Etichetă: România

Schimbarea României prin noi înșine

Am citit de curând, via Radu Georgescu un post foarte mișto pe site-ul Adobe România. Îl găsiți aici. E lung, și oarecum dezlânat, dar eu, unul, l-am parcurs cu plăcere. În el Alexandru Costin, directorul general al Adobe România, vorbește despre experiența lui de 3 ani în corporație, după ce a fost preluat împreună cu firma InterAKT într-o tranzacție destul de mediatizată la vremea ei. Am regăsit în articol foarte multe din experiențele mele de trecere de la antreprenoriat la corporație, printr-un procedeu identic, dar nu despre asta vreau să comentez.

Ce mi se pare foarte interesant este felul în care o echipă mică de tineri a reușit nu numai să facă față unei schimbări așa de mari de statut ci și să aducă valoare nouă și să devină o voce semnificativă pentru firma în care lucrează. Au făcut asta nu doar muncind mult ci și construind frumos și temeinic un mediu în care oamenilor le place să lucreze. Și au rezultate, sunt respectați și recunoscuți. Citește mai mult

O notă?

Efectul de perspectiva

Am fost in Bucuresti pentru 3 zile. Mi-a placut. Am avut multa treaba si nu am avut timp sa ma vad decat cu familia, dar tot mi-a placut. Pe drumul spre aeroport am inceput sa ma intreb daca nu mi-am judecat orașul prea aspru. Si am inceput sa ma uit atent. Si sunt toate acolo unde le stiam. Noroiul nesimtit de pe strazi rezidentiale de figuri, lasat de camioane conduse de nesimtiti care nu-si spala rotile cand ies din santiere, cainii vagabonzi, firele alandala ale zecilor de retele de comunicatie trase aerian una peste alta, panourile publicitare zdrentuite, lucrarile publice semnalizare cu bucati de banda reflectorizanta agatata alandala de pari, nesimtitii, agresivii, ma rog, totul e cum il stiam. Dar de data asta nu a mai contat. Bucuria de a-mi revedea prietenii si familia, a familiaritatii casei, dublata de relativa distanta psihologica de la care am privit totul mi-a indulcit puternic perspectiva.

Sunt oameni care-si pot lua acest fel de distanta detasata in interior, fara sa se desprinda fizic. Eu nu pot. Mi-ar fi placut sa pot si-i invidiez pe cei care pot, dar eu nu sunt unul dintre ei.
Dar acum mi-e clar. Romania e un loc mult mai frumos pentru mine daca traitul in ea nu imi ocupa tot timpul, ca sa-l parafrazez pe marele nostru filozof Mircea Badea. Am sa revin des, sper ca mereu cu aceeasi placere.

PS Scuzati lipsa diacriticelor, scriu de pe iPhone.

O notă?

Îngerul elitei

Într-un articol semnat recent în revista 22 și postat pe bogul lui aici prietenul meu Cosmin Alexandru vorbea despre demersul necesar de a crea un public pentru elita românească, în lipsa căruia, argumenta el, rolul elitei se diminuează. Mi se pare un subiect foarte interesant și aș vrea să fac aici câteva observații. De la început trebuie să spun că deși interesantă, dilema lui Cosmin mi se pare fără soluție, sau cel puțin fără o soluție imediată. Dacă elita ar avea un public, atunci societatea ar fi mai coerentă și mai puțin bezmetică. Așa cum e, România profundă nu înțelege nimic din argumentațiile fin-savante ale lui Horia Patapievici și nici chiar din discursul filozofic pigmentat de umor dar, totuși, foarte elevat al lui Andrei Pleșu. Deci, iată cum cred eu că am putea rezolva dilema ridicată de Cosmin. Citește mai mult

O notă?

În loc de postfață

Am fost uimit de numărul mare de oameni care mi-au scris în urma anunțului mutării mele în Franța. Unii mi-au urat de bine, alții mi-au pus la îndoială alegerea, alții mi-au mai cerut informații. Vă mulțumesc tuturor pentru că vă pasă. Dacă știam că sunteți așa de mulți, poate nu mai plecam :-).

Eu am făcut anunțul așa, printre altele, ca să nu zică lumea că mă strecor pe ușa din dos. Nu mi s-a părut un anunț așa de important. Pentru mine chestiunile grave ale vieții, cum e și emigrarea, sunt alegeri foarte personale și care nu pot fi comentate public. Nu cred că e înțelept să emigrezi, după cum nu cred că e prostesc. Nu cred că emigrarea e ceva ce li se potrivește tuturor. Nici măcar nu cred că mi se potrivește mie, dar trebuie să încerc. În toată viața mea am trăit după filozofia că e mai bine să regret ce am făcut decât ce n-am făcut.

Pentru că anunțul, însă, a generat așa de mult interes simt nevoia să mai pun puțin miez în el. Citește mai mult

În loc de postfață
5 din 1 voturi