 06:44:42 +0000

Aici n-am înțeles. Ce legătură vezi între proverbele de mai sus și refuzul politeții?

De către: Gabriel Stanciu

Gabriel Stanciu — Sat, 19 Sep 2009 21:52:50 +0000

Dacă tot am pretenția să emit judecăți de valoare asupra unui popor în ansamblu, atunci mă uit cât pot de mult la cultura lui. La ce altceva mai bine decât la proverbe?

Check this out:
- Capul plecat, sabia nu-l taie!
- Facerea de bine = futere de mamă!

Și tu te mai miri…

De către: Who owns the bank? « Adriandobre’s Blog

Who owns the bank? « Adriandobre’s Blog — Thu, 17 Sep 2009 12:42:47 +0000

[...] Un alt text interesant despre politeţea la români l-am citit recent aici. [...]

De către: Florin Cojocariu

Florin Cojocariu — Sat, 12 Sep 2009 23:40:12 +0000

Pentru teoreticieni, un experiment mental: Conduceti linistit si calm, fiind in armonie cu dumneavoastra si cu lumea. Un sofer tinar iese agresiv din dreapta si, desi va vede, forteaza contind pe frina brusca pe care sinteti nevoit sa o puneti. (ultima data ati pierdut 3 zile dupa o tamponare usoara, 1 la politie si 2 la asiguratorul privat) 50 de metri mai in fata e semafor, culoarea rosie. Pe banda din stinga, masina care tocmai v-a taiat calea. Pe locul din dreapta (la juma’ de metru de dumneavoastra) un alt tinar, white-challenged, va arunca priviri dispretuitoare. Ce faceti?
a) va prefaceti ca in stinga nu e de fapt nimeni, priviti inainte, fix si preocupat
b) il priviti pe colegul soferului agresiv cu repros, fara insa a comenta
c) faceti un comentariu iritat despre arta condusului

Continuare: indiferent de reactia pe care o adoptati, personajul din dreapta va scuipa in fata chiar inainte de a demara la culoarea verde. Ce faceti?
a) fugiti dupa el sa-i crapati capul
b) cautati sa va amintiti cum se zice scuipat in latina
c) notati numarul sa-l reclamati la politie
d) va simtiti vinovat fara sa va fie clar de ce si incercati sa va lamuriti comentind pe blogul lui Adrian Stanciu.

De către: bobi

bobi — Fri, 11 Sep 2009 15:13:37 +0000

Adi,

una dintre problemele de fond ce se manifesta in relatiile dintre oameni astazi este comunicarea cu deficiente majore sau, mai degraba, lipsa totala de comunicare; daca in loc sa il inviti la coada tu l-ai fi intrebat de ce s-a dus direct in fata, toata povestea se termina inainte de a incepe; daca el, bagandu-se in fata, ar fi spus simplu: “doar imi iau un sos!” din nou se simplifica “scena”, in banal.

De fapt noi nu mai vorbim, sau vorbim “limbi diferite”, chiar daca ne exprimam in romaneste. In loc sa ne chestionam cu intrebari simple: de ce, cum, unde, cand…- ca si copiii , as adauga cu melancolia inocentei (pierdute), noi ne grabim sa facem scenarii care mai de care mai fanteziste , in care “complotul” celuilalt impotriva mea trebuie cu obstinatie demascat. in loc sa intrebam , tragem concluzii.

suntem, de dimineata pana seara, in pozitie de “lupta” cu oricine si cu orice: cu seful, cu functionarul de la ghiseu, cu profesorul, cu bacanul din colt, cu poluarea, cu aglomeratia, cu pericolul de cutremur/tsunami, etc, etc. Cand sa mai si vorbim ??? cand /cum sa ne mai si intelegem?! deja noi le stim cam pe toate, avem teorii, constructii logice, concepte, etc…

daca in vremea lui Ceasca eram obligati – datorita cenzurii sau autocenzurii – sa gasim tot felul de moduri de comunicare, si cat mai diverse- de multe ori NU ERA NEVOIE DE CUVINTE- acum comunicarea a devenit o chestiune formala, o linie subtire care mai degraba ne desparte, decat ne aduna impreuna.

sa nu credeti ca ma bantuie nostalgia dupa acele vremuri, dar parca traiam mai mult printre oameni, nu printre indivizi.

despre substratul acestei deficiente cronice de comunicare , FRICA – privit ca unul dintre sentimentele primare – poate dezbatem altadata…