Am atins apogeul

În seara asta am atins apogeul carierei mele politice. În cuvântul lui de încheiere Geoană m-a citat! E drept, fără să-mi atribuie citatul, dar cine se uită la fleacuri din astea. Eu, în schimb, îl citez verbatim: „Am avut ocazia […] sa le spun tinerilor ca voi incerca sa scot din gandirea noastra ceea ce spunea un tanar care a emigrat: Am plecat din Romania nu din cauza tarii, ci din cauza raului pe care il scotea din mine”. Astea sunt vorbele mele, le-am scris într-un moment greu pentu mine, după ce am plecat din țară, mai întâi pe blogul lui Cosmin și mai apoi pe acest blog. Mă bucur că Mircea Geoană mă consideră tânăr, pentru că sunt la vârsta la care asta e un mare compliment. Sunt mai puțin tânăr ca el. Suficient de mai puțin tânăr ca să-mi aduc aminte bine de Revoluție, ca să fi fost pe străzi în zilele alea, îmbătat de fericire și de speranță. Am plecat din țară atunci când mi-am pierdut ultimul strop din ingredientul ăsta magic. Cei care m-au drenat de speranță, picătură cu picătură, an după an, au  fost Geoană și ai lui, Iliescu cel neprihănit, „cel mai bun președinte al României” și gașca lui de hoți securiști, dar și Băsescu și Boc și lichelismul fără sfârșit și prostia fără margini a unei clase politice de o calitate neverosimil de proastă. Ar trebui să mă bucur, poate, că nu mai am nici un fir de speranță. Dacă aș mai fi avut, spectacolul ultimelor săptămâni, cu Coposu adus din mormânt la masa reconcilierii istorice dintre PSD și PNȚ și cu Doina Cornea sfătuindu-ne înțelept să votăm cu prostănacul lui Iliescu m-ar fi dat gata. Că oameni ca Dinescu, un rebel stângist confuz și incoerent sau Ilie Năstase, un oportunist îndoit din șale toată viața lui sar în tabăra PSD, e de înțeles. Dar Doina Cornea? Ionescu-Quintus?

Dragă Mircea, iartă-mă că te iau la pertú, dar mă simt ca și cum am fi vechi prieteni, pentru că numai vechii prieteni pot să-mi ia din casă lucruri fără să mă întrebe, nu cred că tinerii din țara asta se simt așa cum mă simt eu, nu mă înnebunesc după a fi pus în categorii (și ăsta e eufemismul serii), dar nu cred că se simt deloc mai bine, poate dimpotrivă. Dacă chiar vrei să faci ceva ca să ne simțim altfel, dă-ți demisia, acum. Și ia-l și pe Băsescu cu tine și toată liota de nehaliți cu care vă țineți amândoi de mânuță. Lăsați locul unei generații noi. Poate, cine știe ….

Am atins apogeul
4.5 din 21 voturi

4 comments

  1. DanS says:

    Felicitari Domnule Stanciu. Am avut eu impresia ca imi suna cunoscut citatul 🙂

    Sant deacord 100% cu cele spuse in articol despre clasa politica actuala. A fost un „spectacol” slab cu multe derapaje aberante. Geoana s-a prezentat slab, el fiind insuficient de bine pregatit si foarte putin capabil sa se adapteze unor situatii neasteptate.

    Basescu este acelasi animal politic pe care il stim. Macar el a facut un pic de show si au fost cateva momente distractive.

    Din pacate santem pusi in situatia de a alege intre doua solutii la fel de indezirabile … Si cum pe mine ma sperie foarte tare ca Geoana este slab si influentabil si are in spate un PSD infometat, imi este imposibil sa il votez. Nici sa absentez de la vot nu pot pentru ca este responsabilitatea mea sa imi exercit dreptul de a vota …

    Asadar „Bravos natiune! Halal sa-ti fie! Vivat respublica …”

  2. Claudiu C says:

    Cu siguranta, cea mai buna continuare a „celebrei” vorbe, marca Mircea Badea „Traiesc in Romania si asta imi ocupa tot timpul”, poate fi a dvs, d-le Adrian Stanciu, „Am plecat din Romania nu din cauza tarii, ci din cauza raului pe care il scotea din mine”. Noi cei ramasi aici, dupa ce vom vota (vorba d-lui Plesu „tinandu-ne de nas”), cu cine a mai ramas, o sa stingem lumina … ca altceva ne-a mai ramas de facut? …

  3. Alex says:

    E trist dar decat se ne ingropam mai bine intram numai pana la brau in pamant. Din pacate nu se va schimba nimic pana nu vor disparea pe cale naturala. Pana una alta trebuie sa invatam sa ne deosebim de ei si sa pastram partile bune ale acestui popor si sa ne recunoastem intre noi, cine ste poate apucam si noi Ziua.

  4. adrian says:

    „Dragă Mircea, iartă-mă că te iau la pertú, dar mă simt ca și cum am fi vechi prieteni, pentru că numai vechii prieteni pot să-mi ia din casă lucruri fără să mă întrebe,”

    Inca mai râd de la fraza asta 🙂 Savuroasa si cea cu „mai puțin tânăr ca să-mi aduc aminte bine de Revoluție”. Revigorant.

    Numai bine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.