Categorie: Diverse

Despre dependență

Am scris un text pentru Manager Express despre dependență. În cazul meu, despre dependența de alții în luarea deciziilor.

Cu mulți ani în urmă am vândut firma mea unei corporații multinaționale și apoi m-am angajat la ei. A fost o perioadă extrem de interesantă pentru mine și un prilej de nenumărate refecții despre felul cum funcționează oamenii și organizațiile. Între ele am avut și două despre dependență.

În firma în care intrasem, ori de câte ori aveam o decizie de luat, după ce grupul responsabilizat cu decizia analiza situația și cădea de acord, cineva zicea: “Hai să i-o arătăm și lui… (un șef oarecare), să vedem ce zice”. Pe mine asta mă mira din cale afară. “Dar de ce să i-o arătăm, ce să zică?” “E, așa, să luăm și de la el o părere”. Bine, îmi ziceam, e rezonabil, hai să o luăm. Problema e că noi muncisem o săptămână ca să ajungem la concluzia aia, i-o dădeam pe la nas unuia care nu investise nici 30’ în analiză, omul, dacă tot i se cerea părerea, se simțea obligat să o dea, iar odată dată ținea la ea! Mai mult decât atât, coechipierii mei se dădeau peste cap să-i facă pe plac, deși în mod evident nu avea nici o responsabilitate și nici nu se documentase pertinent înainte de a vorbi, își dădea și el cu părerea.

Citește mai mult

Despre dependență
4.8 din 24 voturi

Umanism și conducere

La cursul de Organizational Behavior pe care-l țin la MBA, primul subiect cu care încep e o discuție  despre umanitate. Vorbim des despre oameni, fie ca parteneri, fie ca resurse, fie ca clienți, dar ne oprim prea puțin să ne întrebăm ce-l face pe un om, om. Aud adeseori aserțiuni de genul „asta e natura umană, n-ai ce-i face” aplicate unor situații și comportamente cu care nici un om nu s-ar mândri. Oare e aceea natura umană? Nu cumva e, poate, de fapt, natura noastră animală? Nu e animalul din noi pe care nu-l putem și poate că nici nu e bine să-l reducem la tăcere? Faptul că suntem cruzi, violenți, capricioși, orienați spre câștig imediat, acaparatori, lacomi, etc., toate acestea sunt ele parte din natura umană, sau pur și simplu sunt manifestarea naturii și genezei noastre animalice?

Citește mai mult

Umanism și conducere
4.8 din 13 voturi

De revenire

Mi-am oprit scrisul la acest blog cu aproape un an în urmă. Sunt multe motive pentru asta, acum dacă mă uit în urmă. Nici unul nu e suficient de important ca să-l pomenesc aici. Am să-l menționez, totuși, doar pe unul singur: am avut senzația că nu e deloc cazul să mai poluez blogosfera cu încă un blog. Sunt deja mulți autori buni, vii, cu verb, dintre care pe unii îi citesc și eu, toți mult mai buni decât mine. Din mai trecut și până acum, însă, m-am tot întâlnit cu oameni care mă întreabă când îmi repornesc blogul. Despre cei mai mulți habar nu aveam că îl citesc. Mai toți sunt oameni importanți pentru mine. Așa că de ceva vreme am hotărât să-l repornesc, mai cu seamă datorită încurajărilor lor. Problema e că nu am găsit suficientă energie și nici suficiente subiecte pentru asta, dar am ajuns la concluzia că dacă aștept până atunci nu am să-l mai repornesc vreodată. Așa că m-am decis să-mi asum public, prin acest articol, obligația de a-l relua. Ca să nu mai am loc de dat înapoi 🙂

Am să încep prin a publica aici unele texte pe care le-am mai publicat și prin alte părți în anul care a trecut, ca să reamorsez dialogul cu voi, apoi voi începe să postez și texte inedite.

À bientôt

De revenire
4.3 din 3 voturi

Box populi

Eurodeputatul PDL Cristian Preda pare să fie într-un fel de război cu linia oficială a propriului său partid. Nu știu ce efect va avea asta asupra carierei sale politice, dar nu pot să nu recunosc că unele dintre pozițiile sale mi se par interesante. Recent, de pildă, a lansat o teză cu care eu unul sunt de acord. Poporul suveran se poate înșela. Faptul că 83% (parcă) din populație votează pentru o idee, cum ar fi, de pidă, parlamentul unicameral, nu face ideea bună. În replică, Valeriu Stoica îl atenționează că așa funcționează democrația, poporul e suveran. Oare? O mulțime de țări din Europa au făcut podul pe spate ca să evite să ceară într-un referendum opinia poporului lor despre tratatul de la Lisabona. De ce oare? Citește mai mult

Box populi
4.6 din 5 voturi

S-a întors o filă

Disputa s-a încheiat. Rămâne să ni se arate că ne-am înșelat atunci când nu l-am votat pe actualul președinte. Eu îmi doresc foarte tare să fie așa. Crin Antonescu a spus că au o șansă pe care nu au voie să o rateze. Așa să fie!

LATE EDIT. Pentru că am fost confuz, prin „actualul președinte” îl înțeleg pe Mircea Geoană care, se pare, a câștigat alegerile.

VERY LATE EDIT. M-am grăbit. Până la urmă Băsescu a câștigat. Partea bună a unei alegeri atât de grele este că aseară m-am culcat fără supărare, convins că Geoană a câștigat, iar azi mă trezesc și aflu fără bucurie că a pierdut. Băsescu are cel mai greu mandat pe care l-a avut vreodată un președinte al României, iar eu sunt în situația discipolului care l-a întrebat pe Socrate dacă să se însoare, la care Socrate i-a răspuns: „fă cum vrei, orice faci ai să regreți”.

S-a întors o filă
2.8 din 36 voturi

Continuarea apogeului

Mi-am dat seama, recitind stenograma cuvântării lui Geoană, că omul n-a înțeles absolut nimic din ce simt eu și ce am vrut să spun cu cuvintele alea. Sunt sigur că i-au sunat cuiva bine, așa, ca butadă. O fi încercat, mă întreb, să-și imagineze cum e când simți că țara în care te-ai născut scoate tot ce ai mai rău din tine? Și-o fi imaginat el ce trebuie să facă el și clasa politică pentru ca asta chiar să nu se mai întâmple? Înțelege că nu are legătură nici cu pensiile, nici cu locurile de muncă, nici cu factura la curent, nici, până la urmă, cu ei ca politicieni, ci cu calitatea societății pe care o construiesc? Dacă aș fi avut cea mai vagă urmă de credință că înțelege, l-aș fi votat.

Continuarea apogeului
3.6 din 20 voturi