Una dintre iluziile copilăriei mele, care a fost spulberată la maturitate, e aceea că trăiesc într-o țară frumoasă și bogată. Iluzia asta mi-a fost săpată temeinic în conștiință de propaganda naționalistă a guvernului comunist al anilor ’60 și până la vârsta adultă nimeni nu a încercat să mi-o scoată din cap. Încet, încet, însă, am început să-mi dau seama că imaginea mea despre propria mea țară e falsă. Țara mea nu e mai frumoasă ca altele și, mai ales, nu e deloc mai bogată decât ele. Sigur că nu suntem năpăstuiți, dar nu suntem nici din cale afară de dăruiți. Oricine a explorat insulele Greciei, văile Alpilor, plajele nesfârșite ale Atlanticului, fiordurile Norvegiei, castelele Franței, asta ca să amintim numai tări din apropierea noastră, știe că România nu e cu siguranță o țară dăruită.
Ce ne scapă însă, atât celor ale căror iluzii copilărești despre bogăția naturală și frumuseșea României au fost spulberate cât și celor care mai credem încă în ele, este că avem o bogăție naturală incontestabilă și ar fi bine să facem ceva cu ea până nu se duce și asta naibii. Avem creier.
Nu spun asta pentru că aș fi de părere că românii sunt un popor inteligent. Nu sunt. Nu cred că există popoare inteligente. Și aici e și șpilul. Pentru că dacă nu există popoare inteligente, atunci nu există nici proaste. Avem la fel de mult sau de puțin creier ca francezii, grecii, spaniolii sau americanii. Nu ne putem compara cu ei în ce privește natura, resursele solului și subsolului, istoria, și câte și mai câte. Dar avem la fel de mult creier. Tot ce ne rămâne e să-l punem la treabă.
Am avut săptămâna asta în București două întâlniri reconfortante, care m-au umplut de energie și mi-au dat o gură de aer proaspăt. Vreau să vi le împărtășesc.
Prima a fost la Electronic Arts. Pătimașii jocurilor știu că asta e cea mai tare firmă producătoare de jocuri electronice din lume. Un fel de Microsoft al jocurilor. Ceea ce poate că nu știu e că are 400 de angajați în România. Dintre ei o jumătate sunt testatori de jocuri, o meserie care te umple de invidie copilărească: sunt plătiți să se joace de dimineața până seara. Mă rog, nu chiar, și aici e și una din problemele lor, managementul așteptărilor recruților, dar oricum, e cu totul altceva decât să pui piulițe la roți. Dar ceilalți 200 fac ceva și mai și. Ei crează, scriu, testează și lansează toate, da, ați auzit bine, toate jocurile pe care EA le produce pentru platforme mobile. Asta include toate telefoanele mobile de care ați auzit vreodată și foarte multe de care habar nu aveți că există, inclusiv orice model de PDA. Lansează 6-8 jocuri noi pe an, pentru care scriu până la 10,000 (sic) de variante diferite, ca să se potrivească pe orice telefon cu orice operator din lume. Dacă jucați un joc EA pe iPad-ul vostru (care încă nu s-a lansat) în Yokohama, e făcut de niște băieți din București.
Mai mult decât atât, media lor de vârstă în management e de 26 de ani. Directorul de operațiuni e decanul de vârstă, are 34. Nu au ierarhie propriu-zisă, lucrează în echipe auto-conduse. Principala lor provocare e să obțină performanțe înalte fără să închisteze organizația în reguli și procese, pentru că le-ar distruge creativitatea și energia și asta le-ar fi fatal. Halucinant. Parcă eram pe altă lume. Mă uitam pe geam și vedeam Bucureștiul murdar, îngălat și neglijent și nu-mi venea să cred că e vorba despre același oraș.
A doua gură de aer a fost Oracle. Știam că au o organizație mare aici. Știam că au luat o clădire mare pe Calea Floreasca și că au cam umplut-o. Nu știam că au umplut-o pe jumătate și pe cea de alături și, mai ales, nu știam cum. Am aflat că Oracle are aproape 2000 de oameni în România, dintre care cei mai mulți asigură serviciile de suport pentru toată Europa. Dacă un consultant din Stockholm, de pildă, se duce la un client să facă o prezentare, acea prezentare e făcută împreună cu un om din București. Când face o factură, ea se face la București. Dacă un client are vreo problemă cu sistemul pe care îl folosește sună la cineva din București care-i dă răspunsurile de care are nevoie. Asta nu e serviciu *222 la cască, cu script preimprimat. E o activitate sofisticată, foarte, foarte tehnică cu o mare doză de responsabilitate individuală. Practic, toată operațiunea Oracle dinEuropa, o activitate de multe zeci de miliarde de euro anual, depinde de suportul dat de niște oameni din București.
Și așa, la închiderea ediției, Dacia lansează Duster la Geneva, un produs de concepție și execuție românească, care are deja o primire foarte bună.
Sunt flori firave, poate prea puține, insuficiente ca să facă o primăvară, dar de cîte ori ați auzit vorbindu-se despre ele? Și de câte ori despre pensii, politică, factura la întreținere sau alocații pentru copii? Poate că ar trebui să ne punem resursele societății în a încuraja și susține ceea ce aduce valoare și speranță. Inteligența noastră. Acum, până nu o pierdem și pe asta prin lanurile de căpșuni ale Europei.
Uite peste ce-am dat astazi: http://www.romaniapozitiva.ro/
Vorbim?
Ce bine e să citeşti când şi când lucruri pozitive despre organizaţii locate în România care îşi desfăşoară afacerile cu succes şi cu rezultate notabile la nivel continental!
Un singur si minor lucru le lipseşte celor trei afaceri descrise pentru ca entuziasmul meu sa fie complet: o origine ceva mai “neaos” romaneasca.
Desigur, entrepreneur-ul Roman este zdrobit de multinationale care-i racoleaza dezinvolt cei mai buni angajati, si ridica zambind salariile la nivele la care fondatorul autohton (fara VC money) nu are cum fie competitiv.
Dar bucura-te ca devenim un popor de angajati. Pentru ca angajatii sunt cei ce ridica o tara nu? Nu firmele locale si brandurile autohtone. Nu intreprinzatorii care se zbat sa creeze si sa aduca aici. Nu. Salariatii. China si India sa ne fie model, in nici un caz USA sau UK.
Cu alte cuvinte: Traiasca Oracle si EA, sticla de pe blocurile lor e mai frumoasa. Cui ii mai pasa de GeCAD?!
Trist. Dezamagitor.
@Nok Mie, de pildă, îmi pasă de Gecad. Radu e una dintre persoanele pe care le admir cel mai mult pe lume. Și Radu face față bine mersi presiunii salariilor despre care vorbești. Până la urmă nu înțeleg. E bine să avem salarii mari sau mici? Și ce e rău cu India?
In ciuda faptului ca scrii foarte bine si in cantitati foarte mari, nu reusesti sa convingi cu ideile pe care le propui. Tu nu observi ca tara asta este bombardata si manipulata mediatic cu sau fara stiinta doar pentru interesele unor grupuri? Stiu ca nu mai stai in Romania, dar mie mi se pare ciudat sa mergi in Carreffour si sa gasesti cartofi doar din Germania si Austria. Pe mine cel putin ma pune pe ganduri.
Avem munti, campie,teren fertil, delta, mare – practic mai mult decat tot ce si-ar dori o alta tara.
Mai bine ti-ai canaliza energia si eforturile intr-o organizatie care militeaza pe chestiuni ce sunt apropriate de interesele si cunostintele tale. Dar te-ai urcat intr-un avion de Franta si acum scuipi cu flegme de acolo. Oamenii inteligenti ca tine ar trebui sa se implice activ in diverse cauze, fie ele cat de mici. Nu trebuie sa fii presedinte de tara ca sa schimbi ceva. Tu de la cine astepti o schimbare? Stai linistit, schimbarea o sa vina tot de la aia amarati si prosti. Pana reusesc ei, scrieti voi pe bloguri povesti nemuritoare.
@Marius Cretu. Eu imi doresc sincer sa ai dreptate. In ce priveste salvarea prin noi insine, adica. In ce priveste conspiratia mondiala a cartofilor, da-mi voie sa fiu sceptic.
si totusi… dovada de creier va fi atunci cand vom vedea straini venind sa lucreze pentru companii (branduri) romanesti. si cand spun “a lucra” nu ma refer la servicii de consultanta, ci la angajati ordinari.
@bogdan. Pai, sunt si cazuri din astea. E drept, inca si mai putine. Bunaoara Gecad sau BitDefender in industria de software. Sau Jolidon in industria usoara. Daca ne-am concentra, ca natie, pe valorificarea inteligentei noastre, sunt sigur ca cei care lucreaza azi pentru o firma straina vor fi creatori de marci romanesti maine.
Motto:
Principiul entropiei sociale al lui Schoppenhauer:
Daca pui o lingura de vin intr-un butoi cu apa de canal, obtii apa de canal.
Daca pui o lingura de apa de canal intr-un butoi cu vin, obtii apa de canal.
Din pacate multe initiative frumoase in Ro se corcesc si de duc dracului. De exemplu Oracle. Nu am lucrat acolo dar am fost coleg cu (fosta sper?) directoarea lor de resurse umane la o alta companie. O spun fara sa exagerez ca e una dintre cele mai stupide fiinte pe care mi-a fost dat sa o cunosc.
O sa mai fie Oracle o poveste de succes in acest fel?
O alta problema este balcanizarea expatilor. Am vazut cum manageri straini incep sa se comporte ca niste balcanici dupa 6-8-12 luni in companiile (multinationale) din Ro.
Parca totusi nu asa se construieste socialismul…
Romania este o tara frumoasa si bogata … pacat ca te-ai maturizat … printre romani …
Problema romanilor e invidia. Si e o problema chiar europeana intr-o mare masura. Sa n-aiba ala de langa tine mai mult. In SUA se face o educatie feroce, de fapt tot sistemul lor e bazat, inca la nivel de educatie a copiilor, media etc, sa ii invete sa nu fie invidiosi pe celalalt. Se descurca mai bine ca tine ? Bravo lui, baiat destept ! Incearca si tu. Romania poate era asa o data (prin perioada interbelica), dar cei 50 de ani de socialism au stricat enorm. Si Europa de V continentala dupa care ne luam acum nu e fundamental diferita in mentalitati, hai sa fim sinceri.
Si hai sa observam revenirea socialismului si fricii (a se citi, psihozei) de moguli si “grupuri de interese”, intetinuta de politicieni. Pe grupuri de interese se bazeaza orice crestere economica. Thomas Jefferson spunea: “Un stat destul de puternic incat sa-ti dea tot ce vrei e destul de puternic sa-ti ia tot ce ai”. SUA si chiar Europa de V (ultima acum 4-700 de ani) au fost construite pe grupuri de interese, si in cazul SUA, pe un stat slab. Deci pana nu umblam la mentalitati si pana nu respectam individul cu initiativa, chiar cu riscul unui stat slab, n-o sa vedeti straini lucrand pt companii romanesti sau capital autohton prea puternic, iar “aurul cenusiu” nu va fi valorificat. E ca legea lui Darwin, daca o trasatura nu e incurajata, nu se va propaga mai departe in natura.
Ba da!!! tzara a fost bogata si frumoasa dar au distrus-o dupa 90 .
Romania a fost o tzara invidiata, era prea faloasa !
Niciodata Romania nu a fost mai importanta si mai luata in considerare ca in perioada Ceausescu !
Acum… suntem insignifiantzi !!
Nu cred ca este o conspiratie … pur si simplu concurenta ne face sa nu rezistam, sa nu avem cum sa stam in fata celor care sunt presati de “obtinerea de noi piete”. Globalizarea nu mai este acum un concept ci ne apare ca “cineva” care ne preseaza sa fim altfel decat pana acum. Marii producatori sunt de acord sa inregistrze pierderi o perioada numai pentru a scoate din uz pe cineva care poate sa scoata capul precum un ghiocel primavara. Pierderile lor nu sunt calculate doar la sume ci la piete “castigate” sau “dominate” in cadrul carora vor face regulile.
Avem nevoie de alte sisteme de gandire care sa impuna competitivitate (fie ca ne referim la invatamant, fie ca avem in vedere industria, serviciile etc.)
Abia dupa ce implementam un sistem de gandire in care Romania poate sta drept … vom avea o alta coloana vertebrala. Despre ce vorbim aici … generatii.
F dragutz articolul , ma bucur ca avem “creier bun de exploatat ” de marile corporatii europene! De ce nu scrii si despre salariile de mizerie ( comparativ cu nivelul european ) a celor de la EA sau Ubisoft sau altii care vin aici dintr-un singur motiv : mana de lucru ieftina si calificata ..Asa ma cuprinde o mandrie din aia amara .
@Adrian. eu nu cred ca Romania are o industrie software pentru ca aplicatiile software nu sunt ale companiilor romanesti. exista maxim o industrie a butonarilor, desi cuvantul industrie mi se pare exagerat. de fapt e vorba doar de o piata ofertanta pentru cei care cu adevarat isi desfasoara activitatea in industria software si care cauta butonari.
cele cateva firme romanesti care au reusit sa sustina dezvoltarea si sa creasca un produs competitiv, sunt absolut exceptii raportat la ce s-ar putea face cu armatele de butonari romani.
p.s. a spune ca Romania are o industrie software e ca si cum cel care face designul unei benzinarii ar spune ca lucreaza in industria petrolului.
La noi creierul e pus la treaba mai mult ca in alte tari dezvoltate pentru ca romanii nu s-au nascut in conditiilor lor. Si in Romania probabil cei care sunt “destepti” nu s-au nascut in familii instarite. Cand ai bani si de toate ce rost are sa inveti sau sa muncesti?
Am scris un comentariu destul de lung dar nu stiu ce am facut si s-a sters
:)
Incerc sa reiau ideile
1. Un foarte bun comentariu postat de dl. Marius.
2. Avem una din cele mai frumoase tari din lume, problema este ca nu are cine sa valorifice frumusetile ei !!!
Ce te-a impresionat pe tine in locurile enumerate nu a fost neaparat frumusetea tarii, cat “buna administrare a resurselor” si “investitii inteligente in turism”… adica infrastructura, organizare, etc.
Sunt intradevar lucruri foarte importante, dar nu trebuie confundate cu “frumusetea tarii”. Este vorba de valorificarea frumusetilor tarii.
3. Si eu lucrez intr-o multinationala, una din cele mai mari companii ale lumii. Suntem foarte apreciati in Europa si avem printre cele mai bune rezultate.
Problema la aceste comanii, ca si la Oracle, Electronic Arts, etc.. este ca se munceste 10-12 ore pe zi… si in cazul asta nu mai are cine sa “lupte” si pentru tara..
4. Referitor la manipularea de care vorbeste Marius:
Constient sau nu, ai punctat foarte bine si tu. Dupa cum spuneam, romanii sunt bine vazuti afara dar asta si pentru ca muncesc 10-12 ore pentru aceste rezultate.
Manipularea nu se refera la cartofi, se refera la timpul care ne ramane pt noi, familie, TARA, etc..
…si chiar timp pentru a constientiza si a ne intreba de ce mancam cartofi din Franta, Belgia, etc… cand avem atat de mult teren de cultivat la noi. Motivul cu “sunt mai ieftini de acolo” e mare vrajala. Si la noi se pot face ieftini si tot timpul anului, dar se vrea asta ?
Dupa cum ai punctat tu
)
- incepem sa avem rezultate bune pe plan international in diferite domenii (pacat ca nu in ceva romanesc… poate Dacia
- suntem atat de concentrati pe aceste rezultate, ca nu mai are cine sa faca tara frumoasa. iar politicienii stim ce prioritati au
Problema principala a romanului este ca se plange foarte mult si face foarte putin… adica.. “povesti nemuritoare pe bloguri”
:):)
De acord cu Bogdan.
La categoria firme romanesti care produc jocuri ( ca tot veni vorba de jocuri ) poti sa-i pomenesti pe cei de la Revo Solutions .
Creier? Bizonul care sta toata ziua cu nasul in OTV si-i urla maneaua in cap? Nu confunda o minoritate restransa cu poporul roman. Populimea romaneasca este formata in covarsitoare majoritate din semianalfabeti, la care inteligenta se rezuma la o ‘jmechereala’ demna de popoarele cele mai primitive.
@bogdan, chiar daca in cazul Oracle si EA ai dreptate, Bitdefender te contrazice. E un produs romanesc, foarte bine vazut in afara. Bineinteles ca in discutia de aici reprezinta doar un exemplu din trei
Cred ca industria software romaneasca chiar exista, si faptul ca softistii romani lucreaza pentru companii straine nu tine de creier sau de cojones sau de lipsa lor. Pur si simplu a fost intotdeauna mai usor sa lucrezi pentru strainatate: salarii mai mari, nu trebuie sa pornesti de la zero, ai deja un sistem de sprijin material, legal, in spate, etc. etc.
Intradevar sunt tratati ca niste butonasi ca dovada este nivelul de trai a acestor “niste baieti/oameni din Bucuresti”. Acele companii au venit in Bucuresti ca butonasii sunt ieftini, taxele scazute si Bucurestiul se afla in Europa, nu in Asia, India. In rest nu e nici un motiv de mandrie. Si nu e nici ca urmare a faptului ca a facut cineva ceva in Romania.
Butonasii sunt ieftini, ca dovada nivelul de trai a acestor “niste baieti/oameni din Bucuresti”, taxele reduse iar Bucurestiul este in Europa nu in Asia, India. Nu e dovada ca a facut cineva ceva pentru ca Romania sa aiba un beneficiu sau sa fie valorificata o resursa in mod comparabil cu standardul din UE. Nu e un motiv sa te umple de “energie”, eventual de un sentimet de frustrare.
Daca tot vorbim de IT si romania/romanani nu putem sa trecem in tacere JasperSoft si Teodor Danciu. El a fondat JasperReports, a venit cu idea, cu toate liniile de cod. Americanii n-au venit decat mult mult mai tarziu cu expertiza in publicitate si vanzari. Cei ce utilizeaza JasperReport va vor zice: e genial, dar e aproape imposibil sa gasesti o documentatie cu adevarat buna, desi in ultimul timp s-au facut progrese. Mai toti va vor zice: a trebuit sa ma uit in cod sa vad cum sa fac sa-l utilizez si ce genial e softul. Asta e pb. noastra legendara: nu ne stim vinde.
Am avut ocazia sa particip la cursuri live virtual la Oracle. Organizate de americani sau de europeni. La americani am avut producer indian la Oracle europa, producer roman. Diferenta de calitate a fost clar in favoarea romanului (romancei de fapt). Foarte atenta, niciodata plictisita prevazatoare engleza perfecta (nu indo-engleza aia imposibil de inteles) etc. O placere. Deci se poate.
Restul e carcoteala.
Cred ca motivul pentru care nu avem (prea multe) companii romanesti de succes tine de mentalitate, iar asta nu da semne ca se va schimba. Si de ce s-ar schimba, daca foarte multi trag mari foloase de pe urma felului curent de a face lucruri?
Cum apreciaza romanii valoarea?
1) ai succes daca ai protectia sefului de haita, indiferent ce ai in cap si ce stii sa faci.
2) daca nu esti in gratiile “elitei”, poti sa fii si Einstein ca tot la spalat pe jos ajungi.
Cum apreciaza romanii munca?
De obicei, daca cineva este harnic si termina treaba repede, nu este considerat un pericol direct. El doar trebuie sa primeasca imediat mai mult de munca.
Cum incurajeaza romanii creativitatea?
Te incurajeaza sa vorbesti pana spui toate ideile. Dupa aceea te trimit din nou la munca de jos, iar ei trec frumos ideile in nume propriu in urmatoarea prezentare catre nivelul superior de management. Se repeta identic pana se epuizeaza nivelele.
O sa spuneti ca toate astea exista si la alte natii. Aveti dreptate, dar de obicei asemenea mentalitate este abandonata la terminarea liceului.
Baieti,
este usor sa fi negativist si sa spui ca suntem idioti, prosti si semianalfabeti. Critica nu costa nimic, dar dauneaza al naibi daca nu vine la pachet cu solutii constructive. Pentru o pupulatie pe jumate rurala, pauperizata si fara acces la cultura exemplele individuale de reusita din Romania sunt adevarate minuni. Pur si simplu educatia ar trebui sa aiba un loc mult mai important in buget alaturi de infrastructura. Deocamdata insa guvernul se imprumuta ca sa platesca pensiile si salariile de la stat ceea ce spune multe despre starea tarii si a economiei.
Romania nu este cea mai frumoasa tara din lume iar noi nu suntem cei mai inteligenti – asta am constatat cu totii cand am trecut granita prima oara dar avem avantaje si un potential enorm. Solutia cred ca ar fi cum au mai spus-o si altii sa nu mai asteptam venirea unui Mesia si sa incepem cu schimbari mici in propriile vieti. Sa nu mai platim spaga la primarie, la doctor si la inspectorii de la fisc. Sa nu mai facem evaziune, sa reclamam orice abuz la Protectia consumatorilor si poate ceva mic va incepe sa se schimbe. Daca asteptam ca ceilalti sa fie primi care sa se schimbe s-ar putea sa asteptam degeaba.
@bogdan:
Eu lucrez in domeniul IT, nu sunt “butonar”, chiar lucrez la software 100% romanesc. E adevarat ca inca IT-ul romanesc e dominat de oursoursing, dar schimbarea se produce incet si sigur. In primul rand la nivel de management, managerii inteligenti au inteles ca productivitatea poate sa fie tripla pentru un programator care lucreaza la un software propriu comparativ cu outsoursingul. Iar din marea masa de “butonari”, cei mai buni migreaza spre partea de pachete software.
Revista marketwatch are un supliment numit softwatch: acolo sunt mii de aplicatii software 100% romanesti.
Uite si un link, aici sunt doar aplicatiile de nivel Enterprise:
http://www.marketwatch.ro/mw/file/SW2009.pdf
E adevarat, e nevoie de o alta anvergura pentru a razbate la nivel international, dar firme precum Gecad sau Softwin au reusit deja asta. Romania nu are inca o industrrie semnificativa software, dar are un start bun in directia asta si are un potential bun (e intre primele locuri pe plan mondial la numarul de certificari in IT pe cap de locuitor, vezi brainbench.com). Daca avem cap (a se citi management), putem sa crestem. Daca nu, stam acasa si ne vaicarim. Dar depinde doar de noi.
@cei care va bateti in exemple pe dos: Voi ce-ati facut sau ce incercati sa faceti? E intotdeauna mai usor sa dam vina pe mediu si conjunctura pentru nefericirile sau esecurile noastre. Incep sa vad din ce in ce mai des in spatele corurilor care bocesc manelismul, shmechereala, bizonismul si alte isme, doar neputinte care incearca sa se salveze dind vina pe altii. Noi sintem destepti, talentati si frumosi (adica noi astia de comentam pe bloguri), problema e cu prostii din jur. Pai cum?
De asta eu as introduce in programa scolara niste module despre acceptarea si managementul esecului. Altfel o sa raminem acelasi popor de babe nefericite care se pling de conspiratiile celor care vor sa le fure vaca. Chit ca ele nu mai au vaca de ani de zile.
Ne bucuram sa vedem interes pe aceste subiecte! Credem ca primul pas pentru a vedea lucrurile mai pozitiv este energia. Preferam energia pozitiva in locul uneia negative – dar chiar si asa – bine ca avem energie. Mai trebuie doar sa si facem ceva constructiv cu ea. Cu energia:)
PS: Si frustrarea este o forma de energie?
Problema nu e creierul, ci lenea, frica de raspundere si furtisagul ancestral. Cand o sa punem osu’ la munca si o sa ne piara frica de raspundere, poate se va vedea o schimbare in mai bine in tara asta. Creierul clar nu lipseste, a fi analfabet sau manelist nu inseamna ca nu ai destul creier.
Nu putem pretinde sa fim ca nemtii, pt ca in definitiv suntem balcanici si trebuie sa tinem cont de asta, dar clar un ‘mai bine’ se poate, fratilor!
La noi parlamentarul nu castiga din lucruri care aduc bine oamenilor in general asa. Trebuie cumva sa fie el la mijloc sa traga si el ceva. Daca au oamenii de lucru si se platesc impozite la stat, daca este un sistem stabil, nu e bine, ca nu ii mai iese nimic lui personal. Aici e problema. Daca ar gasi o solutie sa faca el nush ce firma, care cumva sa ia contracte, intelegi, sa fie acolo ceva si pentru el, imediat s-ar misca totul – legi, facilitati, absolut orice.
Domnule Stanciu, imi pare rau ca trebuie sa va stric revelatiile tirzii despre Romania. Din pacate sinteti pe cale sa intrati intr-un mare cliseu post-decembrist care a castrat deja citeva generatii de tineri. Da, Romania este cea mai frumoasa si cea mai bogata tara. Dar aici sint citeva detalii de precizat:
1. Comparatiile globalizante sint nerealiste. Nu putem compara tarile intre ele asa cum nu putem compara oamenii intre ei. Fiecare om are ceva ce il face special, in fond fiecare om e frumos. Un cersetor poate este generos in timp ce un academician este erudit. Nu cred ca se pot compara etc. Asa ca va recomand sa redescoperiti ceea ce este frumos si bun in Romania, o treaba fff personala si intima in definitiv.
2. Nu pot sa va tin eu acum un curs despre iubire si emotie, dar pot sa va spun pe scurt ca ceea ce simtiti in legatura cu ceva da valoare acelui ceva. Sigur ca mama dvs poate nu este nici Carla Bruni si nici madame Clinton dar cred ca o iubiti ca pe cea mai scumpa femeie. Cam asa e si cu tara si cu multe alte lucruri. Daca simtiti ceva bine, daca nu…va garantez ca nu pe cale logico-rationalista veti ajunge la iubire. Si cind acest sentiment extraordinar e legat de tara, de Romania in cazul nostru, se numeste patriotism.
3. Romania este o tara saraca? Depinde ce repere aveti. Depinde ce considerati dvs ca este bogatia. Daca bogatia o masurati ca manelarii de la coltu strazii in bani si masini si lux da, probabil ca sintem o tara saraca. Daca o masurati pe cotatiile de la bursa si pe salariul mediu al multinationalistilor da, probabil ca sintem saraci. Dar daca iesiti un pic din paradigma bolnava a occidentului poate veti vedea altfel lucrurile. Poate ca avem o alcatuire spirituala mai frumoasa. In capitalismul vestic gesturile simple dintr-o biserica nu inseamna nimic. Vestul e total desacralizat si asta mi se pare ca i-a saracit foarte mult. Sa nu mai ai dimensiunea sacrului e poate mai grav decit sa iti pierzi unul din simturi: ai pierdut una din dimensiunea lumii. Din punctul asta de vedere prefer sa nu am RER si TGV, sa nu am Wall Street si sa traiec intr-o Romanie pe care o iubesc pentru ca spune ceva despre cine sint eu in cel mai intim ungher al sufletului: cel ce ramine dupa ce ai scos totul din priza la propriu.
4. Romania nu este cea pe care o vedeti la televizor sau in ziare. Sau oricum nu aia e TOATA Romania. Ceea ce vedeti este ce pot si ce sint pregatiti sa inteleaga cei ce privesc. Asa era si India pina sa ii lumineze pe occidentali Eliade: o tara saraca si mizera. Romania e mult mai frumoasa decit ce vad citiva ziaristi cu o bruma de pregatire.
Asa ca da, Daca vrei sa schimbi lumea, schimba-te intii pe tine, cum spuneti in motto-ul blogului. Va recomand sa priviti in raspar realitatea, sa mergeti impotriva curentului un pic. Calatoriti un pic prin tara si stati de vorba cu oamenii. Incercati sa vedeti nu neaparat fata luminoasa a lucrurilor, dar cea omenoasa, cea in care poate sa existe emotie adevarata. Ca de cerebralisti dilematici si bascalie e plin locul.
Cateva misconceptii servesc ca si premizele acestui articol:
1.Romania nu e mai frumoasa decat alte tari
Nu avem fiorduri ce-i drept, dar avem anotimpuri, nu inghetam 8 luni/an si pamantul este cultivabil. Marea Neagra n-o fi Mediterana, dar nici de aruncat nu e. In ansamblu, avem de toate, din fiecare, cate putin. Mergeti la vecinii nostri vestici, ca sa vedeti …mai nimic.
2. Nu suntem un popor mai inteligent decat altii.
He, he… Cand ati vorbit ultima oara cu un vestic atat de tampit incat nu cunoaste regula de 3 simpla si nici capitalele tarilor vecine? De istorie l-ati intrebat? Dar sa numeasca cativa compozitori clasici, lasand la o parte operele lor? Aven si noi ignorantii nostri, dar in ansamblu, suntem mai dotati dpv genetic, decat alte popoare. Sa fi fost istoria potrivnica? In orice caz, aici mai intalnesti inca destui tineri preocupati de chestiuni care trec peste capul a 99% dintre omologii lor de varsta vestici. Speranta e reala.
3. Un servici in care joci jocuri, sau raspunzi la telefon pentru “Customer support” e o realizare.
Intrebati-i pe aceia cum se simt dupa 8-10 ore de stat cu nasul intr-un ecran, cuplati la casti, microfon, joystick etc. In plus unde-i valoarea adaugata? Doar o economie care produce lucruri concrete e una care poate sustine clasa de mijloc, nu 0 si 1 care fug prin cabluri. Nu te poti imbraca, nici hrani si nici aspira pe jos cu ele…
Cunosc o tara care a devenit exact ceea ce ati descris si din care, orice romani care isi iubesc copiii, vor pleca:
http://eufrosin.wordpress.com/2010/02/13/romania-comoara-regasita/
Stimate Domnule Stanciu .
Sint de accord cu marea majoritate a celor spuse de dvs .Dar am si eu o nelamurire sau am o intrebare care ma framinta si la care ma puteti ajuta cu un raspuns .
A-ti dat exemplul pozitiv cu Automobile Dacia . Ma bucur pentru pitesteni ca lucrurile au pornit pe un drum atit de bun ,mai ales ca eu am lucrat la Dacia Service inainte de “revolutie “.
Intrebarea mea este :daca noi sintem o natiune europeana cu acelasi potential (calitati +alea ,alea…)cu celelalte membre UE de ce doar dupa venirea firmei Renault din Franta, uzina din Pitesti a evitat la milimetru transformarea ei intr-un morman de fiare vechi sau poate intr-un super market foarte occidental .
La Timisoara a fost “Dacia 500 ” celebrul Lastun .Atunci cu “Nu ne vindem tara ” am facut sa nu vina nici un egal de al nostru din Europa sa ne cumpere si uzina plina de calitatile noastre romanesti a ajuns la “fier vechi ”
Exemplele ar putea sa continue la nesfirsit .
Totusi care este explicatia ca noi fara ei sintem …atit cit sintem .
Va multumesc pentru raspunsul ce il astept cu interes .
Azi am fost pe drumuri toată ziua, așa că îmi cer scuze că răspund târziu. Sper să acopăr cât mai multe dintre comentarii…
- În mod evident eu nu fac parte dintre iubitorii de patrie. Nu fac parte nici dintre ne-iubitorii de patrie. România e țara mea, m-a format, cu bunele și cu relele mele, e locul care va fi “acasă” până mor. Asta nu o face bună și frumoasă. Pentru mine. După cum nu o face nici rea și urâtă. E un loc sub soare în care s-a întâmplat să mă nasc. Văd că sunt printre voi oameni care-și iubesc țara. E un sentiment pe care nu-l înțeleg, pur și simplu, dar îl respect. Eu am sentimente pentru oameni, nu pentru locuri, și chiar pentru aceia pe baze strict individuale. Nu cred că e bine să-ți iubești țara, după cum nu cred că e rău. E doar altfel.
- Sunt oameni printre voi care s-au reîntors în țară. Eu am plecat din ea. Am plecat la 50 de ani, după multă reflecție și multe îndoieli. Nu am plecat ca să îmi fac un rost, ci ca să trăiesc. Poate că am să mă întorc. Cel mai probabil nu. Am scris, chiar prea mult, de ce am plecat, nu e cazul să repet. Ca și cu iubirea de patrie, e o alegere personală. Nu cred că e bine sau rău. Nu mă văd un model negativ sau unul pozitiv. În orice caz, nu-mi doresc ca România să devină ca America sau ca oricine altcineva. Îmi doresc să se transforme într-o țară curată, cu oameni luminoși și civilizați. Dacă vă simțiți bine în ea așa cum e, vă invidiez. Pe bune.
- Când spun că România nu e o țară dăruită, nu spun că e una oropsită. Desigur că există țări mai puțin dăruite decât noi. Dar există multe, mult mai dăruite. Unele și-au folosit moștenirea la maximum, altele și-au bătut joc de ea, după cum unele din cele mai puțin dăruite au făcut minuni cu puținul lor dar. Mark Twain povestea într-un pasaj autobiografic că tatăl lui a fost foarte sărac dar a avut toată viața posibilitatea de a moșteni o mare fermă undeva mai în Vest. Asta l-a distrus. Spunea Twain că e bine să te naști bogat și nu e chiar o nenorocire nici să te naști sărac, dar să te naști sărac crezând că ești bogat e un blestem.
- Ca idee, cred că majoritatea comentariilor pe tema acestui articol sunt foarte extreme. Unele îmi reproșează că nu-mi iubesc țara cu patimă, altele că văd binele acolo unde e doar exploatare nemiloasă și crudă. Poate că nu strică puțină moderație. În general, suferim ca nație de nevoia de a nega totul. E o pornire defensivă, e cea mai parșivă formă de lașitate, e pornirea de a ne afirma punctul de vedere fără a avea riscul unei opinii constructive. Din patima de a dărâma am dărâmat tot ce am avut și dărâmăm tot ce încearcă să se nască.
- Când spun că nu suntem nici mai proști nici mai deștepți ca alții mă refer la un grad mediu de inteligență, la IQ, nu la educație. Și aici, din fericire sau din păcate, dotarea umanității e cam la fel. E un fapt, nu o opinie. Ce facem cu ea, e altă poveste.
- Eu am vorbit despre oameni pe care i-am cunoscut și faptele lor. Pe mine m-au entuziasmat, și nu mă entuziasmez ușor. Sigur că și Oracle și EA sunt aici pentru că avem creier ieftin de vândut. Nu vi se pare, însă, că e mai bine să vindem creier ieftin decât sudoare ieftină pe mașini de cusut? Și nici Oracle nici EA nu au o operațiune de “butonari” după cum o numea cineva.
- Cred că există multe alte exemple de succes în România. Eu am vorbit despre o experiență personală, nu am făcut o analiză. Cred și că ele sunt tragic de puține față de ce am putea produce ca nație. Dar există, și dacă le apreciem și susținem poate că într-o zi vor fi mult mai multe și mult mai semnificative.
- Mai cred și că din acești oameni care butonează diverse chestii azi se vor naște antreprenorii și creatorii de mâine. Urmăriți povestea Indiei. Sau a Japoniei, sau a Chinei. Dezvoltarea nu se face de la zero la infinit într-o nopate. Cere timp și perseverență, ceva ce, e drept, ne lipsește masiv. Pe măsură ce vom fi mai buni, vom fi mai puternici și mai bogați și mai respectați, dați oamenilor șansa să crească. În rest, lucrurile se cumpără și se vând, iar a avea ceva bun și ieftin de vânzare e un avantaj competitiv. Nu e o rușine după cum nu e o mândire. Chiar nu înțeleg de ce orice discuție se duce în termeni de mândrie sau rușine. Nu putem să ne petrecem timpul decât între extremele astea două? Și mândria și rușinea sunt două sentimente ale slăbiciunii, ale lipsei de încredere în sine.
- E curios că globalizarea asta îi nemulțumește pe toți, și pe cei din Vest de unde industriile astea pleacă dar și pe cei din Est unde ajung, deși toți beneficiază de pe urma ei.
- În rest cred și eu că mentalitatea românească e plină de bube, am tot scris depsre asta, am cercetat-o, mă ocup cu consultanță despre asta, din asta trăiesc. O știu bine. Dar tot așa de bine știu și că există speranță. Știu, pentru că am date, nu pentru că sunt optimist. Dacă vreți amănunte, citiți aici.
- De ce industriile noastre au murit după ’89 fără intervenția străinilor. Aici cred că trebuie să mulțumim lui Ceaușescu care a creat o economie autarhică și o industrie extrem de primtivă, aflată la ani lumină de lumea dezvoltată. Asta și o mentalitate a muncii păguboasă combinată cu primitivismul absolut al conducătorilor și cu lăcomia politicienilor le-au pecetluit soarta. România trebuie reconstruită.
@adrian
Pe ce va bazati cand vorbiti despre EA? Creati o imagine utopica acestei companii, si ma intreb de ce.
Nu creez nimic, dacă asta presupune vreo agendă ascunsă. Spun ce simt și ce cred. Pot să mă înșel. Dacă o să consider că m-am înșelat, o să spun și asta.
Un banc simpatic ce are atingere cu tema mai sus dezbatuta .
La marginea unui oras din iubita noastra tara la feresatra unui bloc un ins isi fuma tigara plictisit .La un moment dat apare un deltaplanist ce facea volute in aer .O pala de vint ,deltaplanul se dezechilibreaza si se infige intr-un bloc alaturat .
La care omul de la geam exclama scirbit “Tara de rahat .Atentate de rahat .”
E pur si simplu fascinant sa citesc comentariile:) Doua extreme, ambele fundamentate exclusiv emotional dar cu pretentii de argument rational: patriotismul chior si dezamagirea cronica. In spatele celui de-al doilea se ascunde o advarata voluptate a suferintei. Ai uneori impresia ca daca Romania ar ajunge printr-o minune la normalitate oamenii astia ar face o depresie. Ma intreb in ce masura delirul de negativism din presa romaneasca, menit in principal sa induca ideea catastrofei iminente produse de Basescu, n-a ajuns sa dea dependenta de “vestile proaste”: Daca vrei sa reduci ratia de vesti proaste pacientul intra in sevraj.
” Sunt flori firave, poate prea puține, insuficiente ca să facă o primăvară, dar de cîte ori ați auzit vorbindu-se despre ele? ”
Postez ca sa spun ca AM auzit! De acord, nu destul, dar AM AUZIT!
carry on…
@ Adrian
V-ati inceput articolul cu evocarea unui episod din copilarie. Sint sigur ca in sufletul dvs mai sint si alte episoade. Cu siguranta ca unele sint emotionante. Hazardul face ca le-ati trait in Romania. E acelasi hazard care ne face sa ne nastem intr-o familia sau alta, pe un continent sau altul. Ceea ce va sugeram era sa respectati acest hazard. Sa acceptati acele emotii, indiferent care sint ele. Pentru ca emotiile sint cele mai de pret lucruri pe care le putem avea. Nu le putem cumpara, nu le putem inventa, nu le putem deduce logic. Patriotismul poate sa fie si respectul fata de emotii(si locul in care le-am avut) indiferent de bogatie, de bursa, de salariu sau culoarea tribului in care ne-am nascut. Fuga creierelor si bogatia in aur cenusiu este o alta discutie. Cred ca daca mai intii am clarifica problema identitara(si ea este o problema in Romania acestor ani) mult mai usor am discuta despre orice firme si birourile lor globalizate sau delocalizate, in definitiv o problema economoico-administrativa, superficiala atunci cind invocam, ma scuzati, ontologia
@ Florin
Daca ce am spus crezi ca are un “fundament exclusiv emotional”, iti recomand un Woody Allen din 83 – Zelig. Problema patriotismului presupune problema identitara. Asta nu ai cum sa o rezolvi cu nicio “exclusivitate”, fie ea rationala sau emotionala. Ai nevoie de o “aurita cale de mijloc”. Fie incerci sa o ai si incerci sa fii fericit, fie…o ignori total si nu iti bati capul cu nimic – poti sa fii orice, oriunde, oricind.
Hey Adi si Florin
ma bucur mult sa va vad si prieteni si activi pe net.
Mie mi-e dor de Romania.
Eu am pierdut complet legatura cu politica si ma abtzin de la orice comentariu. Ultima data cind am dezbatut subiectul era un anume Mr.Duda in discutzie…a disparut pe parcurs. Poate mai apare… E la fel peste tot. Unul vine, altul pleaca. Pietrele ramin
Am fost in Thailanda de curind. Foarte interesant locul… recomand tuturor celor care cred ca fericirea vine din bunastarea generala (=realizarile celor din jur).
Va caut eu si va gasesc, sa nu mai bat cimpii in public
@Monica. Hey yourself! Ne-ai găsit deja, după cum vezi
Dă-ne de știre, că mie cel puțin, mi-e dor să aud vești despre voi.
@minotaur Gigi Becali spunea la un moment dat că i-a explicat Dan Pavel ce înseamnă cuvântul filosofie, și așa și-a dat seama că el e cel mai mare filozof, pentru că iubește înțelepciunea mai tare ca oricine. Parafrazând acest citat memorabil, dacă patriotismul este despre respectarea emoțiilor, atunci și eu sunt cel mai mare patriot.
Lăsând gluma deoparte, faptul că nu-mi iubesc țara nu înseamnă că o detest. Nu înseamnă nici că o neg sau că nu îmi respect și valorizez emoțiile legate de ea. Dar nu înțeleg, pur și simplu, iubirea față de concepte abstracte. Emoțiile mele față de țara mea sunt foarte amestecate, iar cele care mă îndepărtează sunt, din păcate, mult mai multe decât cele care mă apropie.
Eu nu am nevoie de apartenență la un teritoriu ca să îmi găsesc identitatea. Încerc să-mi imaginez sentimentul pe care l-ai avea dacă ți-ai găsi identitatea așa, și mi se pare minunat. Aș vrea să-l pot încerca. Ar fi cald, cuprinzător și securizant, ca brațele unei mame îmbrăcate într-un halat de baie pufos adunate în jurul tău când ieșeai din baie, copil fiind. Dar pentru a mă simți așa, mama aceea ar trebui să fie tandră și bună. Nu pot să mă prefac că nu-i văd urâțenia, mizeria morală, murdăria și îngălarea. Nu pot trăi în fantezii. Dacă aș fi putut, aș fi crezut și în Dumnezeu. Și aș fi fost, cu siguranță, mult mai fericit.
Ăsta e motivul pentru care, de respectat, eu îmi respect emoțiile nu numai ale mele dar și, mai ales, pe ale tale și pe ale celorlați care gândiți diferit decât mine. Și uneori vă invidiez pentru că le aveți.
Intamplator am ajuns sa citesc articolul , apoi lozinca si m-au atras. Neavand de loc darul oratoriei, spun succint niste observatii care se gasesc si printre randurile altora.
1 Asa cum nu-ti poti schimba Norocul ,nu te poti “schimba” nici pe tine insusi,ci doar cu inteligenta te poti gasi si construi, pana la punctul in care Sansa ,Destinul iti permit,
2 Deci nici lumea nu se poate schimba….istoria ne invata ca Lumea nu invata nimic din istorie…oare de ce? nu e suficient de “Intelegenta”?
3 Propaganda de orice nuanta are si ceva adevar dar si multi “ghiocei” artificiali,…mentionand cuvantul “romanesc” implica oarecum “nationalism”, dar lumea cuprinde toate natiile.
4 Iluzia mea e ca lumea s-ar putea gasi si CONSTRUI,poate chiar in” BUNA” cu ajutorul INTERNETULUI daca cei “bogati” in aur cenusiu ar avea si suficienta “INTELIGENTA”.