Binele normal

Acest articol a aparut in revista Biz

Am întâlnit, în cariera mea de consultant, foarte multe organizații și, mai ales, foarte mulți manageri care funcționează în paradigma că binele e normal. Ca atare el nu merită vreun feedback, nu e susținut sau întărit în vreun fel. E normal să faci bine, de aia ești plătit. Ce se semnalează mereu sunt deviațiile, ceea ce trebuie corectat.

Mediul pe care-l produce o astfel de filozofie, aparent legitimă, e extrem de stresant, încărcat de mesaje negative și de frica de a nu greși și a nu fi din nou admonestat. Rezultă comportamente ezitante, mereu previzibile, lipsa asumării mai oricărei responsabilități accentuată de tendința de a urma întocmai ordinele sau procedurile, o atenție excesivă acordată unor detalii irelevante, analiza paralizantă la nesfârșit, a datelor înainte de a lua orice decizie și pasarea deciziilor altcuiva, de regulă mai sus, ori de câte ori se poate. Într-o lume previzibilă și statică, asta nici măcar nu e ceva așa de rău, de asta managerii și organizațiile care împărtășesc această filozofie au supraviețuit și chiar prosperat conducând așa vreme îndelungată. În lumea dinamică și imprevizibilă de azi, însă, o organizație care evoluează mânată înainte de teama de a nu greși e lentă, rezistentă la schimbare și inertă, e ca o piatră de moară atârnată de gâtul conducătorilor ei.

Ce e de făcut, totuși? Cum se poate rezolva situația? În fond, toți managerii care se comportă așa o fac cu cele mai bune intenții. Sunt oameni ambițioși, care cred în calitatea lucrului bine făcut, care au standarde ridicate și pretenții mari, în primul rând de la ei. Scuza pe care și-o spun sieși, fiecare dintre ei, este: “eu nu cer de la nimeni ceva ce nu cer de la mine întâi”. Sună familiar? Dacă da, aveți mare nevoie să citiți rândurile de mai jos.

Primul lucru pe care trebuie să-l înțelegeți e că binele nu e normal. Normalul e normal. Binele e ceva ce e mai bine decât normalul. Dacă considerați binele normal, înseamnă că în cele mai multe dintre cazuri prestația subordonaților voștri va fi normală sau negativă. Ca atare veți da mai degrabă feedback negativ decât pozitiv. În cel mai bun caz veți fi aproape echilibrați, și vă veți felicita pentru asta, în sinea voastră. Am o veste proastă. Mesajele negative au un impact de 3 ori mai mare decât mesajele pozitive. E un subiect intens cercetat și care are tot felul de implicații, dar rețineți numărul magic 3. Binele trebuie să fie de 3 ori mai prezent decât răul, pentru că răul e de 3 ori mai puternic. Nu vă propun aici deloc să “gândiți pozitiv” și să împărțiți în stânga și în dreapta laude lipsite de conținut. Nu fac decât rău, chiar mai rău decât un feedback negativ onest. Ca să întăriți binele trebuie să vă antrenați să-l descoperiți, în lucruri oricât de mici. Binele trebuie vânat, nu greșelile, alea oricum se văd singure.

Al doilea lucru pe care trebuie să-l înțelegeți e că aspirațiile nu sunt standarde. Când le spun ideea de mai sus managerilor cu care lucrez, întrebarea care urmează, legitimă, de altfel, este: “asta înseamnă că trebuie să-mi reduc standardele?” Răspunsul e în același timp și da, și nu. E în regulă să aveți aspirații înalte, atâta vreme cât înțelegeți că ele sunt aspirații și nu standarde. Un standard e ceva ce mai toată lumea poate și trebuie să îndeplinească. El, prin definiție, nu poate fi înalt, cel puțin nu de la început. E ca și cum v-ați dori o clasă de elevi în care toți performează peste medie. Ceea ce ridică, în timp, standardul unei echipe este încrederea membrilor ei că el poate fi ridicat. Pentru asta e nevoie să le placă parcursul, să se bucure de succese, să simtă puterea reușitei, la fiecare reușită, chiar mică. Cu alte cuvinte, dacă vreți ca standardul să vă atingă aspirațiile e nevoie să faceți o diferență clară între cele două și să acceptați că standardul de la care porniți acest drum e sub cel la care vreți să-l terminați și că asta nu e o problemă.

Al treilea lucru pe care trebuie să-l înțelegeți e că în conducere nu contează nici o stare, contează doar dinamica. Cu alte cuvinte de oriunde plecați cu o echipă ceea ce contează e viteza cu care o puteți face să progreseze. Dacă spuneți oamenilor constant că ceea ce fac nu e suficient de bun, că mai e mult până departe, că sunt sub-standard, energia echipei se disipă și apoi se concentrează pe evitarea criticii mai mult decât pe atingerea excelenței. Vrând să obțineți o echipă dinamică obțineți una statică. Vrând să atingeți standarde înalte, le fixați pe cele joase. De aceea orice progres trebuie semnalat pozitiv, indiferent cât de aproape sau de departe e de standardul de excelență pe care-l țintiți. Mai ales că, dacă sunteți ca majoritatea managerilor perfecționiști, țintiți mult mai sus decât veți ajunge vreodată, ceea ce nu e o problemă în sine ci o oportunitate, dacă înțelegeți cele trei principii de acțiune de mai sus.

Binele normal
4.8 din 8 voturi

2 comments

  1. cornel says:

    Desigur nu sa propus acoperire exhaustiva a temei si cu atat mai putin in urmatoarele randurii. Una din caracteristicile acestui mod de manageriat poate fii si lipsa exercitiului de munca in echipa a conducatorului. Daca mai ,,cuplam,, si o foarte probabila ultraspecializare pe zona de interes, cu ignorarea involuntara a celorlante, nu putine si deloc nesemnificative, componente care TREBUIE sa cuprinda munca de conducere, complectam partial tabloul.

  2. Georgeta says:

    Foarte interesant articolul si bine punctat.
    fara sa realizez, cu echipa mea am avut rezultate foarte buna aplicand aceste principii.
    Un psiholog mi-a semnalat la un moment dat, legat de activitatea dintr-o institutie de invatamant prescolar, ca in general feedbackul pozitiv lipseste…educatorii sunt mai atenti la copiii problema decat la cei care nu fac probleme si isi vad singuri de preocupari. practic cei cuminti nu se simt apreciati pentru ceea ce fac ei bine…si devine frustrant.
    La fel si in organizatiile „oamenilor mari”…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.