La ce sunteți dispuși să renunțați?

E oficial. Nu mai putem continua așa. Va trebui să mărim taxele. Sau să scădem cheltuielile. Sau ambele. Mai toți oamenii pe care i-am auzit vorbind despre subiect se împart în trei categorii:

1. Să nu crească nimic, plătim deja prea mult.

2. Să crească, dar de la alții. În principiu de la bogați, dă-i dracului de îmbuibați că au de unde.

3. Mai bine să dăm afară niște bugetari, că tot  o freacă.

Adică, cu alte cuvinte, să se reducă, dar nu de la noi. Eu cred că atitudinea asta nu e rezonabilă. Ca să supraviețuim cu toții, ca popor, trebuie să renunăm la ceva. Întrebarea e la ce?

Hai să încep cu taxele. Eu sunt împotriva ideii supra-impozitării bogaților. Tot aud tot felul de voci susținând impozitul progresiv și dând drept argument că așa se face în țările occidentale civilizate. Trec peste faptul că m-am săturat rău de tot să aud drept argument faptul că așa fac alții, ca și cum ar exista o legătură cauzală definită între o practică sau alta și bunăstarea acelor țări. Și nu e. Chiar atunci când e, uneori legătura e inversă, adică nu sunt bogați pentru că procedează așa, ci procedează așa entru că sunt bogați. Una peste alta, felul ăsta de a te inspira de-a valma și fără noimă e prostesc. Ce-ar fi dacă am mai gândi și cu capul nostru? O durea? Dar, mai ales, vorba americanilor, „take care what you wish for, you might get it”. Țările despre care se vorbește ar adora să aibă un sistem de impozitare simplu și direct ca noi și vorbesc împotriva cotei unice doar pentru că le face concurență fiscală cu care nu știu ce să facă. Pentru că un sistem inechitabil de impozite poate fi foarte ușor impus dar e foarte greu de desființat. În general, orice metodă de conducere care presupune că majoritatea decide ceva împotriva minorității mi se pare moral inacceptabilă și periculoasă politic. Am auzit tot felul de comentarii spunând că „ce-mi pasă mie cât impozit plătește unul care are o mașină de 100,00 EUR?” Corect. Și asta e și problema. E, practic, un fel de furt să decidem în gașca noastră numeroasă, la o bere, că mâncarea din seara asta va trebui plătită de unii care nu sunt cu noi la masă, nu sunt întrebați și dacă au ceva de spus despre subiect, oricum nu contează pentru că noi suntem mulți iar ei puțini. Ba să le mai și trimitem portăreii să ne aducă banii, că s-a făcut târziu și se închide cârciuma. O societate construită așa e strâmbă și așezată pe baze periculoase. Bunăstarea nu se poate realiza prin redistribuirea sărăciei.

Mult mai bine ar fi, cred eu, dacă s-ar lărgi baza de impozitare. Sunt tot felul de categorii de oameni sau de activități care scapă acum impozitării. Eu nu știu nici o altă țară, de pildă, care să aibă un sistem de deductibilități așa de relaxat ca al nostru. Oricât s-a strâns el în ultimii ani, e încă larg. De pildă, ca să mă refer la povestea lui Radu Berceanu cu impozitul pe Q7, nici măcar nu e nevoie să introducem unul. E doar nevoie să scoatem deductibilitatea de TVA de pe mașinile de firmă, cu excepția celor de transport. Și, să ne înțelegem, asta e o măsură care m-ar afecta și pe mine, semnificativ, dar nu aș putea spune că e incorectă. Pe când lucram la Xerox, colegii mei din Polonia aveau la vânzări doar mașini break cu grilaj de marfă în spate, pentru că dacă erau limuzine nu deduceau TVA. Și nu făcea nimeni scandal. Mai sunt și altele. Tranzacțiile cu terenuri, de pildă, dar și impozitul pe terenurile agricole. Cred că e nevoie să creăm o bază de impozitare largă și echitabilă nu doar să reducem cheltuieli. Asta include menținerea cotei unice și, la nevoie, creșterea TVA, dar și lărgirea bazei de impozitare prin închiderea „găurilor” din sistem. O țară în care doar o minoritate, fie ea săracă sau bogată, plătește taxe e o țară strâmbă și populată de oameni iresponsabili care stau mereu la mila altora și ca atare se tem mereu să nu își piardă acest privilegiu. Asta-i face pe cei săraci manipulabili politic, iar pe cei bogați manipulatori politici cum și unii și alții sunt, de fapt.

Mai spinos e subiectul cu reducerea cheltuielilor. Eu sunt mare adept al acestei măsuri. Întâi și întâi pentru că cred că statul face mai mult rău decât bine, că e foarte extins și lipsit de viziune și de obiective. Cred că am duce-o mai bine cu un stat mult mai mic. Am mai scris despre asta acum aproape un an, aici. Dar nu cred că putem pleca de la premiza că putem reduce cheltuieleile bugetului cu 6-7 miliarde de EUR/an pur și simpu reducând niște posturi aflate în exces. Nu zic că nu or fi și din astea, dar nu cred că sunt așa de multe Se vehiculează cifra de 100,000. Dacă plecăm de la premiza că au un salariu mediu normal, ne uităm la cel mult 1,5 mld./an, ceva mai mult dacă reducem și cheltuielile aferente lor (sedii, etc.), deși astea sunt mult mai greu de redus. În general presa are tendința de a se opri asupra unor cazuri aberante de exces vădit, dând astfel impresia că situația e generalizată. Eu cred că nu e chiar așa, deși e clar că statul s-a umflat tot timpul, neîncetat, fie vremea bună sau rea. Musai are de unde să dea înapoi. Dar până la 7 miliarde e cale lungă. E clar că, dacă apucăm calea asta, va trebui să renunțăm la ceva din serviciile statului. Voi la ce ați renunța? La educație? La apărare? La sănătate? La cercetare? La pensii, sau mai precis la acea parte din pensii care se alimentează din bugetul de stat? Fără ce credeți că putem trăi și singuri?

La ce sunteți dispuși să renunțați?
4.3 din 8 voturi

30 comments

  1. bhuttu says:

    Calculele economice sunt intotdeauna complicate, dar in felul in care vad eu problema, prin reducerea numerului de bugetari (care, a-propos, se poate face si prin privatizari, nu numai prin disponibilizari) in paralel cu stimularea sectorului IMMurilor ar aduce, pe langa cele 7 miliarde economisite, si impozitul creat de plusvaloarea pe care disponibilizatii (macar o parte) ar aduce-o prin transformarea lor din cheltuieli in impozitabili. Altfel, si masurile cu largirea bazei de impozitare par ok, dar nu stiu daca de aici trebuie inceput.

    De renuntat putem renunta la multe, chiar la foarte multe, primul cuvant care imi vine in cap legat de entitati conduse de statul roman e ineficienta.

  2. zvoner says:

    Nu sunt doar 100.000 de posturi in exces, sunt poate de trei ori mai multe. Si nu vin din educatie, ci din aparatul imens de functionari al caror singur rost al existentei este sa perceapa, sa arhiveze si sa verifice plata unor taxe create special pentru a le asigura posturile. O simpla comparatie cu numarul de bugetari imediat dupa 1989 ne arata ca statul nu s-a micsorat, ci s-a marit aberant.

    Cand ma duc sa imi platesc anumite impozite, o singura hartie imi este plimbata intre 4-5 functionari, desi unul singur ar putea face foarte usor toate operatiunile. La fel stau lucrurile si in primarii. Din administratia financiara si cea locala ar putea sari lejer din schema zeci de mii de locuri de ‘munca’, reducandu-se in acelasi timp si fiscalitatea aberanta care le hraneste cu bani.

    Apoi, la educatie… Sunt cel putin 30.000 de posturi de administratie legate de scoli, licee, facultati, care ar putea fi externalizate catre maxim 5.000 de persoane. Restul sunt verisori, cumnati, nepoate si frati, surori angajati pe post de laboranti, de femei de serviciu, de asistenti, de administratori si de alti astfel de impingatori de hartii. Situatia este similara in domeniul medical, desi acolo s-au mai taiat posturi.

    Nu mai vorbesc de faptul ca statul roman descurajeaza scolile si liceele particulare, care pot prelua cu succes macar 20% din elevi. Idem si cu privire la sistemul sanitar.

    La aparare… nu numarul angajatilor este problema, ci contractele absurde incheiate: epave luate la pret de fregate noi, rable de avioane de vanatoare cumparate la pret de avioane noi samd.

    Cu putina atentie se pot taia peste 200.000 de joburi din aparatul de stat fara ca in mod real noi sa bagam de seama. Dar nu taiatul e problema, ci sprijinitul initiativei private, care sa duca la o repornire pe baze normale ale economiei (prin garantari de credite, prin taierea taxelor fiscale mai sus mentionate etc.). Apoi, cand ai jumatate de tara asistata social si traind la limita subzistentei (taranii), ce poti face? Daca statul ar incuraja (prin fiscalitate, prin subventii acordate dirijat etc.) asocierile agricole mari si mai ales distributia productiei agricole, atunci ar scoate din foame cel putin 2 milioane de oameni in doar 2-3 ani. Asa insa…

    Ca de obicei, nu e vorba doar de o singura problema, ci de un complex de probleme dintre care supradimensionarea aparatului de stat este doar una. Dar si in ceea ce o priveste, o ajustare atenta poate face sa sara din schema 20% din angajati fara ca statul ca intreg sa sufere.

    Daca privatii pot sa accepte scaderea nivelului lor de trai, angajatii de la stat de ce sa nu fie in stare?

  3. Amarat says:

    Sa renuntam la hotzii din guvern si din parlament care fura,mint si isi fac afaceriile lor … La ei tre sa renuntam ori ai linsam , ori murim cu zile din cauza lor !!

  4. Mircea Stoian says:

    Lista cu lucrurile la care eu as renunta este lunga:la coruptie, incompetenta, lipsa de strategie, in principiu la tot ce fac de vreo 20 de ani politicienii.
    Intrebarea ce imi vine in minte imediat este: ce pot primi in schimb? Adica exista cineva care sa poata inlocui actuala conducere, avind viziune, experienta, loialitate si dedicatie. Greu de crezut, daca nu ii cheama din mediul privat.
    Cred ca a renunta la unele lucruri sugerate de tine mai sus, este un parte din solutie. O solutie completa, functionala cu cred ca poate exista atit timp cit nu ai o strategie si atit timp cit nu ai competente certe pentru a aplica aceasta strategie.
    Eu cind am auzit ca vor sa majoreze TVA-ul la 25% am avut urmatoarea reactie: adica astia fura si gestioneaza inconstient bani de 20 de ani si acum, cind s-a ajuns la fundul sacului, vin si ne cer tot noua bani?
    Le-as da si acum banii astia, asa cum de 20 de ani imi platesc taxele consecvent, dar le-as da numai daca imi spun ce mai fac in plus fata de cresterea TVA-ului, ce strategie au, cum vor cheltui banul public si cit timp trebuie sa mai dau bani pentru a acoperi gauri.
    In ceea ce privetse celelalte masuri eu m-as uita la zonele propuse de tine dar si la altele cum ar fi: care sint impozitele cele mai usor de colectat (marind putin aici se poate sa vina bani mai repede); o relaxare fiscala care sa ajute la evitarea fraudelor fiscale si astfel sa mareasca volumul de taxe colectate (daca imi scazi putin impozitul, premiezi plata lui mai rapida,banii vin mai usor); gratie fiscala pentru averile din paradisurile fiscale (sau impozite mici astfel incit acesti bani sa vina inapoi in Romania); cresterea gradului si vitezei de absobtie a fondurilor europene (astfel avem venituri); incetarea subventiilor catre firme de stat care nu isi platesc impozitele; legislatie mai eficienta pe domeniul fraudelor fiscale; etc.
    Ce parere ai?

  5. gogu biciclistu says:

    O solutie rapida dar cu efecte de la anu e cresterea impozitului pe proprietati. Ai o casa, platesti impozit echivalent cu cel de anul asta, ai 2 case, pentru a doua platesti putin mai mult. Mergand pe acest fir, intra la bugetul de stat bani de la cei cu multe proprietati. O alta lege ar putea sa-i forteze pe cei cu apartamentele goale sa le scoata la inchiriat. Ar veni bani din impozite si mai multi. Practic o lege si o reglementare ar putea aduce sume uriase la buget. De ce nu se aplica o asemenea lege? Foarte simplu. La o analiza rapida a proprietarilor, am constata ca 99,99% dintre politicieni ar fi direct afectati de aceasta lege, cumparatul excesiv al caselor fiind cel mai bun exemplu de spalare de bani legala din Romania. Asadar cum ai putea da o lege care sa te afecteze direct pe tine? Aici e principala problema domnule Stanciu, nu aparatul bugetar. Despre functionari, cu alta ocazie.

  6. DanS says:

    Va propun o idee extraordinara, unica in lume. Nimeni nu s-a mai gandit la asa ceva pana acum. Am fi pionieri pe un teren neexplorat de nimeni altcineva.

    Santeti pregatiti sa auziti ideea mea? Va sugerez sa va asezati pentru ca este atat de revolutionara incat este posibil sa va provoace un soc si sa lesinati. Aveti sarurile la indemana?

    Ce ar fi daca in loc sa tot luam 100 de piei de pe 4 milioane ca sa punem cate 5 suplimentare pe alti 12 milioane, am proceda la o optimizare a acestui monstru numit stat?

    Ce ar fi daca am face ca tot ce face statul sa fi transparent, eficient, eficace si optimizat?

    Ce ar fi daca rata de colectare a taxelor ar fi de 90%? In prezent este undeva intre 50 si 60 procente …

    Ce ar fi daca toate activitatile statului ar fi optimizate asaincat acelasi volum de munca sa fie executat cu doar 600 – 700 mii functionari?

    Ce ar fi daca interactiunea intre cetatean si stat ar fi imbunatatita cu ajutorul unor sisteme informatice gandite sa ajute cetateanul si sa optimizeze prelucrarea datelor, si nu sa transfere niste bani (ai nostri) in cateva buzunare bine alese?

    Ati lesinat? Mai santeti pe scaune?

    Cum ar arata Romania dpdv fiscal si al performantei operationale a statului daca ideea mea ar fi pusa in practica? Nu-i asa ca este o idee revolutionara?

    Am mai avea nevoie sa discutam despre marirea taxelor doar ca sa stam peste linia de plutire? Sau am discuta de investitii in infrastructura inteligenta, in servicii cu valoare adaugata adecvata pentru cetatean pentru care ar fi nevoie de inca 3 miliarde la buget?

    PS: Imi este scarba de acest stat format din incompetenti si capusari care ne delapideaza pe noi cei care platim taxe, doar ca sa ne spuna ca au nevoie de mai multi bani. Si nu inteleg de ce santem atat de slabi si supusi si nu punem piciorul in prag. Sa o ia dracul de democratie in conditiile acestea. Mai bine lipsa!!!

  7. un cititor says:

    Putem renunta linistiti (in sensul ca nu s-ar intimpla nimic rau din cauza asta), la :

    1. „presedinte ales de popor” [o republica parlamentara pare mai moderna si – sigur ! – mai ieftina ; cheltuieli mari cu alegeri si uriase cu administratia prezidentiala];
    2. un numar mare de „SERVICII”, cu foarte multi angajati foarte bine platiti si care cheltuiesc enorm [pentru ce ? care e raportul fata de alte tari din Europa ?].

    Nu putem renunta la :
    1. invatamint, sanatate, cercetare si cultura [economiile facute in aceste domenii ne vor costa foarte mult !].
    2. statul de drept (sau la constructia lui).

    Si avem nevoie neaparat de o lege de control a provenientei averilor !
    Ca la americani : „nu te intreb cum ai facut primul milion, dar dupa aia …”
    Daca ai muncit si ai platit taxe, bravo tie, daca nu …
    N-am mai avea ministri care primesc imprumuturi de 3 milioane de euro fara garantii si cu perioada de gratie, sau care primesc imprumuturi (fara dobinda !) de 1 milion de euro de la persoane fizice …
    Pai de ce solidaritate putem vorbi cind Pogea (fostul ministru de finante, inginer metalurg !) „salta” acum vreo 300 milioane de lei vechi intr-un consiliu de administratie si pentru un amarit nu se gaseste in spital o aspirina ?…
    P.S. De vazut la televizor imagini din Grecia !…

  8. adi says:

    Personal, sunt dispus sa renunt la pensiile alimentate de stat, si deci inclusiv la a mea. Prefer varianta asta deoarece cred ca fiecare trebuie sa fie responsabil de viitorul lui. Celelalte variante, educatia, sanatatea, cercetarea, cred ca nu sunt fezabile pe termen lung (cateva schimbari, pe ici, pe colo, prin punctele esentiale nu cred ca strica totusi).

    Legat de organismul nostru financiar mi s-ar parea echitabil ca, in contextul in care avem aceleasi facilitati (deduceri, etc), sa avem si aceleasi contributii, indiferent de statutul, averea si afacerile rulate de fiecare. Practic, sustin solutia cotelor unice – eventual grile, insa nu aberante.

    De asemenea, cred ca o singura institutie responsabila de tot ceea ce inseamna taxe si impozite, colectare taxe si verificare averi etc, indiferent de statutul persoanei respective (angajat, pfa, somer, patron, pfa, pj ..), este suficienta. Un fisc „atotputernic”, daca vreti – desi solutia asta ar aduce cu sine si ceva „modificari” in restul de institutii.

    Si, bineinteles, o eficientizare a statului din temelii, coroborata cu o strategie de tara pe minimum 10-15 ani. Ce ziceti?

  9. Bogdan says:

    La ce credibilitate are statul roman e greu de crezut ca se va reusi cresterea veniturilor bugetului cu sume prea mari. Dan Selaru scria astazi ca 32% din PIB e limita suportabilitatii fiscale la romani (http://romaniadeieri.blogspot.com/2010/05/32-de-procente.html). Trebuie intr-adevar gasite metode de largire a bazei de impozitare. De asemenea impozitele pe proprietate sunt ridicol de mici in Romania.

    Pe partea de cheltuieli avem insa o problema, caci Khris remarca in executia bugetara pe primul trimestru ca 75% din cheltuieli sunt salarii si ajutoare sociale. Cu siguranta se pot face niste reduceri de personal in sectorul bugetar, iar sistemele de ajutoare abuzate in mod sistematic (de ex. pensiile de invaliditate si concediile medicale) trebuie reformate imediat. Pensiile trebuie corelate cu contributiile platite fara nici o exceptie.

    Pe partea de sanatate probabil se poate crea un sistem hibrid public/privat, caci oricum sanatatea nu mai e demult gratuita in Romania.

    Achizitiile publice iar sunt o problema mare, risipa e mult prea mare aici.

    Si sa nu uitam ca tot ce are de-a face cu statul duce la coruptie, deci lupta impotriva coruptiei trebuie sa fie intotdeauna o prioritate pentru cetatenii onesti ai acestei tari.

  10. montana says:

    As renunta la o buna parte din „aparatul” de functionari pe care statul l-a dezvoltat dupa 1989! Toti s-au simtiti „datori” sa puna cate ceva peste!
    Doar un neinsemnat exemplu cu care eu am avut de’a face in ultimele saptamani.
    Toate judetele au o Directie Judeteana de Cultura, Culte si Patrimoniu! Sofer, secretare, contabili, director, si consilieri. Apartin de Ministerul Culturii! La Consiliul Judetan exista o alta Comisie de Cultura, Patrimoniu, Arhitectura si Monumente (denumiri complicate) cu altii – presedinte, consilieri, functionari.
    Daca intri intr-un consiliu judetean sunt politisti comunitari cate doi pe un etaj care in vremurile astea triste stau blazati si citesc presa sau fac pe curierii ducand dimineata „Click” pe masa vreunui director (sunt nenumarati) sau vicepresedinte (intotdeauna nu e unul singur, trebuie sa fie doi!). Ce e in spate e imens!

    Mai sus zvoner a scris cum nu se poate mai bine! Finante, „never end story”! Zic ei 100.000! Sunt inimaginabil mai multi. Consilii, directii, comisii, departamente, servicii si birouri! Dupa calculul tau, la 200.000 vorbim deja de 3 miliarde si ne apropiem de jumatatea problemei.
    Nu mai am nici cea mai mica speranta ca statul vrea sa fac ceva; daca el ar putea rezolva o jumatate de problema si pur si simplu nu vrea cum poate sa ceara …”privatilor” (oricare ar fi ei – mici, mari sau „moguli”) solidaritate?

    Dupa 21 de ani in care am tot spus prietenilor ca trebuie sa „luptam in transee”, am obosit! Ca sa raspund la intrebarea ta: daca-si mai putea renunta la ceva, as renunta de tot la … Romania!

    Numa’ bine!
    C.

  11. joness says:

    Lucrez pentru o multinationala, am toate impozitele platite la zi, fie ca le achit eu direct, fie compania, nu utilizez serviciile statului. Sunt destul de sanatos iar daca am vreo problema am abonament la Medsana, platit de angajator. Evident, nu incasez pensie sau alta forma de ajutor social. Concediu medical am avut vreo 2 saptamani cu totul in 10 ani de munca. Nici macar serviciile administratiei nu le utilizez, poate parea ciudat dar chiar n-am avut nevoie niciodata de nimic de la vreo primarie, minister, etc.

    Asa ca n-am la ce sa renunt. Ba chiar cred ca ar fi un gest de politete sa primesc o scrisoare de multumire, fie nominal de la cei 9 copii, pensionari, studenti, alti asistati sociali, functionari, militari, magistrati, alti bugetari, angajati ai companiilor de stat si angajati ai firmelor ce deruleaza exclusiv contracte cu statul pe care ii intretin, fie macar de la Ministrul Protectiei Sociale sau de la Presedinte, in numele lor.

    Nu de alta dar am cam obosit sa-i duc in spinare si ma bate gandul sa plec undeva unde exista mai multa SOLIDARITATE. Nu cu cersetorii si hotii, ci cu cei dispusi sa depuna un efort onest pentru a avea o viata normala.

  12. db says:

    Largirea asta a bazei de impozitare e un fel de poveste: apopos, tranzactiile cu terenuri se impoziteaza, terenurile agricole se impoziteaza. Ce ar mai fi: manelistii (dar si-au facut PFA si declara si ei ceva, ce este impozitat cu 16%), castelele lor din Strehaia – dar astia sunt bani greu de colectat, asa ca mai bine nu se baga nimeni, spaga medicilor – iar e greu de taxat si ne si facem de ras in lume cu asta, spaga ospatarilor – asta ar merge, se face si in America dar iar e greu de facut, banii de la sutien ai dansatoarelor din buric si cei de la chiloti ai stripperilor, prostituatele – dar ne sare lumea crestina in cap, cutia milei de la biserici – aici ne prindem urechile si ne afurisesc popii, cadourile in bani de la nunti si botezuri, cadourile de ziua de nastere si onomastica. Nu prea mai exista in mod real venituri clare, de piata „alba” care sa nu fie impozitate. Si intotdeauna mai ramane un banut nevazut de stat, care scapa neimpozitat. Problema reala este cu furturile si risipa.

  13. Ovidiu says:

    Eu zic ca, daca vrem sa fim in ton cu acest articol, ar fi bine daca am incerca sa nu mai cadem prada generalizarilor si cliseelor de tot soiul. Cineva mai sus vorbeste de 700.000 de functionari (aberant, cand nu sunt decat vreo 300.000) si prin asta perpetueaza senzatia ca daca dai afara „cateva sute de mii de functionari” chiar o sa faci din martoaga vreun armasar pur-sange.

    Evident ca si bugetarii trebuie optimizati, cum sectorul privat si-a optimizat cheltuielile renuntand la angajatii „balast”, dar dincolo de asta eu zic ca unica sursa considerabila care ar salva statul roman ar fi eliminarea hotiei (care este si cel mai greu de atins obiectiv…si de-aia toti vorbim despre celelalte). Daca statul roman nu ar face acele achizitii publice dezastruoase, strigatoare la cer, despre care stim cu totii, abia atunci Romania ar avea o sansa reala de modernizare. Cat timp de la servetele si fete de perna, pana la autostrazi si cai ferate, totul se face in dauna colosala a statului, nu e de mirare ca sistemul a ajuns in colaps.

    Din pacate insa, din cauza numarului mare de beneficiari ai acestui sistem de furat si a rezistentei formidabile pe care o opun (inclusiv mediatic, prin devierea discutiei catre alte teme), va fi foarte greu ca fix acest punct nevralgic sa fie atins. Si atunci ne raman functionarii, taxele, solidaritatea sociala etc.

  14. sergiu says:

    Nu pot decat sa fiu de acord cu tine in ceea ce priveste dimensiunile exagerate ale statului in Romania.

    Si primul serviciu dintre cele care m-i le ofera statul roman la care as renunta ar fi sanatatea. Pt. ca de fapt statul nu ofera nimic in acest domeniu, ci acei oameni minunati numiti doctori (nu vb. de cazurile de cancan) care isi consuma neuronii si timpul pe niste salarii de muncitori necalificati.

    Transferarea sanatatii in privat ar face 3 chestii bune:
    – ar face domeniul concurential, ducand la cresterea calitatii serviciilor
    – ar duce la o remunerare mai adecvata a cadrelor medicale
    – ar permite contribuabilului roman o flixibilitate mai mare in administrarea bugetului propriu in fctie de diversele varste prin care trece. Tanar fiind vei opta pt. o asigurare „mai subtire”, urmand ca odata cu inaintarea in varsta asigurarea sa devina „mai consistenta”

    Deci mai pe scurt sectorul sanatatii are premizele perfecte pt. a fi transferat intr-un mod rapid si eficient de la stat la privat

    In privinta educatiei as desfinta in schimb toate institutile private de invatamant superior si as permite ca si privat doar invatamantul primar. Si de asemenea as stimula infiintarea de scoli private de meserii prin scutiri de impozite si alte facilitati.

    De asemenea sistemul de pensii e f. putred, dar din pacate acesta trebuie mentinut altfel ar insemna sa ne condamnam la moarte parinti.

    Cercetare in RO nu exista, asa ca aceasta directie poate fi transferata in privat fara prea multa bataie de cap. Sau transferata catre educatie si crearea unui parteneriat stat-privat pt. cresterea acestului domeniu.

  15. Ciprian says:

    Nu cred ca trebuie sa „renuntam” ci pur si simplu sa fie „alegerea noastra” in legatura cu „serviciile” de care vrem sa beneficiem.

    Renunt la pensie de la stat, pentru asta sunt dispus sa economisesc bani din timp. Deci la „serviciul pensie de la stat dupa de 62 ani” spun „nu, multumesc”.

    Sanatate, … hm , as plati ceva doar pentru siguranta in cazuri extreme. Restul de servicii as prefera sa le „cumpar” din alta parte.

    Educatia e importanta ( altfel uite ce decizii de vot luam si cine ajunge sa conduca 🙂 ) dar vreau sa platesc pana au copiii 18 ani ( cresa, gradinita, gimnaziu, liceu ). Sunt dispus sa platesc mai mult dar pentru o educatie aleasa. Facultatile musai pe bani ( dar nu la standardele celor private din prezent ). Pentru eminentele nevoiase (sunt destul de multi) propun burse subventionate de stat sau fundatii insa pretind returnarea banilor in cazul emigrarii.

    Cred ca asa s-ar auto-dimensiona statul in functie de „cererea din piata” si calitatea serviciilor oferite.

    Pe scurt, vreau un parteneriat corect intre cetatean si stat. Nu e necesar sa fie o relatie profitabila dar este mandatoriu sa fie corecta.

  16. In primul rand, cred ca se pune problema gresit atunci cand vorbim de scaderea numarului de functionari publici. Perceptia generala este ca angajatii la stat care stau degeaba si consuma bugetul sunt aia de prin ministere si/sau cei de care ne lovim pe la ghisee. Nu aici e problema, astia de bine de rau chiar muncesc si de multe ori chiar nu au destui oameni disponibili. De exemplu, vi se pare normal ca, la ANAF, in Bucuresti, toate verificarile privind colectarea/returnarea de TVA sa fie facute de o mana de oameni? Asta inseamna inclusiv controale. Normal ca dureaza nu stiu cate luni o returnare de TVA, daca ei au de verificat sute de firme inaintea ta (iar un control dureaza macar 2 zile, plus macar o saptamana pentru aprobare).

    Problema e la gramada de regii autonome si agentii locale, unde nici dracu nu calca sa verifice ce se intampla. Aici vorbim tot de angajati la stat, dar nu sunt atinsi de legea functionarilor publici. Si aici se intampla majoritatea grozaviilor, fie ca e vorba de departamente supradimensionate, fie ca e vorba de nu stiu ce contracte faraonice. Pe aia nu ii verifica nimeni, ca deh sunt mana in mana cu autoritatile locale. Corect, de multe ori astfel de situatii se petrec ca urmare a unor comenzi de la centru, dar deja aici vorbim de amestecul politicului in administratie, iar asta e alt subiect.

    Pe de alta parte, in sine scaderea cheltuielilor nu inseamna nimic, indiferent cum si de unde se taie, daca nu este cuplata si cu o crestere a veniturilor. Altfel, unde vom ajunge din scadere in scadere? Degeaba tot tai din personal, daca nu stiu ce sa fac cu cei ramasi, astfel incat sa produc ceva.

    In privinta cresterii veniturilor, nu cred ca solutia sanatoasa sta in cresterea taxelor/impozitelor. Hai sa asimilam taxele/impozitele cu pretul unui produs (deci taxele ar fi pretul platit de cumparator pentru a beneficia de acel produs – in cazul de fata, pentru a ‘beneficia’ de mediul economic romanesc). Bun, avem un produs si vrem sa crestem veniturile. Oare solutia corecta este sa ii crestem pretul? Oare daca ii crestem pretul, nu cumva vom alunga clientii in loc sa crestem veniturile? Alungarea clientilor e transpusa simplu in mutarea veniturilor „la negru” sau in alte tari, din cauza pretului prea mare.

    Deci nu inteleg care este logica domnilor din guvern: de ce considera ei ca, daca marim taxele/impozitele, indiferent pe cine (de)favorizam, vom avea si o crestere a veniturilor?!? Si asa, acum avem o proportie mica de colectare a taxelor/impozitelor, doar nu crede nimeni ca vom stimula colectarea marind taxele?!

    Revenind la comparatia cu produsul de pe urma caruia vrem sa marim veniturile. Daca cresterea pretului nu e o solutie, oare nu cumva solutia ar sta in imbunatatirea ‘produsului’? In sine, un produs nu poate fi facut mai bun/rau modificandu-i pretul. Deci nu cred nici ca, daca am micsora taxele/impozitele, am imbunatati bugetul statului.

    Asadar, problema e legata de calitatea si promovarea acelui produs. Nu valoarea taxelor/impozitelor este problema, ci modul in care sunt colectate si perceptia ca nu primim mai nimic in schimbul lor. Nu conteaza ca mi se ia impozit 100 lei sau 10000 lei pentru a doua casa… atat timp cat banii astia nu sunt folositi pentru stimularea/eficientizarea economiei, sunt dati degeaba. Iar atat timp cat cineva crede ca da niste bani degeaba, va face tot posibilul sa nu ii mai dea. Nu conteaza ca vorbim de tva sau impozit pe salariu/profit/imobile/etc.

  17. mihai says:

    intai spuneti ca ar tebui ca statul sa se restranga (si eu cred la fel),apoi opinati ca nu ar trebui concediati chiar asa multi bugetari.pai,atunci cum sa avem un stat mai mic?masura concedierii unei mari parti a bugetarilor corelata cu o debirocratizare legislativa mi se pare cea mai buna solutie pentru ca romania sa o apuce pe un drum bun,si asta pe termen lung.nu vad o alta solutie pentru felul cum arata aceasta tara decat un regim adevarat de dreapta,pe plan economic chiar libertarian.pentru ca ne cereti solutii si pentru ca am adus vorba de aparatul bugetar postez aici un link din care se poate vedea destul de clar o zona din care putem taia masiv-armata,politia,jandarmeria,samd-http://www.zf.ro/eveniment/romania-la-raport-statul-cheltuie-mai-mult-cu-jandarmii-si-cu-politistii-decat-cu-medicii-si-cu-profesorii-cum-comentati-6093336/.si exemplele pot continua,eu cunosc mai bine zona agriculturii iar de aici va pot da o gramada de exemple de aparat bugetar complet inutil (dar bugetofag),dar as ocupa prea mult spatiu cu acest lucru.problema cu acest aparat bugetar nu-mi pare a fi (nu in primul rand) suma mare de bani pe care o inghite ci faptul ca sufoca initiativa privata prin coruptie,incompetenta.

  18. Adrian Stanciu says:

    Cred că trebuie să facem o distincție între serviciile publice și companiile de stat (regii, etc.). Cele din urmă nu sunt finanțate din buget, deci restrângerea lor nu ar aduce nimic în exercițiul bugetar. Sigur, tot din buzunarul nostru sunt pătite, dar nu din taxe.

    Iarăși, cred că privatizarea unor servicii ale statului nu ar avea drept efect scăderea cheltuielilor, ci creșterea calității. Adică, atâta vreme cât ele ar continua să fie finațate din buget. Eu cred că e o idee bună, de altfel, pentru că statul e un administrator extrem de prost, dar e clar că toate serviciile publice, educație, sănătate, justiție, sunt sub-finanțate nu supra-finațate. În timp, deci, ele nu vor deveni mai ieftine, ci mai scumpe. Sigur, am vrea să devină și mai bune, dar hai să nu ne amăgim. Dacă vrem cheltuieli ale statului mai mici, unele servicii trebuie restrânse.

    Eu cred într-un stat mai mic. Dar pentru mine asta înseamnă nu doar mai puțini angajați ai lui, ci și mai puține servicii plătite din bugetul public. Cred că am duce-o mult mai bine dacă am avea fiecare grijă de viața lui și a familiei lui. Sigur, asta nu exclude nici mecansimele solidarității sociale nici pe cele ale asigurării de viață sau sănătate, sau bătrânețe. Dar eu aș vreu un sistem în care fiecare e responsbil pentru viața lui. Ăsta e sensul statului minimal. E un moment bun, cred, să ne întrebăm la ce naiba ne folosește statul ăsta mamut.

  19. Asta cu „reducerea bugetarilor” este cel puțin o exprimare neglijentă. Se înțelege că se vrea distrugerea statului, ceea ce este adevărat din partea multora. De fapt trebuie un proiect de reorganizare și informatizare a statului pentru a-i crește eficiența și a-i reduce cheltulielile, inclusiv salariale, inculsiv prin renunțare la unii salariați. Sună altfel. Și se vede clar că trebuie proiecte, și asta e problema în primul rând. În general implementarea unui proiect de reducere de costuri poate să le crească la început, ceea ce statul acesta răblăgit nu își mai permite.

    Altă problemă extrem de importantă este redistribuirea poverii fiscale, îmbunătățirea sistemului de impunere. Nici asta nu se dorește.

    După ce au consumat resursele acumulate la stat de comuniști, după o infuzie de bani prilejuită de vânzarea băncilor de stat și integrarea în U.E. capitaliștii români trebuie să-și conducă singuri afacerea numită stat. Și o conduc pe ultimul drum pentru că ei sunt niște oameni cu origini comunisto-țigănești care nu înțeleg rațiunea existenței unui stat (nici capitaliștii greci -otomanizați – nu au folosit statul decât pentru a-l mulge și acum trebuie să plătească populația fără capital oalele sparte).

  20. @Adrian: companiile de stat sunt finantate tot din taxele si impozitele noastre, pentru ca multe dintre ele nu sunt profitabile. Da, intr-un scenariu perfect, ele se auto-finanteaza, dar cate sunt in situatia asta? In realitate nu se intampla asa si o buna cota din bugetele alocate diverselor ministere (care sunt formate tot din taxe/impozite) se duce catre companiile de stat aflate in subordonarea diverselor ministere si agentii.

    E adevarat, odata cu intrarea in UE, s-a eliminat ajutorul de stat (sau ma rog, se acorda foarte greu, doar cu acceptul UE). Dar se gasesc o gramada de alte portite, vezi zonele declarate defavorizate. Este echivalentul – la nivel de companii – al ajutoarelor sociale. Macar ajutoarele sociale stii exact unde si cum se cheltuie… la nivel de companii de stat, intotdeauna se gasesc diverse contracte prin care se scurg bani din buget.

    De acord cu privatizarea multora din serviciile statului. Dar iarasi cred ca ne amagim, ca doar nu vor fi privatizate catre cel competent, ci catre cel care ‘trebuie’.

    Eu sincer nu stiu cum o sa iesim din situatia asta. Incompetenta e mult prea generalizata si e de prea mult timp normalizata a.i. nu ni se mai pare iesita din comun. Drept urmare e foarte greu sa ataci un astfel de sistem cu masuri punctuale, de genul „il inlocuim pe X cu Y”, „dam afara Z oameni din ministerul A”. Acolo unde sistemul nu e aservit politic / corupt, e macar incompetent. E ca si cum incerci sa opresti apa sa curga printr-o sita, folosind doar un deget.

    Numai in sine, faptul ca marea majoritate a functionarilor publici ajunge sa lucreze o viata intreaga in acelasi birou/departament/minister… nu e in regula. Hai sa ne uitam in vest sau chiar si in mediul privat romanesc: care e media anilor petrecuti la acelasi serviciu/angajator? Probabil e undeva intre 2 si 5 ani. Care e media la stat? Undeva pe la 30 de ani? E normal? Cum poti spera ca vei primi servicii de calitate, daca tu ca angajat la stat stii ca ai postul asigurat? Ok, fiecare departament trebuie sa aiba expertii sai ‘de cursa lunga’, dar de aici pana la a forma aparate in care posturile ajung sa fie lasate mostenire la urmasi, e cale lunga. Iar aici vina nu este doar a angajatorului (statul prin institutia respectiva), ci si a legislatiei functionarilor publici (este aproape imposibil sa concediezi pe cineva de la stat, pe motive de lipsa de incompetenta).

  21. Adrian Stanciu says:

    @Bogdan. Eu cred că privatizarea ar funcționa foarte bine. Nu cred că s-ar privatiza către „cine trebuie”, pentru simplul motiv că nu e vorba despre a vinde vreun activ. Pentru că în servicii publice statul nu are active. Are doar ne-pasive. Ce vreau să spun cu asta. Serviciile de stat nu sunt mari surse de profit și nu cred că ar fi o mare bătălie ca cineva să le preia. Mai degrabă văd inițiativa antreprenorilor de a deschide astfel de servicii noi, cum deja au făcut-o, în educație și sănătate. Dacă s-ar privatiza învățământul, de exemplu, ar fi suficient dacă s-ar finanța elevii nu școlile, ei putând alege să învețe la ce școală vor, fie ea de stat sau privată. Asta ar duce la o dezvoltare explozivă a învățământului privat. Țările din Europa care au făcut asta au avut de câștigat, în calitate cel puțin. La fel s-ar pune și problema sănătății. În fond, ce face statul util aici? Asigură un serviciu de asigurare medicală care îndeplinește obiectivele societății de a avea o populație sănătoasă și asigură dreptul fundamental la viață. Fără aceste două cerințe, nu ar fi nevoie de asigurări de stat, ar merge și cu cele private. Dacă le incluzi, asigurările private nu mai pot fi o soluție, cel puțin nu fără o intervenție puternică de reglementare, ca în SUA. Dar chiar dacă asigurările sunt de stat, de ce ar trebui să fie prestația medicală de stat? Însă, chiar dacă am privatiza serviciile astea, nu e nici un motiv ca ele să devină mai ieftine, ci dimpotrivă.

  22. @Adrian: serviciile de stat intr-adevar nu sunt mari surse de profit, dar sunt mari consumatoare de resurse, ceea ce este esential pentru ai nostrii guvernanti. Adica sunt tocmai bune de bagat bani din buget pe o parte si scos vile pe partea cealalta. Deci initiativa privata nu are de ce sa fie sprijinta de stat pentru ca cei implicati si-ar da singuri peste picior (ma rog, nici nu cred ca ar trebui ca statul sa sprijine o initiativa privata in mod special, dar macar sa nu puna bete in roate).

    Problema nu este ca astfel de servicii nu se privatizeaza (pentru ca, asa cum ziceai, in sanatate si educatie se intampla deja asta), ci ca nu se renunta la alternativa lor in varianta controlata de stat, varianta care parca e gandita la modul „dati cate putin, sa ajunga la toata lumea”. Eu unul nu mai folosesc serviciile de sanatate de stat de ceva ani, dar asta nu inseamna ca ele mananca mai putini bani din bugetul statului, desi eu cheltuiesc mai mult la privat. E o situatie putin paradoxala.

    Sau poate inca nu s-a atins acea masa critica de utilizatori ai serviciilor private acolo unde ele exista (in locul celor de stat), astfel incat cele de stat sa fie diminuate pana la limita lor minima cu rol de protectie sociala.

  23. Adrian Stanciu says:

    @Bogdan Privatizarea educației publice, pe scurt, ar însemna ca statul să plătească în mod identic școlile private ca și pe cele de stat. Așa e în Franța de pildă, iar școala privată a fetei mele costă 35 EUR/lună. La fel și cu medicii sau spitalele. Fie private sau publice sunt plătite la fel. Cele private pot cere, desigur, bani în plus. Privatizarea serviciilor publice, deci, nu e despre a da școlile cuiva în administrare ci despre a institui principiul concurenței libere în servicii publice.

  24. Adrian, inteleg foarte bine ce spui, nu inteleg prin privatizare efectiv vanzarea sau darea in administatrie privata a institutie publice, dar nu vad sa se doreasca a fi implementat in Romania un sistem echidistant intre stat si privat. In exemplul tau, pe cel de la scoala de stat il poti controla, ii poti impune de unde si ce sa cumpere… pe cel de la privat nu. Asta e problema. Asa se fac banii pentru partid si prietenii partidului… Nu conteaza ca e PDL, PNL, PSD sau UDMR, scopul e acelasi. Deci nu cred ca se doreste sa fie tratate in mod identic pentru ca cele private ar performa mult mai bine, chestie care nu da bine dupa mentalitatea si nevoile unora.

    Ah, bun, asa ‘din vorbe’ e frumos sa declari ca lupti impotriva coruptiei sau sa-ti ‘asumi’ nu stiu ce esec (asta apropo si de unul din articolele tale anterioare). Altfel, e mai simplu sa ridici cota de TVA decat sa eficientizezi un sistem, ca apoi sa dai vina pe cei din privat care nu sunt in stare sa-si plateasca impozitele.

  25. DanS says:

    Eu as elimina cel putin 50% din functionarii care proceseaza date (atat in autoritatile centrale cat si locale) si care acum reprezinta interfata cu cetateanul si i-as inlocui cu sisteme informatice. Restul de 50% ar trebui sa aiba definite activitatile in carul unor procese de business si sa aiba criterii de performanta atasate care sa se reflecte in salariu.

    As impune criterii de performanta pentru serviciile publice : politie, sanatate, invatamant si as penaliza neindeplinirea obiectivelor si finanta lipsa de capacitate de executie. Tranzitia catre un sistem privat de sanatate sau invatamant este foarte lung si dificil. Dar, cel putin, se pot imbunatati performanta si capacitatea de executie.

    As scapa de regiile autonome prin privatizare si de toate agentiile ccare nu se auto-finanteaza sau nu ofera servicii esentiale pentru societate.

    As impune o arhitectura de business integrata la nivelul intregului aparat de stat, asa incat toate entitatile sa functioneze intr-un cadru operational coregrafiat unic.

    As impune criterii profesionale pentru corpul functionarilor publici si le-as stabili un cadru operational care sa le permita sa asigure functionarea eficienta a statului fara ingerinte din partea politicului. Iar politicul doar sa stabileasca politicile pe care functionarii sa le puna in practica.

    As face cele necesare pentru a maximiza colectarea taxelor si odata ce as atinge un grad de colectare de 90%, as relaxa codul fiscal pentru a permite dezvoltarea libera si competitiva a economiei.

    As adopta un cod de procedura juridica inspirat din jurisprudenta anglo-saxona care sa simplifice solutionarea cauzelor.

  26. Adrian Stanciu says:

    S-a decis. Să renunțăm la câte puțin din toate. Deși decizia reducerii cheltuielilor bugetare e corectă, după părerea mea, cel puțin, ca și ideea desființării programelor sociale populiste cu care ne-au înzestrat toate guvernele înainte de toate alegerile, ideea de a reduce 25% de la toți e aberantă. Sper că am înțeles eu greșit declarația președintelui. Sper că nu vrea să reducă cu 25% salariile medicilor, care și așa pleacă pe capete din țară, sau ale profesorilor. Sper că vor reduce cu 25% numărul de persoane din administrație…

    Lipsa de coerență în construcția statului nostru, tolerabilă în vremuri bune, face acum, iată, ravagii. Când ne vom apuca, oare, să reformăm cu adevărat statul?

  27. DanS says:

    @Adrian:

    Vom incepe reforma statului cand spiritul civic si social vor deveni forte motrice ale societatii. Pana atunci, cat timp vom avea o atitudine exclusiv egoista, nu vom face nimic coerent iar politicienii vor profita de aceasta dezbinare a noastra.

    Doar in momentul in care complicitatea si duplicitatea vor fi rejectate de cetateni la nivel de grup organizat, doar atunci politicienii vor invata lectia responsabilitatii fata de alegator si contribuabil.

    Dar tare imi este teama ca mai sant necesari inca 20 de ani pentru ca asta sa se intample …

  28. zvoner says:

    Avand in vedere ce s-a intamplat pe bursa americana, si raspunsul pe care il pot da bursele asiatice si europene maine, cred ca 25% reprezinta doar pragul minim cu care va scadea nivelul de trai nu doar in Romania, ci in general.

    Hei-rupismul (si miserupismul afisat cu rictus in coltul gurii) prezidential si guvernamental, coroborate cu o comunicare absolut inexistenta cu propriul popor imi aduc aminte insa de Decembrie ’89. Si nu vreau, chiar nu vreau sa ma gandesc la ce s-ar putea ajunge daca vor continua asa. Salut masura reducerii, insa anuntul brusc si sec, facut parca cu satisfactie, risca sa faca mai mult rau decat bine. Brace yourselves 🙂

  29. Ciprian says:

    @Adrian:
    Si eu sper ca ai inteles gresit. Basescu a facut o precizare cum ca „atentie, se reduc veniturile nu salariile”.

    Sper totusi ca nu se lasa toata decizia la latitudinea fiecarei institutii in parte. Posibilitatile ar fi cam asa: 1. 25% din personal pleaca, 2. raman toti dar primesc cu 25% mai putin, 3. pleaca doar cativa si celor care raman li se micsoreaza salariile.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.