Nu cred că postarea asta va schimba o singură intenție de vot, așa după cum nu cred nici că dezbaterea va schimba prea multe. Prea e lumea înverșunată, prea are fiecare adevărul la el, bine clasat și catalogat. Și, totuși, la urma urmei, eu nu mă pot detașa de sentimentul că de fapt nu are nicio importanță cine iese la vot. Oricum au mai ieșit și unul și altul (pentru că Geoană are personalitatea, caracterul și independența lui Buratino), nu e nici unul vreun cavaler pe un cal breaz. Ce atâta fierbere? Ca întotdeauna în viața mea, când sunt pe punctul să ajung la o concluzie inteligentă, dau peste un articol al unui om înțelept care spune totul mult mai bine decât mine.

Și totuși, m-am hotărât să vă spun cu cine votez. Votez cu Băsescu. Nu pentru că-l apreciez, pentru că nu o fac, nu pentru că cred că ar fi un președinte mai bun decât a fost în anii ăștia 5, pentru că nu cred. O fac pentru două motive simple.

1. Pentru că mi se pare nedreaptă, nedemocratică și la rigoare periculoasă campania de presă declanșată de 3 escroci de talie împotriva lui și consider că trebuie să fac orice pot ca ea să nu reușească, indiferent dacă el însuși e un președinte bun sau rău. Așa cum am detestat poziția Franței în războiul din Irak, orice ai crede și orice ai spune, dacă ai de ales între Bush și Saddam, nu trebuie să existe ezitare. Între Băsescu și Vântu, nu am nici cea mai vagă umbră de ezitare. Îmi doresc să câștige și ca experiența acestor ultimi ani să-l fi învățat ceva, deși am mari dubii că va învăța. Dar ce s-a întâmplat cu manipularea prin mass-media e mult prea periculos pentru democrația, și așa vai steaua ei, din România pentru a putea sta și asista pasiv cum reușește.

2. Pentru că votând Băsescu știu ce votez. E un marinar hăhăit, ne-elegant, conflictual, neam prost și cam limitat. Dar e el. E locomotiva partidului lui, orice are în spate îi stă în umbră. Cu Geoană e fix pe dos. Astă seară a fost mai bun, mai coerent, mai la obiect, mai abil politic decât Băsescu. Dacă l-aș fi văzut azi prima oară l-aș fi votat. Dar l-am văzut de atâtea ori găunos, obtuz, îngălat la vorbă și la gând, gafeur, ca să știu că executa un script. Cineva l-a învățat, l-a învățat bine, și execută bine partitura. Bravo lui. E primul politician român care face politică profesionistă, în stil american. Mie nu-mi place. Eu vreau oameni autentici, care sunt cine sunt, transparenți și umani. Și mi-e frică de cine poate fi în spatele lui Geoană, de cine e la pupitrul acestui candidat manciurian. Pentru că dacă Geoană, cu o seară înainte de dezbaterea finală, e în stare să se ducă la ordin la comanda lui Vântu la el acasă, înseamnă că ori e foarte prost, ori e foarte sigur că orice face nu mai poate pierde, ori e foarte, foarte manipulabil. Oricare dintre aceste trei variante e suficientă ca să mă scoată duminică din casă și să mă facă să conduc până la Bordeaux, la secția de votare. Unde mai pui că eu le cred adevărate pe toate trei …

Dragă Mircea, iartă-mă că te iau la pertú, dar mă simt ca și cum am fi vechi prieteni, pentru că numai vechii prieteni pot să-mi ia din casă lucruri fără să mă întrebe, nu cred că tinerii din țara asta se simt așa cum mă simt eu, nu mă înnebunesc după a fi pus în categorii (și ăsta e eufemismul serii), dar nu cred că se simt deloc mai bine, poate dimpotrivă. Dacă chiar vrei să faci ceva ca să ne simțim altfel, dă-ți demisia, acum. Și ia-l și pe Băsescu cu tine și toată liota de nehaliți cu care vă țineți amândoi de mânuță. Lăsați locul unei generații noi. Poate, cine știe ….