Comentarii la: Aurul cenușiu

De către: courage

courage — Fri, 12 Mar 2010 20:21:58 +0000

Intamplator am ajuns sa citesc articolul , apoi lozinca si m-au atras. Neavand de loc darul oratoriei, spun succint niste observatii care se gasesc si printre randurile altora.
1 Asa cum nu-ti poti schimba Norocul ,nu te poti “schimba” nici pe tine insusi,ci doar cu inteligenta te poti gasi si construi, pana la punctul in care Sansa ,Destinul iti permit,
2 Deci nici lumea nu se poate schimba….istoria ne invata ca Lumea nu invata nimic din istorie…oare de ce? nu e suficient de “Intelegenta”?
3 Propaganda de orice nuanta are si ceva adevar dar si multi “ghiocei” artificiali,…mentionand cuvantul “romanesc” implica oarecum “nationalism”, dar lumea cuprinde toate natiile.
4 Iluzia mea e ca lumea s-ar putea gasi si CONSTRUI,poate chiar in” BUNA” cu ajutorul INTERNETULUI daca cei “bogati” in aur cenusiu ar avea si suficienta “INTELIGENTA”.

De către: Adrian Stanciu

Adrian Stanciu — Mon, 08 Mar 2010 09:21:34 +0000

@minotaur Gigi Becali spunea la un moment dat că i-a explicat Dan Pavel ce înseamnă cuvântul filosofie, și așa și-a dat seama că el e cel mai mare filozof, pentru că iubește înțelepciunea mai tare ca oricine. Parafrazând acest citat memorabil, dacă patriotismul este despre respectarea emoțiilor, atunci și eu sunt cel mai mare patriot. Lăsând gluma deoparte, faptul că nu-mi iubesc țara nu înseamnă că o detest. Nu înseamnă nici că o neg sau că nu îmi respect și valorizez emoțiile legate de ea. Dar nu înțeleg, pur și simplu, iubirea față de concepte abstracte. Emoțiile mele față de țara mea sunt foarte amestecate, iar cele care mă îndepărtează sunt, din păcate, mult mai multe decât cele care mă apropie.
Eu nu am nevoie de apartenență la un teritoriu ca să îmi găsesc identitatea. Încerc să-mi imaginez sentimentul pe care l-ai avea dacă ți-ai găsi identitatea așa, și mi se pare minunat. Aș vrea să-l pot încerca. Ar fi cald, cuprinzător și securizant, ca brațele unei mame îmbrăcate într-un halat de baie pufos adunate în jurul tău când ieșeai din baie, copil fiind. Dar pentru a mă simți așa, mama aceea ar trebui să fie tandră și bună. Nu pot să mă prefac că nu-i văd urâțenia, mizeria morală, murdăria și îngălarea. Nu pot trăi în fantezii. Dacă aș fi putut, aș fi crezut și în Dumnezeu. Și aș fi fost, cu siguranță, mult mai fericit.
Ăsta e motivul pentru care, de respectat, eu îmi respect emoțiile nu numai ale mele dar și, mai ales, pe ale tale și pe ale celorlați care gândiți diferit decât mine. Și uneori vă invidiez pentru că le aveți.

De către: Adrian Stanciu

Adrian Stanciu — Mon, 08 Mar 2010 09:08:05 +0000

@Monica. Hey yourself! Ne-ai găsit deja, după cum vezi Dă-ne de știre, că mie cel puțin, mi-e dor să aud vești despre voi.

De către: Monica

Monica — Mon, 08 Mar 2010 00:23:52 +0000

Hey Adi si Florin
ma bucur mult sa va vad si prieteni si activi pe net.
Mie mi-e dor de Romania.
Eu am pierdut complet legatura cu politica si ma abtzin de la orice comentariu. Ultima data cind am dezbatut subiectul era un anume Mr.Duda in discutzie…a disparut pe parcurs. Poate mai apare… E la fel peste tot. Unul vine, altul pleaca. Pietrele ramin
Am fost in Thailanda de curind. Foarte interesant locul… recomand tuturor celor care cred ca fericirea vine din bunastarea generala (=realizarile celor din jur).
Va caut eu si va gasesc, sa nu mai bat cimpii in public

De către: minotaur

minotaur — Sun, 07 Mar 2010 22:11:46 +0000

@ Adrian
V-ati inceput articolul cu evocarea unui episod din copilarie. Sint sigur ca in sufletul dvs mai sint si alte episoade. Cu siguranta ca unele sint emotionante. Hazardul face ca le-ati trait in Romania. E acelasi hazard care ne face sa ne nastem intr-o familia sau alta, pe un continent sau altul. Ceea ce va sugeram era sa respectati acest hazard. Sa acceptati acele emotii, indiferent care sint ele. Pentru ca emotiile sint cele mai de pret lucruri pe care le putem avea. Nu le putem cumpara, nu le putem inventa, nu le putem deduce logic. Patriotismul poate sa fie si respectul fata de emotii(si locul in care le-am avut) indiferent de bogatie, de bursa, de salariu sau culoarea tribului in care ne-am nascut. Fuga creierelor si bogatia in aur cenusiu este o alta discutie. Cred ca daca mai intii am clarifica problema identitara(si ea este o problema in Romania acestor ani) mult mai usor am discuta despre orice firme si birourile lor globalizate sau delocalizate, in definitiv o problema economoico-administrativa, superficiala atunci cind invocam, ma scuzati, ontologia

@ Florin
Daca ce am spus crezi ca are un “fundament exclusiv emotional”, iti recomand un Woody Allen din 83 – Zelig. Problema patriotismului presupune problema identitara. Asta nu ai cum sa o rezolvi cu nicio “exclusivitate”, fie ea rationala sau emotionala. Ai nevoie de o “aurita cale de mijloc”. Fie incerci sa o ai si incerci sa fii fericit, fie…o ignori total si nu iti bati capul cu nimic – poti sa fii orice, oriunde, oricind.

De către: ion

ion — Sun, 07 Mar 2010 20:54:36 +0000

” Sunt flori firave, poate prea puține, insuficiente ca să facă o primăvară, dar de cîte ori ați auzit vorbindu-se despre ele? ”

Postez ca sa spun ca AM auzit! De acord, nu destul, dar AM AUZIT!

carry on…