Foarte exagerată mi s-a părut și reacția Ambasadei României care s-a oțărât înțepată (exact ca în prezicerile moderatorului emisiunii) cerând explicații, scuze și sancțiuni exemplare. Mi-ar fi plăcut o reacție mai demnă și mai conținută. Fudulia asta de neam-prost nu ne adaugă nimic imaginii șifonate pe care o avem în Europa, chiar dimpotrivă.

În fine, tot inadecvate mi s-au părut și pozițiile unor comentatori sau ale unor forumiști români de prin toată lumea care au ieșit imediat și vertiginos la înaintare cu figurile pe care le scoatem în față ori de câte ori lumea nu ne ia în serios. Eliade, Cioran, Brâncuși, Ionescu, etc. Ce contează că unii au fost repudiați în propria lor țară, că practic toți au trăit și creat în afara României și că alții nu au vrut toată viața să mai audă de ea? Sunt ai noștri, ne reprezintă. Dar e chiar așa? Ne reprezintă ei oare?

O țară nu e reprezentată de elita ei, din păcate. Dacă ar fi, lucrurile ar fi mult mai simple pentru noi, pentru că elitele noastre sunt respectabile și respectate. Nu aici e problema. Așa cum Franța nu e reprezentată de Hugo și Balzac ci de milioanele de cetățeni din orășelele pitorești, dar și din “banlieue”-urile sordide și periculoase, așa, pentru francezi, România nu e reprezentată de Cioran și Eliade ci de miile de  cerșetori care umplu orașele Europei. O țară e reprezntată de majoritatea cetățenilor ei, iar aici problema României e reală și de ne-ocolit.

Scuza noastră permanentă e că, de fapt, acei oameni nu sunt români. Sunt țigani. Ei nu sunt ca noi, sunt altfel. Noi nu suntem așa. Dar e asta chiar adevărat? Trec în fugă peste clivajul logic care ne permite, în mintea noastră, să fim nația lui Cioran și Eliade, dar care le atribuie țiganilor doar cerșetorii și hoții, nu pe Ion Voicu sau Fărâmiță Lambru. Mai important decât asta mi se pare că, de fapt, acei țigani chiar ne reprezintă.

Problema țigănească nu e o problemă românească; e una europeană. La noi ea e exacerbată de faptul că populația țigănească e foarte numeroasă, dar problema există peste tot, ca și țiganii. Toate țările din Europa au încercat să integreze țiganii. Nici una nu a reușit. Pentru că ei nu sunt integrabili. Pentru că, în mintea noastră, a-i integra înseamnă a-i face să trăiască ca noi, să devină europeni. Nu-i pasă nimănui, nici în România nici altundeva, de ce vor și țiganii, de tradițiile, cultura sau natura lor. Apreciem și dăm drept exemplu pe acei reprezentanți ai lor care sunt ca noi. Artiști, avocați, profesori. Oameni așezați, cu facultăți, cu angarale și cu rate la bancă. Dar ei nu sunt reprezentanții etniei lor, pentru că etnia lor nu așa trăiește și nu așa vrea să trăiască. Integrarea țiganilor nu se poate face prin asimilare, oricât de mulți bani s-ar arunca pe fereastră pe utopia asta. Ea se poate face numai prin toleranță și ne-discriminare.

În Franța țiganii, atâția cât sunt ei, sunt ne-asimilați și în ziua de azi, în ciuda eforturilor uriașe făcute de statul francez, poate cel mai puternic din lumea democrată. Degeaba. Țiganii trăiesc în șatre, la marginea orașelor. E drept că șatrele sunt făcute din microbuze Mercedes care trag caravane Fendt de 7m și că ocupanții lor sunt mai degrabă spălați și civilizați. Dar sunt tot șatre. Municipalitățile îi tolerează, deși cetățenii lor îi detestă, pentru că preferă să aibă cu ei o relație pașnică decât una de înfruntare. Ca atare orice sat de pe aici are undeva un câmp pe care taberele astea se pot așeza. Și din când în când vezi câte una. Nu e chiar ce și-ar dori statul francez, dar e o relație cât de cât civilizată.

Și prin alte țări țiganii arată diferit ca la noi. În Ungaria sunt lăutari și meseriași, în Spania au inventat flamenco. În România fură și cerșesc. De ce oare? Nu cumva problema țigănească a României e o problemă a colapsului nostru moral? Nu cumva țiganii noștri sunt cerșetori și hoți pentru că am creat o societate în care furtul e acceptabil? Eu nu știu, de pildă nici o altă limbă în care cuvântul “hoț” să aibă conotație pozitivă, ca în expresia românească “cutare, e mare hoț!” De ce nu cerșesc pe străzile Parisului țiganii francezi? Sau spanioli? De ce mereu cei români? Răspunsul, din păcate, nu e la ei ci la noi. Rezolvarea problemei țigănești e acasă, nu în proteste ale ambasadelor. E în integrare, nu în asimilare și e, mai presus de toate, în asanarea societății. Pentru că țiganii noștri reprezintă, oricât de puțin ne-ar plăcea asta, societatea noastră. Nu ei fac România, ei doar o poartă peste tot.