Am trecut azi după multă vreme prin Pasajul Unirea. Am rămas paf! E îmbrăcat de jos până sus în granit natural lustruit. Nu știu cine a furnizat materialul (deși am o bănuială :-)) și nici cât a costat, dar pot să pun pariu că cu banii ăia se mai puteau face vreo 2 pasaje.
Eu am umblat prin multe capitale din lume cu mașina și prin nenumărate pasaje. Nu am văzut nici unul de un lux atât de orbitor. Poate că or fi prin Emirate, pe unde nu am fost. Oare chiar nu avem ce face cu banii? Suntem chiar atât de fuduli, încât să aruncăm banii pe pereți de marmură deși străzile noastre sunt vai mama lor și jumătate de oraș încă nu are canalizare? Sau suntem proști? Sau, poate, cineva a luat o mare șpagă? Ghici, ciupercă, care-o fi răspunsul?
Când eram copil bunica mea de la țară îmi spunea că ei urăsc lupii pentru că sunt animale rele. Cum adică rele, am întrebat-o eu? Adică atunci când atacă o stână mai întâi omoară toate oile pe care le pot prinde apoi duc cu ei ce pot și pe restul le lasă acolo, moarte. Adică fac o pagubă mult mai mare decât le-ar fi lor de trebuință ca să trăiască. Asta e problema cu șpăgarii de la noi. Nu e că iau 10% din tot ce mișcă, deși și asta ar însemna o masivă deturnare de fonduri de vreo 3-4 miliarde de euro anual. E mai grav decât atât. Își bat joc și de restul de 90%. Pentru ca cineva să-și mai tragă pe spinarea statului niște bani vânzând marmură, s-au aruncat pe apa sâmbetei de 10 ori mai mulți. Și pot să pun pariu că în 6 luni începe să cadă de pe pereți.
E un banc care circulă prin Franța despre ministrul transporturilor dintr-o țară africană care e invitat la masă la reședința lui personală de omologul lui francez. Reședință, nu glumă. Chateau, cu vie, domeniu mare, mă rog, lux. Africanul întreabă: “dar de unde toate astea, că salariul chiar de ministru știu că nu e chiar așa de mare”. Francezul ia un binoclu și-i indică o direcție în zare: “ce vezi acolo?”. “O autostradă”, vine răspunsul. “E… păi de acolo vin. Înțelegi?” “Aha. Înțeleg” zice omul. Peste 5 ani îl cheamă africanul pe francez la el. Domeniu de 2000 ha, cu savană, junglă tropicală, lac cu hipopotami, parc natural cu animale sălbatice, de toate. “Păi, de unde toate astea?” zice mirat francezul. Africanul ia un binoclu și-i arată o direcție în zare. “Ce vezi?” Francezul se uită… se uită… “Păi, nu văd nimic. E câmpia goală”. “E, păi de acolo… Aia e o autostradă.”
perfect de acord cu tine, sunt curios cit tine granitul ala la primele inundatii care se infiltreaza in toamna asta pe peretii pasajului.
Ca sa nu mai spunem ca au lungit mareata lucrare vreme de aproape 3 luni. In plus, ca un exemplu de forma fara fond, au pus niste panouri electronice la intrari care sunt insa prea mici pentru a fi citite confortabil din mersul masinii…