An: 2009

Am votat o dezamăgire

N-am fost niciodată așa de îndoit ca la alegerile astea. Și niciodată nu m-am gândit așa de serios să nu mă duc la vot deloc. Unde mai pui că am și scuza cu locuitul în Franța… Până la urmă, pentru că eram în București, m-am dus. Până cu câteva ore înainte nu eram hotărât cu cine să votez. La un moment dat eram hotărât să votez cu Crin Antonescu, dar pe toată campania lui m-a dezamăgit pas cu pas. M-a dezamăgit uriaș prestația lui centrată pe un mesaj anti-Băsescu, fără orizonturi, fără perspective, fără viziune. Un mesaj de ranchiunos, sâcâitor și prostesc. M-a dezamăgit încă și mai tare prestația lui din confruntarea electorală unde, în ciuda sloganului pe care și l-a ales, s-a comportat mitocănește și complet lipsit de bun simț. Am mai scris despre asta, mă mâhnește și mă intrigă mecanismul prin care oameni altminteri eleganți și decenți simt nevoia să-și dea în stambă și să devină vulgari și mitocani în dezbateri publice. Citește mai mult

Pitic în Liliput

Ziceam într-un comentariu anterior că, deși corupție e peste tot, la noi ea e așa de înrădăcinată și așa de masivă încât schimbă natura jocului politic.  Îți vine să crezi că o corupție care schimbă jocul politic e una de mare anvergură, dominată de rechini feroce cu organizații subversive întinse. În realitate corupția e ca o pelagră, ca o boală de piele care se întinde pe adâncime mică dar pe suprafață mare până ce ajunge să contamineze totul și să sufoce organismul, și așa debil, de dedesubt.

Citește mai mult

Două Românii

Suntem o țară a contrastelor și a paradoxurilor. Asta nu e ceva nou. Și nici ceva neapărat rău, sau neapărat bun. Face parte din farmecul nostru ca nație că suntem greu de etichetat în spații comune. Avem laturi luminoase de o lumină neașteptată dar și laturi întunecate de care nu prea ai vrea să te apropii. Oamenii văd ce le convine, ce le confirmă stereotipurile sau ce le potolește temerile. Dar azi vreau să mă opresc doar la una dintre multele dihotomii care marchează societatea noastră. Citește mai mult

Nevoia de leadership

Am fost recent prin țară. E haos, circ și derivă. Mi se pare foarte periculos. Mai toți oamenii cu care m-am întâlnit au probleme serioase, criza se adâncește, e nevoie de coeziune și de acțiune. Avem în schimb dispute politice și paralizie. Nivelul de iresponsabilitate politică a atins cote de neimaginat și a devenit chiar periculos pentru supraviețuirea nației. Citește mai mult

Prețuri legale

Citesc în Evenimentul Zilei că războiul dinre producători și retaileri, soldat cu o lege care reglementează relația dintre cele două părți, nu a produs efectele scontate la raft. Oare chiar și-a imaginat cineva că le va produce? Ministrul agriculturii, Ilie Sârbu, se pare că a promis scăderi de prețuri și de 30% la unele produse. Pe ce cale? Cum și-o fi imaginat domnia sa că se va petrece asta? Și chiar a crezut cineva că tot scandalul ăsta a fost pornit de patronatele din industria alimentară ca să poată să le dea mai mulți bani consumatorilor? Așa de altruiști dezinteresați sunt ei? De fapt, tot lobby-ul ăsta a avut drept scop să mute profituri de la retaileri la producători cu forța. Scriam acum aproape 2 ani, când a început scandalul, acest articol în wall-street.ro. Acum se adeverește.

Faptul că cineva va avea taxe de raft mai mici nu îl va determina în nici un fel să scadă prețurile de vânzare, astfel încât retailerii să poată trece o parte a lor la consumator. Sigur, mecanismele competiției vor duce, poate, la o erodare a marjelor și la transferarea unei părți din acest beneficiu la consumator, dar eu cred că nu se va întâmpla asta. Mi-e teamă, deci, că tot circul e gratuit. Retailerii vor găsi alte metode de a-și proteja marjele. Pot să pun pariu că nu se va schimba mai nimic nici în prețurile la raft nici în felul în care e distribuit profitul din vânzare. Pentru că, în ultimă instanță, ceea ce contează e echilibrul de putere economică și aceasta e clar înclinată în favoarea retailerilor. Ceea ce se va schimba, însă, e că va apărea un nou organism de reglementare, cu noi pensii speciale și cu o nouă liotă de inspectori de hrănit prin salarii și șpăgi.

Pe vremea lui Ceaușescu exista mercurial în piețe, prețuri maximale, și nici așa nu a putut fi învinsă ecuația puterii economice. Eventual a putut fi subminat tot sistemul. Legea bunelor practici comerciale nu e chiar atât de nocivă, dar nu e nici atât de folositoare pe cât se pretinde. E o furtună într-un pahar cu apă, o altă situație în care statul nostru mamut își găsește de lucru ca să pară că face ceva…

Motivația intrinsecă

Am răspuns recent la câteva întrebări puse de Business Magazin, pe tema studiului prezentat de Dan Pink la Ted.

În primul rând, m-ar interesa ce părere aveți despre rezultatele studiului; se aplica într-o economie/societate ca a noastră, sau ne aflăm încă mult mai aproape de modelul pedepselor și recompenselor?

Studiile despre care vorbește Dan Pink nu sunt ale lui și nu sunt neapărat noi. De asemenea, ele nu au legătură cu tipul de societate în care sunt făcute. Există la noi ideea asta falsă că societatea noastră e prea primitivă ca oamenii să răspundă la metode de conducere sofisticate. De regulă poziția asta o au manageri care sunt incapabili de orice nivel de sofisticare și  își justifica propriile lor limite blamând mediul. Ceea ce spun studiile respective este foarte simplu și foarte general uman și  anume faptul că sub indicații coercitive oamenii se comportă minimalist, că teama de a pierde și focalizarea pe rezultate imediate produce răspuns rapid dar de calitate relativ slabă dacă sarcina respectivă e creativă și  cere gândire laterală. Reversul e valabil dacă sarcina e repetitivă și specializată. Citește mai mult

Franța și vinurile

Știu că am promis că nu transform blogul ăsta într-unul de lifestyle, dar nu pot să nu vă povestesc asta. La supermarketul de la mine din sat, (mă rog, orășel, hai), adică la unul dintre ele, a fost promoție la vinuri, cu ocazia culesului viilor, bănuiesc. Pe lângă turburel (foarte iubit pe aici, îi zice „Bourru”) sau must (moût) a existat și un rând special aprovizionat cu vinuri de Bordeaux de mai bună calitate. La capătul lui era vitrina de Grands Crus, sub cheie, unde fermierul din zonă putea cumpăra, ca să pună la păstrare pentru revelion, Chateau Laffite 2006 la modesta sumă de 750 EUR sticla! Dacă asta era prea de tot, în aceeași vitrină mai erau și vinuri mai de duzină, un Palmer, un Margaux, din astea, pe la 250-400 sticla.

Aici e o aglomerare de 3 comune, toate cam cu 2-3000 de locuitori. Pe ele le deservesc 3 hipermarket-uri și un supermarket. Două din cele 4 aveau vinuri la prețurile astea. Absolut incredibil.