Recent Sarkozy a reușit să împingă în parlament o lege, dintre celebrele lui reforme, prin care magazinele din UNELE zone, turistice pot să țină deschis și duminica. Până acum nu aveau voie! I-au trebuit 2 ani să facă legea asta să treacă și oricum ea nu va avea efect, nu imediat cel puțin, pentru că patronii nu vor să deschidă duminica fiindcă salariații cer salarii triple.

Atunci când au o nemulțumire, francezii ies în stradă. Știți asta, demult. Anul ăsta însă au descoperit jocuri noi: de-a legatul directorului general de scaun, de-a pusul lanțului pe porțile întreprinderii, de-a incendiatul și amenințatul cu aruncatul în aer. Evident, întreprinderile astfel amenințate au sfârșit prin a închide mai devreme, pentru că nu au mai găsit directori dispuși să-și riște pielea. Mai mult, săptămâna trecută o instanță franceză a INTERZIS firmei americane Molex să-și închidă porțile anticipat pe considerente de securitate (e una din cele incendiate și cu directorii sechestrați) pe motiv că au depus cererea când fabrica era deja închisă, deci au cerut aprobare pe un “fait acompli”. Adică trebuiau să funcționeze cu directorii sechestrați 3-4 luni până dădea justiția franceză verdictul. Asta ca să nu ne mai plângem de justiția română…

Și totuși funcționează. Franța e dirijistă și aici dirijismul merge. E birocrată și și birocrația merge. Când mi-am cumpărat casa, de pildă, am întrebat notarul dacă are nevoie de actul nostru de căsătorie. Mi-a zis că nu, că suntem acolo și declarăm că suntem căsătoriți și că dacă nu am fi nu am avea nici un interes să declarăm asta, așa că el ne crede… Franța a inventat statul centralizat și se pricepe mai bine decât oricine să-l facă să meargă. Eu sunt ferm convins că o bună parte din problemele României se datorează faptului că Alexandru Ioan Cuza a importat modelul de stat francez, în cele mai mici amănunte ale lui. Pentru că transplantat pe plaiurile Dâmboviței, între acreala funcționarilor, ciupelile contribuabililor, corupția generalizată și nevoia de putere și competiție a tuturor, un model care merge uns în Franța naște monștri la București.

Francezii sunt acum foarte exaltați pentru că modelul lor economic dirijist pare să fi ieșit mai bine din criză decât altele. Fără excesele americane sau britanice și fără dependența germană de exporturi, Franța a resimțit mai puțin criza. E, după părerea mea, o falsă bucurie. E drept că șomajul lor a crescut doar cu puțin, dar era deja la 10% și înainte de criză. Infrastructura lor, invidia Europei, a început să scârțâie iar marile orașe sunt pline de tineri fără un loc de muncă. Șomajul celor sub 25 de ani se apropie de 30%. Dar Franța nu are de gând să se schimbe și, spre deosebire de toate celelalte țări, această criză nu a trezit-o la realitate ci dimpotrivă, i-a întărit convingerile că face bine ce face.

Dacă e adevărat, doar timpul va spune.