Comentarii la: Managementul non-talentelor

De către: Adrian Stanciu

Adrian Stanciu — Thu, 22 Dec 2011 05:12:25 +0000

Sunt absolut de acord cu tine despre puterea geniului. Nu cred ca e sanatos, insa, ca asta sa fie taria unei organizatii. Vezi GE dupa Jack Welch si vezi Apple dupa Steve Jobs.

De către: Paul Oprea

Paul Oprea — Wed, 21 Dec 2011 23:28:45 +0000

“cred și că mecanismul organizațional prin care o mână de talentați duc toată firma înainte e fundamental greșit”.

Împingând lucrurile mult, de dragul elocvenței, o singură întrebare: poți să faci un milion de oameni cu un IQ de 100 să ajungă unde a ajuns da Vinci (care avea în mod evident o inteligență monstruoasă)? Mi-e că nici cu o mie de oameni cu un IQ de 160 nu poți ajunge acolo.

După părerea mea e greu de aplicat o gândire liniară unor fenomene disruptive. Efectul de sinergie este fascinant iar barierele de comunicare între creiere sunt atât de multe, încât când sinergia se întâmplă în interiorul unui singur creier înzestrat cu calități multe mari și variate… efectul este rar și valoros. Și n-am zis nimic despre mult trâmbițata dramă interioară a geniului singuratic, am încercat să mă limitez la factual…

De către: Imparate luminate « Fie găsim o cale, fie creăm una.

Imparate luminate « Fie găsim o cale, fie creăm una. — Thu, 22 Jul 2010 13:29:38 +0000

[...] intr-un soi de epoca de piatra, in timp ce alte tari parca au ajuns in star trek. Ce facem cu non-talentele? Ce facem cu cei care nu vor fi niciodata manageri? Ce facem cu cei care doar vor sa munceasca? Ce [...]

De către: claudiu

claudiu — Fri, 05 Feb 2010 16:04:51 +0000

Va propun sa va ganditi la speciile de cale de disparitie de la noi.
In marsul nostru spre bunastare am uitat complet de biodiversitate,de specii,de ecosisteme si de sanatatea lor.As fii mandru si multumit daca ati face ceva in sensul acesta.
De ex din Carpatii nostri au disparut in ultimii zeci de ani specii cu care nu ne vom mai intalni.E vorba despre vulturul plesuv si vulturul barbos,dar si zaganul,niste rapitoare mari,sanogene,exceptional de interesante si pe care le vom vedea numai in carti din pacate.Sa nu mai zic de zambru,de bour,de capra neagra,de ras,de dropie.
Puteti sa va indreptati atentia si asupra speciilor de plante,cu mare importanta biologica,afectate de poluare,de turism excesiv,de lipsa de educatie.
In Romania nu stiu daca exista programe de protectie a unor astfel de specii periclitate.Ori probabil ca orice lucru de valoare de la noi nu ne intereseaza.
Va rog sa tratati orice aspect puteti:specii de plante,de animale,de amfibieni.
Restrangerea habitatelor,poluarea,turismul,defrisarile si constructiile din muntii nostri au un pret mare pt noi toti.E trist si inuman!
Eu sunt student anul 3 la Universitatea Bucuresti,la Geografia Mediului.Am vazut ca in alte tari,pana si in Slovenia sau Croatia sunt multe astfel de actiuni,iar oamenii sunt constienti de importanta salvarii speciilor pe cale de disparitie.Trebuie sa stim si de ce ne inconjoara,nu numai de ce mall nou s-a mai deschis.
Va garantez ca ar fii un subiect bun,frumos,si pt copii,si pt oameni mari.Si poate se vor uita si fundatii,oameni de stiinta si se vor trezi din amorteala si vor face niste treaba.Pt ca nu cred ca fac nimic,nu se vede,nu sunt sprijiniti;haideti sa le dam vizibilitate.Sa impulsionam putin acest domeniu.Destul traim intr-o tara mai saraca;daca ne pierdem si biodiversitatea nu ne mai ramane nimic.Ne vom lauda cu paduri goale.
Nu uitati:specii pe cale de disparitie.Pe zi ce trece suntem tot mai singuri,si nu stiu daca vom trai clipa cand vom ajunge singuri pe Terra.Ora de ora ne parasesc vietuitoare cu care impartim acest pamant,si care nu ne mai ajunge.Suntem lacomi.Iar animalele nu pot riposta.Ele se retrag incet,in liniste si suferinta si parasesc tabloul biologic al vietii.Asa cum noi avem nevoie de ele,acum in al 12-lea ceas si ele au nevoie de noi.Pt aceasta dramatica extinctie suntem vinovati doar noi.Astept sa vad ce faceti.Multumesc!
Cu respect,
Claudiu Mitut

De către: Adrian Stanciu

Adrian Stanciu — Tue, 02 Feb 2010 15:11:55 +0000

@Claudiu. Întrebările tale sunt foarte bune și, în ce privește unele, cel puțin, destul de răspândite printre clienții mei. Am să încerc să le răspund pe rând, dar înainte dă-mi voie să încerc un răspuns generalizator. Culturile constructive nu sunt culturi slabe, deloc. Chiar dimpotrivă. Esența lor e reușita, căutarea susținută a succesului. Pur și simplu fac asta într-un mod care pune cât mai mult în valoare membrii individuali. Sursa acestor întrebări este de regulă argumentarea unui exces agresiv prin contra-excesul pasiv. Desigur, excesul pasiv este și el neproductiv și, dacă astea ar fi singurele opțiuni, aș zice că agresivitatea e preferabilă. Dar nu sunt.

1. Dimensiunea socialistă. Nu are absolut nimic în comun cu comportamentul constructiv. Valorizarea indivizilor, respectul pentru ceilalți, lucrul în echipă, nu înseamnă deloc că toți oamenii sunt la fel. Desigur, însă, că noțiunea de bine comun trebuie să existe. Nu văd de ce ar fi ea indezirabila. În absența binelui comun organizațiile devin nefuncționale. Asta nu exclude, deloc, meritul individual. Exclude însă meritul individual care nu contribuie la binele comun, și așa și trebuie. Poate nu am înțeles eu prea bine unde vezi pericolul…
2. Dimensiunea culturală e de regulă mult mai puțin importantă decât pare. În toate studiile sociologice reiese clar că variațiile în interiorul grupurilor sunt mult mai mari decât variațiile dintre grupuri. Cu alte cuvinte sunt mult mai multe deosebiri între cultura din IBM și cea din Google, în aceeași țară și aceeași industrie, decât între România și US. Ce e esențial aici e dacă aspirațiile noastre sunt cât de cât aliniate. Nu știu să-ți zic despre prea multe țări, dar despre România știu. Nu-i problemă. Cutuma atârnă mult, pentru că e cutumă, e împământenită și greu de schimbat. Dar dacă avem aspirațiile corecte o vom schimba. Și le avem.
3. Asta e un mit și o problemă în același timp. E un mit faptul că culturile agresive dau rezultate mai bune pe termen scurt decât cele constructive. Mitul e bazat pe studierea culturilor agresive, care dau rezultate mai bune pe termen scurt decât pe termen lung. Asta e corect. Dar o cultură constructivă generează organizații adaptabile, flexibile, care răspun mult mai bine la crize. Aici experiența voastră e chiar relevantă, nu? Poate nu a companiei tale care e foarte tânără, dar a celorlalte din grup. Cu alte cuvinte, dacă vrei, o cultură constructivă dă rezultate foarte bune pe termen scurt, dar nu poate fi creată repede, de aici discuția despre termen scurt și termen lung. Dacă e creată, însă, performează bine pe orice fel de termen. Presiunea, însă, pe rezultate pe termen scurt face companiile să se concentreze pe acțiuni pe termen scurt și să le implementeze agresiv, ceea ce duce la consecințe negative pe termen lung. Ca în orice altceva, dacă ai răbdare să construiești, vei avea un edificiu solid care rezistă chiar și la cutremure.

De către: Claudiu

Claudiu — Tue, 02 Feb 2010 14:04:47 +0000

Buna Adrian,

absolut fortuit, lucrez intr-o organizatie in care ceea ce scrii tu mai sus chiar se intampla, chiar se doreste sa se intample (organizatie pe care o de altfel o cunosti).
Importanta leadershipului este covarsitoare, dar nu as dori sa o iau in discutie, pentru ca ai facut-o tu foarte bine.
Citind insa scrierea ta, unele din ideile nascute in mine s-au suprapus peste niste intrebari pe care mi le tot pun de vreun an incoace….si cu permisiunea ta, o sa ti le adresez si tie.
Mi-as dori, daca ai timp, sa-mi spui care este parerea ta despre “efortul discretionar” in raport cu anumite dimensiuni:
1) Dimensiunea sociala (ma furnica degetele sa spun “socialista”) – care este pericolul ca fiorul “egalitarist” al “binelui comun” sa apara in astfel de organizatii? Vezi definitia Dex-ul despre colectivism, de exemplu.
2) Dimensiunea culturala – inerenta unui spatiu etno-geografic, popor, populatii sau grup de indivizi…cat de mult atarna cutuma in acest sens, cat de realizabila crezi ca poate fi – nu la nivel experimental, ci la nivel sistemic – in spatiu carpato-danubiano-pontic, de exemplu, in raport cu societati de tip anglo-saxon, pe de o parte, si/sau de tip mediteraneean, pe de alta parte.
3) Nu in ultimul rand, factorul politico-economic( guverne, crize, sisteme economice…) induce imperative de profit intr-un timp bine determinat. Cat de bine poate raspunde o astfel de cultura organizationala, cel putin intr-o prima etapa a vietii ei (zic asta pentru ca lucrez intr-o companie tanara), astfel incat reactivitatea ei sa fie suficienta in raport cu astfel de imperative.
Iti multumesc.