Bănuiesc că nu voi surprinde pe cei care citiți acest blog de mai multă vreme, eu sunt pentru legalizarea drogurilor. În particular sunt pentru legalizarea tuturor drogurilor, nu doar a celor ușoare. Știu că e o poziție singulară și generatoare de controverse, dar mi-o susțin. Cu argumente.

Primul și cel mai important argument pe care-l am este efectul devastator de nociv pe care îl are asupra societății interzicerea oricărui viciu pe care oamenii și-l doresc. Rezolvarea unei probleme profunde (preocuparea pentru propria sănătate) prin metode superficiale (interzicerea comportamentelor care o afectează) este complet absurdă. Efectele unei astfel de prohibiții au fost mereu contrarii scopului. Prohibiția nu a schimbat mentalități, a stimulat nu a descurajat consumul, mai ales în rândul adolescenților care au nevoie de poziționare contra generației părinților lor, și a finanțat cu sume uriașe o lume interlopă înfloritoare și din ce în ce mai organizată. Același efect l-a avut și Amendamentul 18 la constituția Statelor Unite, cunoscut sub numele de Prohibiție. America a fost dotată, în numai 13 ani, cu o vastă și înfloritoare rețea de crimă organizată de care nu a scăpat nici până azi. Interzicerea unui viciu nu are niciodată efectul de a-l stopa, nici măcar de a-l descuraja. Cea mai bună metodă de a descuraja un viciu e să-l fac socialmente indezirabil, așa cum se întâmplă azi cu tutunul. Pentru asta, însă, viciul trebuie decriminalizat. Altminteri, cei care sunt oricum criminali pentru că sunt vicioși nu mai răspund nici unui fel de presiune socială.

Al doilea ține de dublul standard. Substanța care dă cea mai mare dependență dintre toate otrăvurile cu care oamenii obișnuiesc să se intoxice e nicotina. E legală și legalitatea ei nu a fost niciodată pusă la îndoială. În societăți cum e cea românească ea e nu doar legală dar și socialmente acceptabilă, într-o măsură pe care eu, ca nefumător, o găsesc revoltătoare și dezgustătoare. Substanța care dă cea mai puțină dependență (adică deloc) dintre toate drogurile e marijuana. Mai mult, ea nu are efecte nocive despre care să se poată vorbi, în afara stării de euforie pe care o generează (dacă asta poate fi catalogat ca nociv). E ilegală. Posesia ei e deja o faptă penală în România. Sunt eu singurul care consideră că această atitudine e ipocrită și revoltătoare?

Ce s-ar întâmpla dacă drogurile ar deveni legale?

1. Nu ar fi mai mulți drogați decât acum. Eu așa cred. Nu cred că e cineva care vrea să se drogheze dar nu o face pentru că e ilegal…

2. Comerțul cu droguri ar fi peste noapte acaparat de multinaționale, și anume de cele care vând tutun și-și văd deja viitorul în pericol. Asta însamnă că comerțul s-ar desfășura civilizat, curat, igienic și supus tuturor rigorilor și controalelor din industria tutunului, de la limitarea reclamei până la standardele de igiene ale pachetelor.

3. Drogații ar beneficia de asistență. Ei nu ar mai fi criminali ci consumatori. S-ar diminua drastic răspândirea unor boli precum HIV sau hepatită prin mijloace de administrare infectate.

4. Ar dispărea principala sursă de finanțare a lumii interlope. S-ar prăbuși peste noapte clanuri criminale care alimentează terorismul în Afganistan sau gherilele FARC în Columbia. Dar, mai ales, ar dispărea sursa de finațare a clanurilor urbane din toată lumea. Criminalitatea ar scădea rapid și drastic. Forțele de poliție ar fi eliberate pentru a se dedica muncii de prevenire și de asanare a cartierelor. Ar crește calitatea vieții cetățenilor obișnuiți.

5. Diferența între prețul de producție și cel de vânzare cu amănuntul, în cazul drogurilor, e uriașă. Această margine e cu atât mai mare cu cât riscul asumat în afacere e mai mare. Dacă afacerea devine legală, concurența va comprima această margine până la nivelul oricărei marje comerciale uzuale. Restul marjei ar putea fi transmisă către stat, sub formă de taxe și accize. S-ar muta banii de la mafioți la societate. Fondurile ar putea fi folosite pentru eradicarea fenomenului și pentru dezintoxicarea celor dependenți.

6. S-ar crea oportunitatea de a scoate din sărăcie cultivatorii de substanțe astăzi interzise. Reglementarea ar putea cere cultivarea plantelor respective în ferme biologice sau sustenabile. Scoaterea cultivatorilor din anonimat și ilegalitate ar reprezenta o șansă pentru mii de fermieri care fac azi același lucru ilegal, și sunt exploatați de clanuri criminale pentru asta.

Pe coloana cu probleme și dezavantaje văd un posibil fenomen de escaladare pe termen scurt a consumului. Și atât. Și nu înțeleg. De ce e societatea așa de înverșunată împotriva unei idei care are atât de multe avantaje?