Între Letonia și Grecia

Am scris articolul de mai jos în luna martie. Am răspuns în el la două întrebări ale unui jurnalist, anume:

1. Ce risc avem să ajungem în situația Greciei?

2. Ce ar trebui să facem ca să evităm să ajungem acolo?

Văd, cu tristețe, că ce am scris atunci se arată adevărat.

1. Cred că riscul să ajungem în situația Greciei e foarte mare, mai mare de 50%. Principalul motiv pentru care cred că se va întâmpla asta e că ne-am obișnuit să trăim peste mijloacele noastre, fără să ne întrebăm cum și de unde vin banii. Acest tip de comportament va duce la mari convulsii când criza se va prelungi sau adânci. Până acum ne-am cumpărat o pace socială nemeritată, cu bani de la FMI, amanetând viitoarea generație pentru a plăti datoria. Consecința e că nu suntem pregătiți pentru trezirea brutală la realitate care ne așteaptă, că vrem sau nu. Am mai scris despre asta aici și aici.

Un alt motiv pentru care suntem foarte fragili este că avem cea mai proastă clasă politică din Europa, care nu s-a sfiit deloc până acum să arunce țara și mai tare în criză, de dragul de a mai smulge câteva voturi unor amărâți care nu înțeleg nimic, prin promisiuni populiste.  Asta s-a întâmplat de la stânga la dreapta spectrului politic, fără excepție și fără măsură.

Motivul pentru care, în ciuda celor de mai sus, nu văd un risc chiar de 100% este că, pe de-o parte nu avem privilegiul Greciei de a fi în cluburile cele mai intime ale Europei, ceea ce în acest moment ne face bine, pentru că putem folosi inflația ca metodă de a ne micșora cheltuielile și datoriile (cu toate consecințele ei neplăcute interne și externe) și, pe de altă parte, vom găsi mult mai greu ca Grecia bani ieftini de spânzurat, pe piețele de capital. Pe de altă parte, avem, totuși, un  popor mai obișnuit cu greul și privațiunile decât grecii. Ca atare, mai devreme sau mai târziu va trebui să facem față situației, așa cum e ea.

2. Pentru a depăși această situație, din păcate, ar fi trebuit să facem lucruri de mult, nu acum. Ce trebuie făcut acum e reducerea drastică a cheltuielilor bugetare la nivelul veniturilor. Orice și oricine nu e indispensabil trebuie să dispară de pe lista cheltuielilor publice. E nevoie să facem o mare curățenie, și încă repede. Știu că se va zice că e o măsură pro-ciclică, așa e, dar nu văd altă soluție. La urma urmelor, cât bine ne face să aruncăm bani într-o gaură neagră? Doar că ei se duc în consum? Asta nu e o măsură de ieșire din criză. Ar trebui ca orice bani trimitem în economie pe seama datoriei publice să se ducă exclusiv în investiții, și anume în investiții cu retur clar. Există un precedent și un model, că tot suntem noi înnebuniți după modele, Letonia.

O veche poantă Murphystă zicea: “Se aștern în fața noastră două drumuri. Unul duce spre disperare și suferință, celălalt spre anihilare și pierzanie. Dumnezeu să ne dea puterea să alegem bine”. Cam așa suntem noi acum. Între Letonia și Grecia. Letonia e, totuși, mai bine.

Între Letonia și Grecia
4.7 din 13 voturi

17 comments

  1. DanS says:

    Avand in vedere cat de slaba este clasa politica din punct de vedere politic dar si din punct de vedere economic, crezi ca se va petrece vreo schimbare fundamentala in ceea ce priveste organizarea structurala dar si operationala a statului?

    Cata vreme marea masa a populatiei vrea cu disperare paine si circ si se multumeste cu un nivel de trai la limita subzistentei, neavand aspiratii spre bunastare, armonie si echilibru si nici nu intelege, sau nu isi pune problema ca pentru a te scoate din balta nu este posibil sa faci precum Baronul Münchhausen, adica sa te tragi de ciuf, ci trebuie sa te zbati sa stai la suprafata si sa dai din maini si picioare pentru a iesi la liman, ce sanse exista sa punem o presiune atat de mare pe clasa politica, pentru ca aceasta sa fie fortata sa faca o curatenie generala si sa ridice nivelul discursului si al realizarilor?

    Romanul este ca un copil nevolnic, care depinde de parinti pentru supravietuire. Singura solutie reala este sa il dai pe copil afara din casa si sa ii spui ca trebuie sa se descurce singur pentru supravietuire si bunastare. Asta inseamna o perioada de convulsii, nesiguranta, disperare, pana cand copilul intelege ca este musai sa se bazeze pe fortele proprii pentru a se descurca in viata.

    Numai ca atunci cand vorbim de cateva milioane de copii care sant adulti, care mai si au drept de vot, politicienii nu sant dispusi sa isi asume riscul asociat.

    Eu am dubii ca in 2013 – 2014 vom avea un stat construit pe o temelie mai sanatoasa si cu obiective clare in ceea ce priveste rolul acestuia in relatia cu cetateanul.

  2. bhuttu says:

    Vad multe, foarte multe pareri pertinente legate de ce-ar trebui sa facem, venite din toate mediile. In special dinspre privat, dar si printre politicieni exista minti limpezi. Partea proasta e ca nu aceste minti limpezi iau decizii, iar cei care iau decizii sunt ori incapabili, ori interesati, ori sub presiune, ori cate putin din toate. Asa ca toti cei care dau solutii arata in momentul asta ca o mare Cassandra colectiva, la care nu pare sa se uite nimeni.
    Cum am ajuns in situatia asta? Greu de spus. Poate ca, daca aceasta categorie de minti limpezi e atat de mica incat sa devina insignifianta la fiecare alegeri care au loc, noi, ca popor, ne meritam soarta si suntem exact unde ar trebui sa fim.
    Iar optiunile individuale, asa cum le vad eu, sunt doar doua: resemnare sau fuga.

  3. Adrian Stanciu says:

    @bhuttu Mie mi se pare interesant că părerile pertinente despre ce ar trebui făcut nu vin niciodată de la politicieni. Dimpotrivă, chiar. A scris cu nerv și la obiect, ca întotdeauna, cel pe care eu îl consider cea mai strălucită minte de politici publice pe care o avem, Sorin Ioniță, aici: http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-fiscalitate-cu-perversiuni-894583.html

    Un exemplu bun mi se par propunerile lui Tăriceanu care include cu emfază propuneri de redus sucul la Parlament cu 1 mil pe an, într-un context în care căutăm cu disperare vreo 7 miliarde!

    Eu m-am tot întrebat de ce par politicienii cei mai proști dintre toți? Și răspunsul e simplu. Nu sunt, se fac. Chiar dacă sunt, ar putea cu mare ușurință să angajeze oameni ca Sorin care să-i sfătuiască. Nu o fac pentru că ei nu încearcă, de fapt, să rezolve problema ci încearcă să dea electoratului ce vrea să audă. Iar electoratul vrea să audă că va primi încă și mai mult pentru încă și mai puțin. Și votează oamenii care le promit asta, apoi se plâng că ei nu se țin de promisiuni. Și ciclul se repetă.

    P.S. Și încă ceva. Inteligența, competența, caracterul, etc. nu sunt NICIODATĂ atributele majorității. Pentru că nu pot fi. Majoritatea nu are nume, ea e pur și simplu normală. Marele talent al unei societăți e cum să nu ridice în slavă mediocritatea pe criteriul că sunt mulți și să bage pumnul în gură celor valoroși pe criteriul că sunt puțini. Ei vor fi mereu puțini iar vocea lor va fi mereu nesemnificativă, dacă e cântărită la kil.

  4. Ducu says:

    Adrian,
    sunt perfect de acord cu tine!
    Totusi pentru a trage cel mai corect concluziile asupra a ce a declansat de fapt criza (mondiala) ar trebui sa „citim vremurile” care vor veni. Daca vom asista la impunerea unui guvern mondial, ca fiind singura solutie, de tipul raului mai mic, va fi clar, pentru mine cel putin, „care, cum si ce fel”. Adica vom trai ceea ce unii proorocesc! Deci sa urmarim evenimentele!
    Cat despre clasa politica romanesca (paradoxal) bine ar fi sa fie doar incompetenti si hoti si nu si „curele de transmisie”.

    PS. Cred ca folosire termenului de „sansa” intr-un context negativ nu este potrivita. Mai potrivit ar fi „riscul” sau „probabilitatea”.
    In engleza este termenul folosit este „odds”.
    Nu mi-o lua in nume de rau. Si mie mi-au atras atentia altii!

  5. bhuttu says:

    Un exemplu de politician cu cap limpede mi se pare a fi Sever Voinescu. Se intampla sa urmaresc din cand in cand ce spune, iar ideile lui imi par de regula sanatoase si, mai important, neinteresate, mai ales ca vorbim despre un politician la putere. Si as mai putea gasi exemple. E adevarat, numai printre marginalizati, niciodata printre factorii decizionali.

    Cat despre majoritate, continui sa cred ca ea are tara pe care-o merita. Pentru ca acel „talent” al societatii de care vorbiti trebuie continut tot in aceasta majoritate.

    • Adrian Stanciu says:

      @bhuttu Asa e. Si mie-mi plac multe din pozitiile lui. Ca si din ale lui Cristian Preda. Problema e, cum zici, ca ele nu ajung in actiunea partidelor lor.

  6. Adrian Stanciu says:

    @Ducu. Nu ți-o iau în nume de rău. Ai, desigur, dreptate 🙂 Mulțumesc de observație. Am corectat în text.

  7. Bogdan says:

    Sunt si eu de acord ca Sorin Ionita e unul din cei mai competenti si rationali oameni care se apar in media pe teme de politici publice. Iar ce face SAR acum prin procesele castigate in care a obtinut desecretizarea unor contracte publice e un inceput pe lungul drum al transparentizarii cheltuirii banilor publici. Asta ar trebui sa fie castigul nostru (ca societate) daca tot se aplica acest program de austeritate.

  8. Robert says:

    o schimbare de paradigma: ceea ce se intampla este corect si este bine. spirala descendenta pe care alunecam frenetic este exact ceea ce avem nevoie pentru a putea face trecerea de la intuneric la lumina.
    de ce?
    pentru ca „we hit bottom”.
    intr-adevar, asta cu un cost imens. dar, ce conteaza asta la dimensiunea existentei unei natiuni?
    eu cred ca avem nevoie sa ne lovim de pragul de jos – si nu sunt masochist.
    oamenii au schimbat sensul si scopul vietii. ne miram si ne revoltam de situatia actuala insa nu vedem ca tocmai lacomia si stilul nostru de viata absurd ne-au dus aici. In Romania corporatista ne-am urcat unii pe cadavrele celorlalti pentru a „ajunge”. In Romania politica, am mintit pentru a face parte din sistem si pentru a nu fi marginalizati. In Romania bugetara am stat cu ochii pe ceas si cu gandul la urmatoarea sinecura, mai bine remunerata si cu vedere mai mare la fonduri nerambursabile.
    destul, e destul.
    in paradis au au ajuns primii politicienii nostri, dar in iadul ecumenismului de afaceri al FMI vom cobori cu totii.
    astept momentul in care vom fi cu adevarat liberi. numai atunci vom crea o noua Romanie.
    apocaliptic? un pic. insa atunci cand vom fi gustat din anihilare si pierzanie, disperarea si suferinta ni se vor parea miere, si vom gasi resursele in noi insine pentru un alt drum.

  9. Murphy says:

    Va mai amintiti de „Sistemul suedez” adoptat de Iliescu? Suedezii nu au auzit de el! Sau „Nu ne vindem tara!” Sterling este o „donatie”? Cand s-a votat legea ANI parca ar fi fost „Partidul Unic”. Nu am vazut culoare politica la anihilarea unei legi care-i poate inculpa pe alesi. Partidele noastre se pot uni si forma Partidul Banilor si Privilegiilor

    • Adrian Stanciu says:

      Multumesc de aprecieri. M-a intrebat multa lume si promit sa-l reiau. Am trecut printr-o groapa de potential 🙂 dar imi revin.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.