Uite, chestii de bun simţ dar care crează atâtea confuzii. Ar fi bine dacă ai face un site în care să pui nişte baze. Să nu fie pentru oameni ajunşi sus (cu aştia te “loveşti” zilnic prin muncă) ci pt copii sau pentru cei la început de drum, care sunt în formare. Un fel de “common-errors” pe limba lor. Nu ştiu cum ar funcţiona, sau dacă ar funcţiona, dar mă gândesc din ce în ce mai mult la asta cu cât mă uit mai mult în jur. Dacă nu pentru un ţel prea mare ca formarea de caracter, măcar ca nişte alarme. Dacă problema o vezi la educatori, iar soluţia cu partidul naţionalist pare cam greu de pus în practică (numai numele de partid politic crează multora scârbă), acesta ar fi un început. Încercări sunt multe, dar pune în balanţă următoarele canale, punându-te în locul copilului/tânărului: internet, şcoală, cărţi.

O altă problemă cred însă că apare atunci când leaderul încearcă să influenţeze segmente foarte diferite, vorbeşte fiecăreia pe limba ei (ceea ce şi trebuie) dar îşi pierde din coloana vertebrală şi este apoi luat drept ipocrit.

Apoi, de fapt, tu nu-l descrii deloc pe Iisus în povestea managerului care se învârte în jurul cozii. Pentru că foarte probabil că se învârte nu pentru că vrea să te ajute să crești și să-ți iei propriile decizii ci pentru că-i e frică să-ți spună direct ce are de spus și caută căi ocolite. Nu confunda înțelepciunea cu lașitatea. Pot avea manifestări similare uneori dar au resorturi diametral opuse.