Am participat recent la conferinţa Think Positive, organizată de revista Cariere. În ea, invitatul conferinţei încerca să acrediteze ideea că femeile sunt lideri mai buni decât bărbaţii pentru că sunt mai orientate pe oameni şi creează culturi mai deschise şi mai cooperante. E posibil să fie aşa. Dar dacă mă uit la cum stau lucrurile pe la noi, ceva nu sună bine. Pentru că, aşa cum foarte bine remarca un participant la conferinţă, la noi pe măsură ce urci în ierarhia organizaţiilor găseşti din ce în ce mai multă orientare pe sarcini şi mai puţină orientare pe oameni, adică exact invers decât susţine teoria oficială a conducerii. Chiar femeile care vor să acceadă la cariere de vârf trebuie să intre în paradigma asta şi să-şi cam lase acasă feminitatea. M-am întâlnit pe hol la aceeaşi conferinţă cu o fată pe care o cunosc şi pe care o consider una din cele mai frumoase femei pe care le-am întâlnit vreodată. Era să nu o recunosc. Era îmbrăcată şi pieptănată sever, cu părul strâns la ceafă, strânsă într-un taior cu croială bărbătească, parcă în încercarea de a-şi ascunde feminitatea. Pentru că feminitatea (ca şi atenţia către oameni) rimează cu slăbiciunea, iar slăbiciunea, nu-i aşa, n-are ce căuta în afaceri. E o lume a bărbaţilor şi femeile, dacă vor să aibă succes, n-au decât să joace după regulile ei.
Am creat o paradigmă a afacerilor strâmbă, în care valorile umane sunt adeseori negate sau întoarse pe dos chiar în timp ce sunt afirmate oficial, în care umanismul e asimilat cu slăbiciunea sau cu naivitatea sau cu prostia iar dorinţa de autodezvoltare e privită ca lipsă de disciplină şi rebeliune. Câteodată, când dau unor lideri cu care fac coaching un chestionar de valori personale, ei mă întreabă: să-l completez cum sunt acasă, sau cum sunt la serviciu? Această deconectare, pe care noi consultanţii o numim “conflict de rol”, e stresantă şi păguboasă şi duce la derapaje etice catastrofale, pentru că atunci când ne negăm umanitatea ne pierdem arbitrul nostru interior şi devenim supuşi oricăror influenţe. În felul ăsta ajung oameni altfel oneşti şi integri în viaţa lor personală să accepte excese şi derapaje care duc, de pildă, la situaţii ca cea cu care ne confruntăm acum în criza financiară globală.
Avem nevoie de echilibru şi de o reîntoarcere la valorile umane fundamentale. Avem nevoie, ca să mă întorc la tema cu care am deschis articolul, să respectăm femeile pentru că sunt femei nu în pofida acestui fapt, să ne respectăm semenii, să ne valorizăm diferenţele, nu să le tolerăm şi să plecăm de la premiza că orice om e valoros şi poate orice, atâta vreme cât i-am găsit cheia potrivită şi e în locul potrivit. Avem nevoie să promovăm oameni pentru că ştiu să-i conducă pe alţii şi pentru că au valorile corecte nu pentru că sunt în stare să calce pe cadavre ca să mai vândă o navetă în plus.  S-ar putea să pară că în felul ăsta nu ne vom mai atinge rezultatele dar nu e adevărat.  Toate studiile făcute  pe lume până acum arată că cele mai bune rezultate se obţin în culturile constructive. Doar că ele nu se construiesc uşor şi au nevoie de lideri luminaţi.
Avem nevoie de o nouă generaţie de lideri, fie ei feminini sau nu.