Eurodeputatul PDL Cristian Preda pare să fie într-un fel de război cu linia oficială a propriului său partid. Nu știu ce efect va avea asta asupra carierei sale politice, dar nu pot să nu recunosc că unele dintre pozițiile sale mi se par interesante. Recent, de pildă, a lansat o teză cu care eu unul sunt de acord. Poporul suveran se poate înșela. Faptul că 83% (parcă) din populație votează pentru o idee, cum ar fi, de pidă, parlamentul unicameral, nu face ideea bună. În replică, Valeriu Stoica îl atenționează că așa funcționează democrația, poporul e suveran. Oare? O mulțime de țări din Europa au făcut podul pe spate ca să evite să ceară într-un referendum opinia poporului lor despre tratatul de la Lisabona. De ce oare? Poporul o fi suveran, dar e de regulă prost informat, ușor de manipulat și cu o înțelegere limitată a complexității problemelor unei societăți moderne. Forma asta de democrație participativă pare seducătoare, în primă instanță, dar cei care au aplicat-o i-au aflat repede limitele. Elveția a votat prin referendum interzicerea minaretelor iar California, tot prin referendum, a respins mărirea taxelor, deși statul e practic în faliment. Poporul se poate înșela. Și anume grav. Grav de tot.
Rostul de a avea guverne alese pentru 4 ani este tocmai pentru a putea pune în capul trebii oameni cât de cât competenți care să aibă timp să facă ceva, înainte de a fi trași la răspundere de popor. Sigur că ne putem înșela. Putem avea guverne incompetente. Dar e important ca ele să fie lăsate să-și facă treaba ca să le putem apoi judeca. Altminteri, dacă-l întrebi la tot pasul câte ceva, poporul se va duce pe el însuși la pierzanie.
Colac peste pupăză, politicieni lipsiți de scrupule și de jenă vor fi mereu dispuși să sacrifice viața tuturor manipulând prostia maselor. Am citit că PSD vrea să consulte poporul prin referendum despre valoarea punctului de pensie. Asta e de-a dreptul aiuritor de absurd. Hai să-i întrebăm și dacă vor să fie salariul minim 2,000 de euro și ziua de lucru de 4h. Ca să știm o treabă. Și dacă asta ne iese, hai să votăm și să trăim 200 de ani, să fim sănătoși și să câștigăm la Loto. Că, vorba aia, poporul e suveran. Box populi!
Daca poporul e prost informat, atunci ne straduim sa-l informam mai bine, in loc sa-i dam “numai ce cere”; nu-i luam suveranitatea, clamand “multi dar prosti”.
Daca NU vrem sa-l informam mai bine, ca sa-i si putem lua “justificat” puterea de a decide prin referendum, se cheama ca vrem sa-l luam in stapanire. Si-atunci, ce-ar trebui sa faca “boborul”?
Eu personal cred in capacitatea “poporului” de a vota – statistic vorbind – in directia buna,
data fiind o minima informare facuta cu buna credinta, sau destule stiri contradictorii de rea credinta. Cred ca parlamentarii/guvernele pot gresi mult mai usor, nu din nestiinta insa…
Si mai cred ca nefolosirea referendumului vis-a-vis de Lisabona e o incalcare a democratiei.
Asta-i lucrul care-mi place cel mai mult la elvetieni: practica consecventa a referendumului. In fond, in timp, are si valoare educativa.
@Sorin. Și eu cred că, dacă e să ceri poporului părerea, e absolut obligatoriu să-l informezi foarte bine. Și cred și că în subiecte de natură constituțională chiar e cazul să-i ceri părerea, bun sau prost, dar la urma urmelor e constituția lui. De pildă și eu cred că evitarea consultării în povestea cu tratatul de la Lisabona e neconstituțională și la limită cam nesimțită. În același timp, iată că prost informat, el face mari prostii. În cazul referendumului lui Băsescu, ambele tabere au făcut o treabă foarte, foarte proastă în a-l informa.
În ce privește democrația participativă, eu cred că e foarte disfuncțională. În Elveția lumea e chemată la urne atât de des încât și-a pierdut interesul și se iau decizii cu prezențe la vot de 20% și medii de vârstă de 50+ ale votanților. Iar povestea cu consultarea populară despre mărirea taxelor sau despre punctul de pensie e chiar absurdă.
Faptul ca o parere este populara nu inseamna ca este corecta. Majoritatea cred ca are deseori tendinta de a aproba idei care suna bine, sunt usor de inteles si fac apel la emotiile lor, chiar daca analizate practic, realist, in profunzime, ele nu au sens.
De-asta eu unul u am incredere in tendintele majortare. Da, vocea majoritatii. Dar oare majorittaea este fericita si implinita cu viata ei? Daca nu, nu prea vad motive sa ma ne luam dupa ea.
Rolul referendumului este unul esential in momente foarte importante, de interes national sau local. Problema nu este data de faptul ca poporul este prost, ci de faptul ca anumiti politicieni, in anumite contexte, speculeaza lacunele din regulamentul de organizare al referendumului.
Ce ii lipseste legii de organizare a referendumului?
Nu se interzice comasarea referendumului cu alte sesiuni de vot (alegeri parlamentare, alegeri prezidentiale etc).
Practic, pentru ca un referendum sa treaca are nevoie de 50%+1 participare. Daca o tema nu este bine argumentata si/sau persoanele nu sunt bine informate, cu siguranta ca acestia nu ar participa la vot si, implicit, referendumul ar fi anulat.
Consultarea populatiei in privinta taxelor sau a punctului de pensie prin referendum nu este altceva decat o ilegalitate. Practic nici nu mai intra in discutie capacitatea/incapacitatea poporului de a decide. Chiar de ar vota doar cei cu doctorate, rezultatul ar fi acelasi – in fapt, referendumul nu ar face altceva decat sa testeze subiectivatea si obiectivitatea participantilor la vot.
poporul este expresia turmei al carei singur rol este legitimizarea jobului de cioban. delegarea catre popor a unor decizii este ca o repriza de mima pentru afirmatia “poporul conteaza”. in acest context, Cristian Preda da interviu pentru functia de ajutor de cioban atunci cand are discursuri intemeiate pe presupozitia ca poporul alege.
[...] din ciclul oameni de respectat [...]
Cu respect, cand nu s-a tinut cont de vocea poporului a iesit cu sange.
Citez din memorie:
Democratia este cea cel mai prost sistem de guvernamant. Cu exceptia tuturor celorlalte.
Cel mai bun argument impotriva democratiei este o discutie de 10 minute cu alegatorul de rand.
Imi cer scuze, am comis o greseala. 5 minute.
“The best argument against democracy is a five minute conversation with the average voter.”
“No one pretends that democracy is perfect or all-wise. Indeed, it has been said that democracy is the worst form of government except all those other forms that have been tried from time to time.”
Sir Winston Churchill
British politician (1874 – 1965)
http://en.wikiquote.org/wiki/Winston_Churchill
Poporul nu-şi dă cu părerea după cum vrea el. Există nişte filtre care reglementează transferul de legitimitate/încredere în politicieni. Părerea poporului este rezultatul acelor filtre, niciodată nu va fi luată în considerare părerea personală luată eventual prin intermediul sondajelor. Prea multă lume confundă democraţia cu analiza de piaţă.
Revenind la filtre, dacă e de vină construcţia, daţi vina pe ingineri, nu pe arhitecţi.
Eu unul cred ca este o problema de responsabilitate.
Motivul pentru care nu am incredere in deciziile “poporului” in situatii specifice este ca aceasta responsabilitate este disipata pana cand dispare.
De aceea democratia reprezinta alegerea de persoane responsabile care sa ia deciziile si nu luarea fiecarei decizii in comun.
Guvernarea prin sondaje de opinie este are un potential extrem de mare sa devina un esec. Mai ales la intrebari de genul: nu-i asa ca vreti mai putini parlamentari?!
Buna Adrian
treaba asta votul democratic e de cand lumea, era sa spun “democratia”, pe langa faptul ca articolul tau comunica o “stare de spirit”, nu deschide discutia si spre alternative, fie si de dragul dezbaterii. Sau nu explicit.
In ce ma priveste, inca din frageda pruncie electorala mi s-ar fi parut corect ca votul sa fie unul capacitar, conditionat nu de nivelul de educatie implicit, sanctionat cu diploma (asta ca sa nu se inteleaga gresit) ci de un asa numit test de capacitate. Sunt de acord ca poate fi privit doar ca o alta forma a votului cenzitar….dar sa ma explic.
Stiu ca dpdv filozofic ideea asta poate (si a fost deja) combatuta, insa, incercand sa particularizez, as spune ca toata lumea are voie, de exemplu, sa conduca un autovehicol, si desi oricine poate fi prezumat in deplina capacitate de a o face, trebuie sa se supuna unui test care sa-i acorde dreptul de si-l exercita.
Extrapoland in mod simplist, am putea spune ca, pentru a nu deveni un pericol pentru ceilalti participant la “traficul vietii de comunitate”, fiecare presupus votant ar trebui sa fie capabil sa treaca un test relativ la cunostinte despre (de exemplu) doctrine politice, chestiuni elementare de istorie, logica, si, de ce nu, limba.
Se pune insa intrebarea: cine face testele, ce “cadere” are sa le faca si sa le aplice, si…mai ales….ce garantii ofera statul fiecarui cetatean pentru a ajunge la un nivel de educatie satisfacator, astfel incat accesul la “capacitate” sa nu fie rezervat doar unor elite.
@Claudiu. Ai dreptate, nu am fost deloc orientat spre soluții când am scris articoul. Am fost cam revoltat
Eu, unul, susțin ideea ta, după cum am și scris. Eu, de pildă, cred că testul cu pricina ar avea un mare efect chiar dacă ar fi relativ ușor de trecut, pur și simplu pentru că ar presupune un act conștient, depunerea unui efort, pentru a dobândi calitatea de alegător. Asta, în sine, e ceva care responsabilizează.
În ce privește democrația participativă eu aș limita-o drastic. Cred că ne trebuie o nouă lege a referendumului care să limiteze temele la subiecte de natură constituțională și să reglementeze mai strict felul în care se poate desfășura. Altminteri riscăm să asistăm la o ofensivă a populismului ieftin și oportunist.
Domnilor, relaxati-va! Problema spre care ne indreptam cu maxima hotarare nu este nicidecum reprezentata de populism, sau de prea multa/putina democratie – in diferitele ei intelesuri filozofice/sociale/istorice.
Problema noastra e multa mai simpla si usor definibila: se numeste dictatura: http://dex-online.ro/dictatura/cauta/
@Gimpele. Eu am trăit într-o dictatură și nu semăna deloc cu ce e acum. Tu de ce crezi asta? Sunt chiar curios.
Adi, eu cred ca spre asta ne indreptam cu viteza maxima. Daca vorbesti cu parintii nostri (care mai sunt printre noi….) vei vedea o simetrie perfecta intre toate actiunile din 33-38 in Germania, 45-50 in Romania si cele de acum. Tot acest sentiment creat – toti sunt rai, numai eu sunt bun – ne duce intr-acolo. Toate firele intr-o singura mana, cat mai putini potentiali protestanti, parlament “reformat”, constitutie “reformata”, fortari de demisii in bloc prin amenintare, schimbarea in totalitate a aparatului cu oameni fideli, trimiterea copilului la Bruxelles, marketing si carisma populiste, agresivitate in discurs, formulare si asumare de mesianism politic…. unde duc astea? crezi oare ca peste 5 ani tanarul o sa se dea la o parte linistit si o sa spuna “bravo, am construit o tara frumoasa” ?
Iti dau 3 alternative:
a) schimba constitutia si are voie sa fie ales de mai mult de doua ori
b) face schimb cu Boc si se face prim ministru pe modelul Putin
c) o alegem pe EBA
crezi la modul onest ca mai exista vreuna?
Si…. da, dupa ce ani de zile am refuzat sa plec din tara, imi e teama ca te voi urma repejor. Si nu mai vreau sa aud intrebarea “pai cine mai ramane?”. Sa ramana ei.
Interesanta ideea abordata in acest articol, adeseori a facut subiectul unor discutii aprinse cu prietenii sau pe forumuri: limitele democratiei in general si ale democratiei participative in particular! Si am ajuns la aceeasi solutie la care a ajuns Claudiu: un vot cenzitar, unde conditia sa nu fie averea ci capacitatea de intelegere a sistemului/societatii in care traim. De fapt poate un strop mai compexa, toti ne nastem egali in drepturi fiecare avand acelasi drept de vot, dar sa existe posibilitatea ca cei care doresc si pot sa obtina un brevet de alegator+, un brevet obtinut in urma unui examen care sa cuprinda teste de istorie, rolul parlamentului/institutiei prezidentiale/justitiei in stat, etc, reinnoit la fiecare 16-20 de ani. Acest brevet de alegator+ dand o greutate mai mare votului posesorului, sa zicem 1,5 vot simplu … ar mai fi solutia despotului luminat, dar ma opresc pana nu starnesc vreun punct Godwin
)
Principiile democrației directe, odată introduse în democrația reprezentativă nu pot decât s’o submineze, pentru că îi încurajează pe oameni să’și piardă încrederea în sistem și în figura de obicei detestabilă ca individ dar necesară ca funcție a alesului. E greu să convingi pe cineva că e prost și că trebuie să tacă din gură, mai ales după ce i’ai cerut deja opinia.
În ce privește votul capacitar, sunt hotărât împotrivă, pentru că cu cât oamenii sunt mai educați, cu atât ei au tendința de a’și construi tot felul de bazaconii în cap, care nu pot fi depistate la un test. De exemplu, cred că un test din ăsta, chiar nu foarte sever, aplicat la țări precum Franța anilor ’60-’70 ar fi avut ca rezultat comunismul sau altă formă dubioasă de socialism.