Prima pagină » I believe in America

I believe in America

Cuvintele din titlu sunt primele din filmul “The Godfather”, unul din filmele mele favorite. Spre deosebire de Buonasera, personajul care le rostește în film, eu nu sunt americanofil. Nu as putea trăi in America, deși îmi place sa călătoresc acolo și iubesc confortul vieții americane, chiar atunci când mă înspăimântă excesele ei.
Si totuși, ca și Buonasera, și eu cred in America. Mai mult decât orice altă țară din lume, America are puterea extraordinară și cu totul excepțională de a se reinventa. Nu e deloc întâmplător ca toate tendințele lumii contemporane, sau cele mai multe, oricum, ne vin din America. Oricât ni s-ar părea acum de defect modelul capitalist american, și este, pot să pun pariu că următoarea paradigma economică pe care o vom imbrățișa cu toții nu va fi nici franceză, nici chineză, nici germană nici japoneză, indiană, braziliană sau, Doamne-ferește, rusească. Ea va fi tot americană.

Există câteva motive pentru care cred eu că asta se va întâmpla.

Primul este că în America nimeni nu așteaptă nimic de la nimeni altcineva. Nu numai că americanii cred cu tărie aproape religioasă în mitul “visului american”, ei cred cu tărie că binele și răul vin de la ei înșiși, nu există nimeni altcineva de la care poți, sau și mai rău meriți, să aștepți salvarea. Există, statistic, o șansă comparabilă ca un student fără resurse dar cu cap să ajungă bogat ca Bill Gates inventând ceva sau să câștige la loterie. Americanii cred că pot ajunge Bill Gates. Noi jucăm la Loto. Impactul social al acestei atitudini, desfășurată la scara unei națiuni, e colosal de diferit.

Al doilea e că în America (și poate că e un fel de corolar al observației anterioare) toată lumea încearcă. Și dacă eșuează, încearcă din nou. Acolo nu ești cu adevărat adult dacă nu ai încercat ceva pe cont propriu și nu ești cu adevărat antreprenor dacă nu ai dat măcar odată faliment. Nu e nici o dramă și nici o rușine să dai faliment. E un preț de plătit pentru curajul de a încerca și societatea îți admiră mult mai mult curajul decât îți blamează eșecul. Dacă la europeni și încă și mai și la asiatici, eșecul e o dramă, pentru americani el e parte din viață și o ocazie de a aduna ceva experiență.

Al treilea e chiar un corolar al primelor două, și anume că în America, dacă ai o idee bună de afaceri și cauți puțin pe Google constați că e deja o industrie în jurul ei, și încă de vreo 50 de ani. Pentru că există această avalanșă susținută, neîncetată, de inițiativă și acțiune, e foarte greu să îți faci loc cu idei sau metode vechi. Ești obligat să inventezi și, la rigoare. să (te) reinventezi.

Combinația acestor efecte îți taie respirația. America e vie, creează, inventează, experimentează, se joacă, cade cu nasul de asfalt, se ridică cu el însângerat și o ia de la capăt.

Sigur că aceleași calități au și defectele lor, cele pentru care demonizăm și adeseori disprețuim America: viața ca o luptă, pragmatismul dus la extrem, lipsa de subtilitate, o oarecare (aparentă, de altfel) superficialitate. Dar greșim grav dacă judecăm America numai după excesele ei. Pentru că în spatele lor, și oarecum la sursa lor, stă o vitalitate absolut neegalată în restul lumii de azi. Și de aceea, următoarea revoluție va fi tot una americană.

Rate this post

7 comments

  1. Radu says:

    Sunt 120% alaturi de fiecare cuvant si idee enuntata de tine aici. Regasesc in ele perfect experientele si parerile mele, convingerea ca acolo se intampla lucrurile. Si ca daca vrem sa devenim (prin noi insine sau prin companiile noastre) semnificativi la nivel mondial, zborurile in America sunt obligatorii.

  2. Vlad Maior says:

    Desi nu am fost inca in SUA (sper sa ajung intr-o zi) imi permit sa va sustin parerile. Mi le bazez pe cateva fenomene (daca le putem spune asa). Unul dintre ele este Twitter, pe care (cum am scris si pe blogul personal) scriu personalitati importante inclusiv din lumea business. Jack Welch e un fan declarat. Ce vreau sa spun? Acel open-mindness, care i-a diferentiat mereu de ceilalti. Blogosfera e un alt exemplu, cu utilizatori si cititori putini la noi.

    P.S. stiu ca e off-topic, dar va rog eu, pt pastrarea rigurozitatii de care dati dovada de cand v-am cunoscut initial (URR-ul a fost “de vina”) , corectati motto-ul blogului la “scHimbi”. Sunt convins ca nu v-a deranjat remarca mea de final, asa ca va multumesc

  3. gabi says:

    din pacate, daca noi nu scapam de sursele complexelor de care suferim, nu vom reusi prea curand sa ne schimbam. La douazeci de ani de la Revolutie, societatea deschisa a ramas un ideal, iar cei care cred in el sunt din ce in ce mai putini.

  4. Liviu says:

    Bastionul democratiei si trambita libertatii are ambasadele inconjurate de garduri inalte, sarma ghimpata sau intarituri de beton, vajnic pazite de echipe antiteroriste. Trebuie sa recunoasteti ca este un paradox.

    America si-a asumat rolul unic de gardian al legilor si principiilor libertatii elaborate in doua sute de ani de existenta, fara sa-si dea seama ca incercarea de a-i inlatura pe ceilalti de la masa la care libertatea se imparte in diverse forme este, de fapt, prima incalcare a principiilor de baza ale acesteia.

    America nu crede in Dumnezeu. Crede in existenta Lui, dar I se substituie intr-un mod categoric. Pentru americani, Dumnezeu e un simbol care trebuie sa existe doar pentru a te prevala de el, un fel de veteran de razboi in numele caruia poti purcede la cutare si cutare acte. Dumnezeu e balast si America crede cu tarie ca se poate descurca mai bine fara.

    Felul in care America sfideaza lumea are ceva din destinul tragic al lui Michael Jackson. America si Michael Jackson au un lucru in comun. Un fundament subred. Michael Jackson vine dintr-o familie saraca, dezorganizata, cu un tata betiv si bataus in care lectiile de morala au fost minime, daca nu de-a dreptul inexistente. Socul pe care l-a resimtit in urma formidabilului puseu de celebritate nu a putut fi absorbit de fiinta firava, fara copilarie si repere. In acelasi fel, America, o tara nascuta din ambitia feroce a tuturor viselor ratate si alungate din batrana Europa, nu a fost pregatita sa conduca lumea. Americii ii lipsesc lectiile si invataturile desprinse din toata macinarea Europei.

    Cruciadele, razboaiele de independenta, marirea si decaderea imperiilor, Napoleon, bascii, Revolutia Franceza, Renasterea, sangeroasele dinastii britanice, Carol I al Frantei, Isabela a Spaniei, ciumele si Inchizitia, toate nu sunt decat lectiile pe care parintii batausi si saraci ai Americii nu au avut cum sa le predea copilului rebel gata sa parvina cu orice pret. Idolii Americii ard pentru ca nu au trecut, nu au Dumnezeu, nu au nimic din ceea ce le-ar putea asigura oxigenul sus in varf. James Dean, Elvis, Morisson, Kurt Kobain, Hendrix, Janis Joplin, toti sunt copiii unei Americi care nu a stiut sa-i creasca. America e prea tanara ca sa-si invete copiii. Visul american e bolnav, e amagirea unui copil abandonat pe strazi si care priveste cu pofta si ura la vitrinele celorlalte civilizatii.
    Poate ca nu e intamplator ca, in preajma zilei de 4 iulie, America nu a sarbatorit, ci si-a ingroapat unul dintre copiii caruia i-a predat o lectie gresita de Libertate.
    Sincer cred ca America se indreapta se dictatura.Patriot Act = distrugerea drepturilor si a principiilor care au stat la baza findarii Americii,in numele securitatii
    Numai bine si scuze de mesajul prea lung

  5. Alex Dumitru says:

    Eu mi-am dedicat o mare parte din timp internetului si mi-am facut multi prieteni americani, lucru care m-a ajutat enorm in formarea unei mentalitati deschise pe care nu o regasesc deloc in cunostintele mele offline. De aia nu putem spera la o societate de calibrul celei americane si nici macar sa speram la o evolutie.

    De 4 ani am incercat sa pornesc diferite afaceri, unele au avut succes, dar majoritatea nu, iar apropiatii mei privesc doar insuccesul. Probabil de asta foarte rar auzim de realizari semnificative ale tinerilor romani, pentru ca nu sunt sustinuti, ci renegati.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.