Allez les bleus

Dacă tot am scris despre America, să vă spun câte ceva și despre Franța. În primul rând, Franța rurală, cea pe care o trăiesc eu, nu are nici o legătură cu Parisul. Asta poate fi bine sau rău, în funcție de ce vă doriți de la viață. Pe aici ești bine primit de-ai fi român, chinez, englez sau malgaș. Un lucru să nu fii: parizian. Franța rurală e tradițională, așezată, tolerantă, disciplinată, muncitoare, și, în felul ei adeseori lent, surprinzător de eficientă. După toate regulile economiei capitaliste, Franța ar fi trebuit să dispară. Demult. Pe aici se muncesc 35 de ore pe săptămână, fără excepție, cu religiozitate. Asta înseamnă că magazinele, de pildă, deschid de la 9 la 12. Apoi au pauză de prânz 2h (da, da, ați citit bine) apoi se redeschid de la 2 la 6. Țin deschis sâmbăta, dar în schimb închid lunea. Prânzul e o sărbătoare religioasă zilnică. Se ia în familie (la o pauză de 2h nu-i nici o problemă să dai o fugă până acasă) sau la bistroul preferat și are musai 3 feluri, adesea stropite cu un pahar de vin. Pe urmă se duc la muncă! Neverosimil. Dar adevărat.

Recent Sarkozy a reușit să împingă în parlament o lege, dintre celebrele lui reforme, prin care magazinele din UNELE zone, turistice pot să țină deschis și duminica. Până acum nu aveau voie! I-au trebuit 2 ani să facă legea asta să treacă și oricum ea nu va avea efect, nu imediat cel puțin, pentru că patronii nu vor să deschidă duminica fiindcă salariații cer salarii triple.

Atunci când au o nemulțumire, francezii ies în stradă. Știți asta, demult. Anul ăsta însă au descoperit jocuri noi: de-a legatul directorului general de scaun, de-a pusul lanțului pe porțile întreprinderii, de-a incendiatul și amenințatul cu aruncatul în aer. Evident, întreprinderile astfel amenințate au sfârșit prin a închide mai devreme, pentru că nu au mai găsit directori dispuși să-și riște pielea. Mai mult, săptămâna trecută o instanță franceză a INTERZIS firmei americane Molex să-și închidă porțile anticipat pe considerente de securitate (e una din cele incendiate și cu directorii sechestrați) pe motiv că au depus cererea când fabrica era deja închisă, deci au cerut aprobare pe un „fait acompli”. Adică trebuiau să funcționeze cu directorii sechestrați 3-4 luni până dădea justiția franceză verdictul. Asta ca să nu ne mai plângem de justiția română…

Și totuși funcționează. Franța e dirijistă și aici dirijismul merge. E birocrată și și birocrația merge. Când mi-am cumpărat casa, de pildă, am întrebat notarul dacă are nevoie de actul nostru de căsătorie. Mi-a zis că nu, că suntem acolo și declarăm că suntem căsătoriți și că dacă nu am fi nu am avea nici un interes să declarăm asta, așa că el ne crede… Franța a inventat statul centralizat și se pricepe mai bine decât oricine să-l facă să meargă. Eu sunt ferm convins că o bună parte din problemele României se datorează faptului că Alexandru Ioan Cuza a importat modelul de stat francez, în cele mai mici amănunte ale lui. Pentru că transplantat pe plaiurile Dâmboviței, între acreala funcționarilor, ciupelile contribuabililor, corupția generalizată și nevoia de putere și competiție a tuturor, un model care merge uns în Franța naște monștri la București.

Francezii sunt acum foarte exaltați pentru că modelul lor economic dirijist pare să fi ieșit mai bine din criză decât altele. Fără excesele americane sau britanice și fără dependența germană de exporturi, Franța a resimțit mai puțin criza. E, după părerea mea, o falsă bucurie. E drept că șomajul lor a crescut doar cu puțin, dar era deja la 10% și înainte de criză. Infrastructura lor, invidia Europei, a început să scârțâie iar marile orașe sunt pline de tineri fără un loc de muncă. Șomajul celor sub 25 de ani se apropie de 30%. Dar Franța nu are de gând să se schimbe și, spre deosebire de toate celelalte țări, această criză nu a trezit-o la realitate ci dimpotrivă, i-a întărit convingerile că face bine ce face.

Dacă e adevărat, doar timpul va spune.

11 comments

  1. Marin Vasile says:

    Suna bine, zic. Am citit si articolul despre America. Vad ca Franta ai prezentat-o mai calma, linistita, asezata.

    Eu sunt tanar, asa ca daca ar fi sa ma iau dupa descrierile facute de tine as alege cu siguranta America.

    Poate ca totusi cand voi ajunge la o anumita varsta voi alege acelasi lucru ca si tine, Franta rurala.

    Oricum, in Romania nu am nici cea mai mica intentie sa raman :).

  2. Adrian Stanciu says:

    Am ales Franta pentru cateva motive, esentiale pentru mine, si anume:

    – proximitatea
    – calitatea generala a vietii
    – sistemul de sanatate
    – educatia generala
    – functionarea impecabila a statului in orice colt al tarii

    dezavantajele nu ma afecteaza, ca nu am de gand sa muncesc aici.

  3. Lavinia C says:

    Sunt de acord. Franta (in afara Parisului) este, zic eu, foarte interesanta. Asezata, calma, senina. Cu oameni zambitori, binevoitori, POLITICOSI. Iar calitatea vietii si sistemul lor de sanatate sunt doua motive puternice, care ne-au convins pe noi sa ramanem aici. Dezavantajele…exista. Dar se resimt mai putin.

  4. dfged says:

    nu salariatii cer salarii triple, ci legea ii obliga sa dea salarii triple in afara orelor ‘normale’

    noroc cu magazinasele de turci, arabi, chinezi, unde patronul e si vanzator

  5. Ovidiu says:

    Nu cred ca sunt triple, ci doar duble. SMIC-ul orar (salariul minim) est majorat cu 100% duminica, 20% cred dupa 22h00. Prefectul poate acorda dreptul ca magazinele sa fie deschise cateva duminici pe an. De obicei solduri/ultima duminica inainte de Craciun.

    Franta e o tara in care young, restless&dynamic are o alta dimensiune si aproape m-a distrus din punctul asta de vedere, in bine sau rau:)

    Va doresc mult succes.

  6. Marius Popescu says:

    „- functionarea impecabila a statului in orice colt al tarii”

    Imi permit sa nu fiu de acord cu dumneavoastra in privinta functionarii statului. Din experienta personala de strain in Franta (9 ani) pot sa va asigur ca aceeasi lege este aplicata mai mult sau mai putin diferit de la o prefectura sau sub-prefectura la alta. Desigur, ma refer la tratamentul strainilor. Cauzele cele mai des intilnite sunt necunoastrerea ultimelor noutati legislative („recent” insemnind citeodata 1 an), ignorarea unor legi sau reguli europene (traducerea formularelor in special) si notele interne (ministeriale, prefectorale, directorale) de aplicare a legilor.

    Mie personal impresia lasata este de organism centralizat, integrat in Uniunea Europeana mai mult din inertie decit din vointa, care in general functioneaza.
    As fi de acord totusi cu o nota de „good enough” sau „assez bien”, in medie, pentru functionarea statului. Si nu il pot compara defel cu cea a statului roman.

    Marius

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.