Articolul de mai jos a apărut în ultimul număr al revistei Capital. Pentru cei care nu au apucat să o citească, redau textul integral aici.
Ideea deputatului PSD Mugurel Surupăceanu de a impozita averile mai mari de 500.000 de euro e o idee bună, politic cel puţin. Cum altfel ar putea fi ideea de a impozita 1% din populaţie în beneficiul celeilalte 99%? Masa e „vindicată“, bogaţii să se supere, dă-i naibii de îmbuibaţi. Ideea e oarecum bună şi dacă o privim din prisma noţiunii de solidaritate socială. Pare oarecum acceptabil, în ciuda inechităţii, ca bogaţilor să li se ceară să plătească o parte din averea lor pentru ajutorarea celor mai puţin favorizaţi, chiar dacă au mai plătit o dată impozit când au dobândit-o. Nu în ultimul rând, ideea nu e nouă (după cum nicio idee a vreunui legislator român nu e vreodată). Ea se aplicã în multe ţări, de pildă în Franţa, unde trăiesc eu. Ce nu spune nimeni, e că ideea e extrem de greu aplicabilă. Problema cu care se confruntă toţi cei care încearcă să aplice taxa asta e evaluarea. Marea majoritate a acestor averi nu este lichidă, ci investită. Proprietăţi imobiliare, afaceri, obiecte de artă etc. Cine le evaluează, şi cum? Nu în ultimul rând, există resurse uriaşe de a ascunde banii, fie în locuri de negăsit, fie în active de ne-evaluat. În Franţa, care are o tradiţie de secole în evaluarea bunurilor, un fisc extrem de eficient şi baze de date care merg înapoi până la Napoleon cel puţin, subiectul s-a dovedit o majoră durere de cap. La noi, unde evaluările sunt atât de volatile, va fi o mare glumă, deschisă abuzului şi şpăgii şi practicată, ca de obicei, pe spatele celor cinstiţi. Uitaţi-vă, bunăoară, cât de diferite sunt evaluările averilor în feluritele topuri ale bogaţilor care s-au publicat până acum. O altă problemă, mai puţin discutată, e cea a destinaţiei fondurilor. Vor alimenta ele cu adevărat subiectul solidarităţii sociale sau se vor constitui într-o sursă de a mări pomenile electorale către grupurile de presiune ale pensionarilor, sindicatelor, agricultorilor sau ale altor categorii sociale cu voturi multe în buzunar? Aşa că eu am o propunere. Să se constituie taxa pe avere, dar să li se permită oamenilor să o vireze ei înşişi unui program de solidaritate socială pe care-l consideră meritoriu. Hai să-i facem să-şi pună nu numai banii, dar şi judecata în slujba construcţiei sociale. În fond, dacă dau banii într-un program în care cred, probabil că-i vor da mai cu bucurie, vor cere performanţă de la beneficiari, aşa cum cer şi de la afacerile lor, şi vor fi mai puţin tentaţi să fenteze taxa. Altminteri, mi-e teamă că vom crea o altă monstruozitate fiscală.
Asa cum am mai spus-o deja pe blog, e foarte corect ceea ce ziceti privind acest impozit. Ce ma sperie si pe mine e aceeasi tevatura facuta fara sens in jurul unei “idei”. Am pus ghilimelele pt ca nici nu stiu daca o pot numi idee. Asa cum ati zis, nu s-a inventat apa calda. Poate obisnuit din mediul de afaceri in care o idee pe care vrei sa o implementezi e cel mai bine primita si apreciata daca o structurezi, o argumentezi anterior, ba mai mult mai vii si cu ceva actiuni in acel sens, ma asteptam macar acum sa se intample la fel si cu o astfel de initiativa. Dar ea este si va ramane doar un circ mediatic. Nu stiu cine va avea de castigat. Poate domnul Surupăceanu a castigat notorietate. Sau poate asta a fost de fapt rostul.
Si inca ceva. Din pacate, nu are nici un rost acum comparatia intre mediul politic si mediul de afaceri, indiferent cate bube are fiecare. Doar frustreaza evetual.
Nu imi propun sa judec daca ideea este buna sau rea. Vreau doar sa ma alatur propunerii lui Adrian ca, in masura in care ea va fi vreodata pusa in aplicare, cel asupra careia se face impunerea sa aiba posibilitatea de a influenta valoarea efectiva pe care statul o va retine efectiv prin definirea unui mecanism de deducere a sumelor pe care contribuabilul respectiv le investeste in directii considerate de interes public.
Lucrand intr-un incubator de afaceri, m-as referi aici la efectele extraordinare pe care le-ar putea avea introducerea deductibilitatii sumelor investite in afaceri noi cu potential de crestere ridicat. In Franta, o asemenea “portita” oferita de legislatia fiscala, a condus la dezvoltarea exceptionala a unui ecosistem de “early stage investors”, business angels, “advisors”, mentori, administratori de fonduri de investitii, etc, care au facut ca sansele de dezvoltare a start-up-urilor locale de succes sa creasca semnificativ.
In mediul antreprenorial romanesc IT, pe care il cunosc cel mai bine, aparitia unei asemenea alternative de finantare ar putea sa insemne diferenta dintre inregimentarea tinerilor antreprenori in modelul deja clasic de constituire a unei firme care isi pune capacitatile de dezvoltare la dispozitie unor clienti straini intr-o relatie care seamana cu cel mai plat tip de lohn, si o varianta in care principalul obiectiv este asumarea si demontarea riscurilor de dezvoltare a unui produs sau serviciu propriu cu un potential real de succes pe piata locala sau, de ce nu, pe cea globala.
Ideea de a impozita averile deja realizate mi se pare gaunoasa din toate punctele de vedere .
1) Este o propunere extrem de populista cu nuanta de haiducie ,adica “sa luam de la bogati si sa dam la saraci ”
2) Dovedeste neputinta sistemului in care traim sa se manifeste corect ,si liniar ,adica sa masoare mereu cu aceiasi unitate de masura .
Discutind teoretic ,fara sa fac trimitere la cineva anume ,aceasta ineptie sugereaza ca aceste averi s-au facut in mod fraudulos si se sugereaza ca nu s-au platit impozite juste, atunci cind a trebuit .In consecinta acest impozit ar fi ca un fel de corectie ,impozitind ce nu s-a facut la timpul potrivit .
In mod direct si deschis se recunoaste ca atunci acum niste ani sau anul trecut acesti oameni au trecut pe sub stacheta .Daca au facut-o cu complicitatea cui au facut-o si daca îi impozitezi pe cei care sau sustras nu ar trebui sa-i tragi la raspundere pe acei bugetari care au permis treaba asta ? …Si sirul de intrebari poate continua in lantz.
Eu cred ca ar trebui creata o lege gen fosta lege 18 din perioada anterioara evenimentelor din “89 .
Nu in forma in care a fost .Dar de exemplu in Germania daca iti cumperi o masina de lux vine fiscul si te intreaba de unde ai avut banii si dupa aceea daca ti-ai platit impozitele la suma respectiva .
La toate casele ,masinile ,proprietatile de fel si fel daca omul dovedeste ca le-a facut din afaceri cinstite cu firme corecte si cu impozitele la zi am toata stima pentru ei .
Dar daca o viata intreaga ai fost bugetar ,de exemplu ministru ,al transporturilor si tu ai averi fabuloase …sau ai fost parlamentar si ai mai si predat cind si cind la universitatile bucurestene pentru niste salarii determinate ,dar tu ai case,nenumarate colectii de arta si toate alea atunci e o problema cu sistemul in care traim .
Acest sistem incepe sa-si puna probleme cind nu mai are bani .Cind capsunarii ,muncitorii in constructii si femeile ce se ocupa de batrini si menaj nu mai trimit bani la familile ramase in tara ,ca deh e criza si in Spania …cind acestia nu mai sustin consumul atunci guvernantii se uita la oamenii care cu acordul lor sa-au imbogatit dincolo de orice limita . Atunci guvernul cinstit si corect ce reprezinta poporul in totalitate se gindeste cu drag la niste firmituri ce ar putea sa le adune de la masa celor ce pina acum pozau in bugetari cinstiti si corecti .
3) Pe linga faptul ca tehnic va fi imposibil de facut aceasta impozitare aceasta mai este si total imorala . De ce ? pentru simplu fapt ca se considera ca acesti bani au fost o data impozitati si ca in justitie nu poti sa iei doua masuri sau doua sanctiuni pentru acelasi fapt .
Baietii astia ce-si bat capul cu storsul banilor doar pentru a mai prelungi agonia cu citeva clipe in plus poate ar trebui sa caute solutii pentru a stimula productia autohtona de orice fel ,solutii pentru a insanatosi mediul de afaceri si in primul rind ar trebui sa adopte masuri pentru a schimba atitudine romanilor fata de munca si fata de realitatea dura ce ne inconjoara .
Eu nu va mai retin ca mai am citeva luni de somaj ma duc sa ma odihnesc si cind termin cu somajul o sa-mi caut si de lucru .
Pina atunci va doresc sa puneti voi osul la treaba ca sa putem striga in cor “Traiasca Republica Socialista Romania “
Tinand seama de esecul sistemului fiscal de a impozita veniturile nu ar fi deplasat ca sistemul fiscal sa se orienteze spre impozitarea activelor. Spun activelor si nu averilor. Trebuie sa recunoastem ca banii negri au ajuns in acest moment in imobile, masini opere de arta aur, conturi. Imobilele si masinile sunt relativ usor de urmarit, ba chiar ar putea fi urmarite chiar la nivel european. Conturile sunt mai greu de prins fiind foarte volatile. Masura insa ar trebui sa fie urmata de o reducere a impozitului pe venit pentru ca altfel ar insemnas sa jupuiesti doua piei de pe aceeasi oaie, in loc sa mergi la scopul de a tunde oile care pina acum s-au strecurat.
Problema este ca orice sistem am aplica in Romania, el este aplicat de un aparat administrativ corupt pina in maduva oaselor, ineficient prin definite si se va ajunge tot la rezultatul de astazi, marile tepe fiscale se vor da in continuare, cetateanul cinstit va fi jupuit la singe.
La noi s-a ajuns la o limita a suportabilitatii fiscale si parafiscale (vezi diversele contributii sociale care sunt mai impovaratoare de fapt decat fiscalitatea propriuzisa) si nu de solutii de impozitare noi este nevoie in primul rand ci de un aparat fiscal eficient si incoruptibil.
Atata timp cat functionarii fiscali vin si fac controale la cate un amarat care-si plateste impozitele la zi, plateste taxe pe venit/profit intr-o proportie rezonabila din ceea ce incaseaza, ca sa-i dea amenda ca apus nu stiu ce virgula in acte corect, in timp ce altii se eschiveaza de la plata a milioane (si chiar zeci de milioane) de lei fara sa-i intrebe nimeni de sanatate lucrurile nu se vor schimba indiferent de sistemul fiscal.
Comentarii la comentarii.
– Sper că am fost suficient de clar în faptul că “ideea bună” din titlu era o ironie.
– Cu toate acestea, ideea are unele merite, care nu merită aruncate la gunoi fără reflecție
– În orice caz, taxa nu trebuie privită ca o pedeapsă. Dacă măsura are caracter punitiv, atunci pe de o parte pedeapsa e ridicolă iar pe de alta ar fi aplicată fără discernământ. Nu cred că există nicio iotă de asumpție cum că averile ar fi dobândite necinstit în felul în care e propusă legea (fel care, spun din nou, e copiat identic din alte legislații).
– Haiducia e baza sistemului social de peste tot din lume. Peste tot statul ia banii bogaților și-i dă săracilor. Nu văd de ce să ne indignăm acum în mod special.
– Legea 18 pare a fi binevenită, cu toate neajunsurile ei. Desigur, ea ar viola masiv principiul prezumției de nevinovăție… E de reflectat și aici.
– Impozitarea activelor nu e posibilă. Orice gospodărie are și pasive. Ce-ar fi dacă ai avea un apartament de 600,000 de euro, luat pe credit? Ar trebui să ți-l impoziteze statul?? E complicat, dar nu se poate pune problema decât a impozitării averii, adică a activului net, ca să copiem denumirile conceptelor din contabilitate.
– Principiul pe care se sprijină legea asta, și care stă în picioare, e principiul solidarității sociale. Ăsta e un principiu just, în opinia mea. Societățile umane au prosperat mereu pentru că membrii lor s-au susținut unii pe alții la greu. Orice om bogat preferă să cedeze o pare din bogăția lui pentru a trăi într-o societate armonioasă. La ce bun să fii bogat într-o lume contorsionată, în care trebuie să trăiești în spatele unor ziduri? Dar merg banii ăștia în acest scop?
– Problema solidarității sociale la noi e complet neînțeleasă și total nerezolvată. Merită un articol aparte, pe care promit să-l scriu.
Domnule Stanciu
Ma bucur ca a-ti citit ce v-am scris dar paradoxal eu sint in dezacord cu dvs in cele doua aspecte si in cel cu haiducia si in cel cu legea 18 .
Cu haiducia . Guvernul prin impozite ,in mod teoretic nu ia de la unii (bogati) sa dea la altii (saraci) acestea fiind principile haiduciei ,si astea foarte romantate dupa atita ani de atunci .Statul colecteaza bani sa plateasca acele grupe sociale care sint in folosul intregii societati .Politie ,invatamint,justitie ,medicina,si atitea altele care am spune ca sint necesare intregi societati . De la cei bogati statul ia mai mult pentru ca vorba aia “are si de unde ” si de la cei cu bani mai putini “de unde nu-i nici Dumnezeu nu cere” nu ca statul ar fi D-zeu dar asai vorba .
Eu mai am o parere ,o teorie v-o spun numai sa nu sariti cu omorul pe mine .Cei ce au facut mai multi bani ,s-au folosit sau au interactionat cu societatea ,sau cu resursele ei mai mult decit cei ce traiesc dintr-un salariu .
De exemplu Daca dvs ca patron a-ti angajat 15-20 de oameni ,societatea a investit in acesti oameni educatie sanatate protectie prin politie si armata …etc Fara contributia anterioara a societatii nu a-ti fi avut aceasta forta de munca pregatita sa fie partener procentual (procent egal cu valoarea manoperei ) in afacerea dvs .Un om care produce apeleaza involuntar la resursele societatii .Demonstratia poate fi detaliata si extinsa dar nu acesta este subiectul .Uitasem teoria de mai sus are si exceptiile ei de la regula ,are si erorile care se incadreaza intr-o plaja admisibila .
Teroria mea la o lege similara cu legea 18 .Eu cred ca asata este singura si cea mai buna solutie .
Eu nu consider ca este un atac la prezumtia de nevinovatie ,citusi de putin .Aceasta lege ar insanatosi societatea romanesca din zilele noastre si ar aduce-o in rindul tarilor civilizate .
Iata cum ar trebui sa se desfasoare acest control . Cind ai o activitate ,sa zicem om de afaceri .Ai un bilant contabil din care la final iti rezulta profitul net inainte de impozitare si pe baza acestei cifre faci varsamintul la bugetul de stat .In momentul in care faci niste cheltuieli ,iti cumperi o vila ,un Maserati sau orce alt ceva tu foarte senin poti prezenta foia de plata impozitelor pentru o suma care sa acopere si Mercedesul si vila cu turnulete . Toti fac declaratile de impozitare pe propria raspundere si nu asteapta ca in feudalism sa vina zapciul sa stringa birurile .Daca uneori cei ce urmaresc functionarea societatii verifica actele prin care iti declari profitul si averea ,asta nu trebuie tratata ca o acuzatie sau ca o agresiune . Eu cred ca nu statul trebuie sa-ti dovedeasca ca balanta prezentata de tine este corecta ci tu trebuie sa arati ca nu exista nioci o inadvertenta intre realitate si declaratie .
Daca la tiganii care si-au facut palatele cu turnulete si tabla de aluminiu creponata in valoare de sute de mi de euro ,bani obtinuti de la cersetoria in fata catedralei Notre Dames din Paris ,spun asta pentru ca o stiu ,daca la acestia si la multi altii ar trebui sa vina organele statului sa le demonstreze ca au bani iliciti niciodata nu se va ajunge la capat firului . Daca si mama Omida si Ghicitoarea “Fata Mamei Oida” si alte Omizi de toate felurile ar trebui sa-si prezinte fisa fiscala in care sa bata intrarile cu iesirile si cu
impozitele atunci nu ar trebui sa se mai apeleze la ineptii ca aceasta cu impozitarea averilor de peste …
Cei ce au facut acele averi se considera ca si-au platit o data impozitele ,acum le mai impozitezi o data ,la anul inca o data ,si tot asa …
Santajistii fac la fel ,o data ce au fost platiti revin din nou de fiecare data cind au nevoie de bani . Nu e din experienta mea ci din filmele politiste ,dar se potriveste de minune cu un guvern care n u stie sa-si duca cetatenii incorpore la munca si îi asteapta doar pe unii ,la colt in ziua de salariu .
Va las ca sint rupt de oboseala ca m-am intors de curind de pe drum ,plecat de azi dimineata ….Mai povestim …
Nu stiu de ce, dar legea asta suna a comunism. “A da” ar trebui sa fie benevol nu obligatoriu prin lege, indiferent cati bani ai. Asta e pe modelul “de ce are patronul salariul si mai multi bani decat mine, angajatul?”
In toata depozitia mea nu ma refeream la patroni care au firme ,angajati ,probleme de fel si fel ,impozite si apoi uni au si averi .
Foarte bine ca e asa si pot spune ca ei sint o componenta extrem de imortanta a motorului economiei .
Ma refeream la vilele cu turnulete care sint in adevarate cartiere ,cu jeep la poarta si care sint stat in stat ,ma refeream la personaje care sint angajati la stat (aici sa detalieze fiecare ) si au averi fabuloase ,din fosta angajata a primariei ,actual politician ,cu ceva peste 30 de ani cu o avere de un sfert de miliard de euro .
Am un prieten mai tinar decit mine si-mi povestea cum e in sesiune la extrem de multe facultati de azi ,de la noi,si la un moment dat spune “Dupa fiecare sesiune profesori nostrii îsi schimba masinile ” .
Oare or fi platit impozit pe banii adunati in sesiunile de examene ?
Exemple ar putea continua mult si bine.Sint extrem de multe si va las pe dvs sa le enumerati alaturi de acestea . Am facut precizarile necesare pentru ca nu am nici o simpatie comunista si nici nu-i invidiez pe cei care gistiga bani multi chiar foarte multi din muca lor cinstita . Sincer ar fi bine sa fie cit mai multi din astia .
@Jianu Problema cu legea cu pricina e că violează drastic principiul premizei de nevinovăție. Faptul că cineva a făcut bani cinstit nu înseamnă că are și mijloacele de a dovedi asta, cu atât mai puțin că e treaba lui să o dovedească. Acest principiu face viața statului grea, dar garantează libertățile individuale. Tu spui că nu statul trebuie să dovedească că furi, ci tu că nu furi. Un astfel de principiu ar dinamita complet statul de drept și ar fi complet contrar exercițiului democratic. Nu întâmplător Legea 18 a existat doar în state totalitare.
Sigur, o singură lege poate că nu ar face gaură în cer. Problema, ca întotdeauna, începe când încerci să o aplici concret. De pildă, până în 1998 în România nu a exisat declarație de venit. Ca atare poți oricând spune că ai făcut banii până în 1998 și i-ai ținut la ciorap. Nimeni nu poate dovedi contrariul.
Cazurile flagrante despre care vorbești ar putea fi cu mare ușurință investigate folosind legile existente dacă cineva chiar ar vrea să o facă. Simpla comparare a nivelului de trai cu declarațiile de venit ar fi suficientă pentru toate cazurile descrise. Și mai ușor ar fi să surprinzi în flagrant profesori sau medici care iau mită. E o întrebare bună de ce nu face nimeni asta. După ce răspunzi la ea ai să vezi că ideea cu Legea 18 nu mai pare așa de bună…
S-ar putea sa aveti dreptate .
Citind acest text mi-am amintit de expresia “diavolul zace in detalii ”
Citind ce scriu altii vis a vis de parerile mele incerc sa ma vad pe mine cu alti ochi ,cu ochi celorlati .Imi vine sa cred ca am veleitati de ins totalitar ,sau pur si simplu sint un simpatizant al acestui mod de gindire . Sincer imi vine greu sa cred asta .In epoca comunista am fost un vesnic certat cu sistemul ,cu sefii si cu tot ce tinea de ordine si disciplina .La liceu ma certam cu profesorii pe diferite principi si teori .In armata eram candidatul permanent la garzi schimbul 2 ,plantoane schimbul sovietic ,am facut din 9 luni de armata ,30 de zile de arest .La facultate am fost intr-o revolutie permanenta .Cind am ajuns la postul dat de tzara am fost intr-un rezboi permanent cu sefi mei ,vesnic nemultumit .Cind mi s-a propus sa fiu facut membru de partid am spus “ca atita timp cit inscrierea in partid nu se face din comvingere ci doar ca rampa de lansare pentru functii eu refuz sa ader la aceasta idee .Bineinteles suturile in fund cuvenite si capacele peste cap de rigoare .In primele luni ale lui ’90 mi-am facut o firma ,firma cu care trag si acum barca pe uscat plin de nadejde .Am vreo 15 angajati si datori la buget de vreo 100 milioane lei vechi .Astept sa-mi plateasca si alti mie sa-i pot trimite bani lui Boc .fiul meu a terminat facultatea la Toulouse si acum lucreaza in Paris .Avem pareri despre lumea asta foarte divergente . Dar amindoi am ajuns la o asa stare de acceptare incit atunci cind constatam ca ne incontram prea tare incepem sa ne dam dreptate reciproc si sa cautam subiecte apropiate dar care sa duca la alt subiect .
Ultima divergenta pe care am avut-o a fost cu votul diasporei . El ,fiul meu spunea ca trebuie sa aiba drept de vot eu spuneam ca nu .
Din nou am aflat ca ma indrept pe panta atacului la adresa dreptului omului.
Discutia cu juniorul a fost lunga si nu vreau sa va plictisesc . Totusi incerc ca prin modul altora dea gindi de a aprecia si de a cintarii parerile mele sa ma pot intelege pe mine insumi mai mult decit am facut-o pina acum .Pentru asta trebuie sa le multumesc celor care comenteaza parerile mele in mod pozitiv (sic) sau negativ (ohoo).
De fapt intrasem sa va scriu un banc simpatic pe care l-am primit si eu de la un amic .
Un baiat ajunge acasa de la scoala si îi spune tatalui sau:
– Tata, m-am hotarât ce o sa fac când cresc mare!
– Ce? întreaba tatal.
– O sa intru în crima organizata!
Tatal întreaba:
– La stat sau la privat?
@Jianu. A fi veșnic nemulțumit e fix la fel de util sau de meritoriu ca și a fi veșnic mulțumit. Pe lumea asta extremele se ating și sunt foarte ușor de atins. Ce e greu e echilibrul. Cred că nația noastră are nevoie de echilibru și de înțelepciune. Poate fiu-tău, de la Paris, nu o fi ca al lui nenea Trahanache. Poate merită ascultat…
E foarte interesanta ideea ca extremele se ating .E un concept nou pentru mine . Ar fi posibil acest lucru intr-un spatiu curbiliniu si valabilitatea acestei teori ar duce la posibilitatea calatoriilor in timp .Dar gata cu divagatia .Aici in Romania fata de Franta este o alta lume total diferita .Aici nimic nu este in cadrul normalului de acolo . Cu fiul meu eram in razboie perpetue ,mai ales in perioada sa de liceu .Dar dupa ani a recunoscut si el ca am avut dreptate in multe privinte .
Poate ca acum a sosit momentul sa invat sau sa invatam ,ma refer la cei de virsta mea
si de la cei tineri care acum se misca in alte spatii cu alte energii .
Doar o idee si inchei sa nu devin plictisitor .
Intr-un concediu de al fiului meu stind intr-o seara la povesti am incercat sa-i transmit ideea de a mai face si altceva pe linga servici .Sa-si propuna sa mearga la expozitii ,concerte de muzica simfonica ,la teatre ,sa se inscrie intr-un teatru de amatori orce activitate culturala ce ar putea contrabalansa activitatea anosta si epuizanta de la serviciul sau .Discutia a inceput seara si s-a terminat dimineata .
Dupa un timp vorbind la telefon ne-a spus ca este intr-o trupa de teatru de amatori ca este foarte prins cu asta in timpul sau liber si este extrem de incintat .Dupa trei ani de la momentul respectiv a ramas si acum la fel de pasionat .
Mi-am luat permisiunea de a va povesti acest lucru cu toate ca am cam abuzat dar voiam doar sa subliniez ca in lupta dintre generatii inca se pot aduce idei interesante chiar daca sint cam prafuite .
Acum ,chiar daca vremurile sint asa cum le stim inchei dorindu-va sa auzim numai de bine