Lumina vine prin SMS

Şi în acest an, ca şi în ultimii 10, aproape că mi-a venit să-mi închid telefonul de Sărbători datorită invaziei de SMS-uri trimise în masă de diverse cunoştinţe mai mult sau mai puţin ocazionale. Dezvoltarea explozivă a tehnologiei de comunicaţie a adus după sine o mulţime de aberaţii, de parodii aproape monstruoase ale poate celei mai umane trăsături dintre toate: comunicarea. Dintre acestea, însă, nici unul nu e mai  devastator pentru mine decât fenomenul SMS-urilor și mailurilor de felicitare în masă.

Tot felul de persoane dintre care pe unele de abia le cunosc, îmi transmit mesaje romanţat-siropoase cu formulări uşor arhaice, de genul „Fie ca Lumina Sfântă a Paștelui să pogoare …” Semnat Ramona. Ramona cine?? Nu spune. Se presupune că ar trebui să o ştiu.

Ce îşi imaginează, oare, că realizează cei care fac aşa ceva? Ar trebui să mă bucur? Pentru că am fost pus de o secretară pe o listă de distribuţie? Actul felicitărilor de sărbători e unul profund uman, foarte personal, intim aproape. El merge de la apropiat la apropiat, de la prieten la prieten, e o manifestare a preocupării pe care o avem pentru ceilalţi, a faptului că ni-i dorim aproape, în ciuda distanţei, în aceste momente speciale. Cum cred cavalerii bulk-ului că pot reda aceste sentimente trimiţând acelaşi text în masă la sute de oameni?

Mai mult decât atât, în vremurile apuse ale banalei felicitări de Paști sau de Crăciun, a-ţi aduce aminte de cineva era, în sine, o dovadă de tandreţe şi preocupare. Pentru că memoria noastră umană e, desigur, limitată. Ca un uituc notoriu ce mă aflu ştiu pe propria mea piele că în acele vremuri abia izbuteam cu greu să-mi amintesc zilele de naştere ale familiei apropiate şi a vreo 2-3 prieteni foarte, foarte buni. A-mi aminti, pur şi simplu, de cineva era în acele zile un semn în sine, un acces într-un spaţiu foarte exclusivist, chiar dacă această excludere se datora incapacităţii mele mnemonice. Acum îmi aminteşte iPhone-ul orice vreau să ştiu şi memoria lui e infinită. Există servicii web care trimit mesaje către toţi cei din lista de adrese şi-i roagă să-şi completeze ziua de naştere. Apoi acelaşi serviciu le trimite, automat, fireşte, o felicitare electronică de ziua lor. Ce demenţă! Ce valoare are un astfel de act?

M-am surprins, cu puţin timp în urmă, că încercând să scap de angoasele mele că aş putea uita ziua cuiva notând totul în agenda electronică, m-am expus de fapt celui mai mare risc. Din pricina unei pene de software am pierdut chiar ziua tatălui meu. Şi am uitat, fireşte, să-l sun de ziua lui. Pentru că am devenit complet dependent de maşină. Acum nu-mi mai amintesc, singur, nici propria mea zi de naştere. Anul trecut am fost surprins de un mesaj care-mi reamintea că ziua de naştere a lui Adrian Stanciu  vine peste 7 zile.

Aşa că mi-am propus o politică: eu, dacă scriu cuiva, am să-i scriu personal. De preferinţă pe hârtie, cu pixul. Poate fi şi sms sau e-mail, dar unul personal, scris de mine pentru acea persoană, cuvânt cu cuvânt. Şi nu am să citesc decât astfel de mesaje. Am să arunc direct la coş toate mesajele, pe hârtie sau electronice, care nu conțin un mesaj scris pentru mine, personal. Dacă vreţi să citesc trebuie să-mi scrieţi. Mie. Ştiu că asta înseamnă că voi primi mult mai puţine felicitări. Nu-i bai. Nu mă supăr: aşa e şi normal. Chiar și una singură dacă primesc e foarte bine, dacă e scrisă pentru mine. Oricine îmi trimite, însă, mesaje scrise în masă intră automat în lista mea de SPAM. O fi bună şi electronica asta la ceva.

17 comments

  1. Radu says:

    Subscriu, poate fara radicalismul din penultima fraza…

    Oricum, primeste urarile mele sincere si adresate personal de sarbatori fericite.

    Nu ne-am intalnit inca in lumea fizica, dar iti apreciez ideile si atitudinile.

    Radu

  2. Jianu Vladimir says:

    Da, e foarte actuala aceasta traire .
    Apropo …raspunzindu-va pe blog unde ma incadrez ? Nu e si asta o forma de inrobire tehnologica sau asta este partea acceptabila a electronici .
    Aceasta dependenta de de note book ,de calculator de iphone sint semnele unei treceri la alt mod de viata ,modul noi generatii ,mai simplu mai sec ,mai depersonalizat .
    Dvs sinteti o persoana (ca si mine de altfel) aflata intre doua generatii ,intre generatia scrisori pusa in plic ,timbrata pusa in cutia postala si generatia sms ,email i-phone.
    Lumea se schimba si ne vine greu sa intelegem de ce in acesta directie .Tot o data nu avem puterea sa-i aducem pe ceilalti in zona comunicarii de alta data si asta ne da o stare de neputinta
    Fiul meu dupa ce a plecat la facultate a scris citeva scrisori (una ,doua) apoi a scris mailuri renuntind la scrisori ,a trecut etapa asta si au urmat sms-urile si dupa asta cind are ceva de spus ne suna ,ne spune tot ce are de spus multe minute in sir si apoi punct pina la urmatoarea comvorbire telefonica .
    Din ani de liceu si pina imediat dupa revolutie am colectionat timbre ilustrate vechi plicuri circulate cu tot felul de stampile si multe altele legate de comunicarea prin posta .
    Aveam parteneri de schimb filatelic in multe tari ale lumii si cred ca am scris mi de scrisori si am primit saci de scrisori .Acum de cind actionez in spatiul privat nu mai am timp de nimic si mereu regret acele momente cind ma ocupam de filatelie .
    Fiului meu care este generatia actuala am incercat sa-l obisnuiesc sa scrie scrisori sau cel putin vederi .In discutile avute cu el ma facut sa inteleg ca sint un monument de desuetitudine si ca ultima solutie este sa-mi exersez capacitatea de a accepta lucrurile asa cum sint chiar si cele care numi fac nici o placere . Sa-i spunem un mic exercitiu de democratie.

  3. Nicoleta says:

    Paste fericit, lumina, caldura etc… 🙂
    Incerc sa pastrez obiceiul de a trimite scrisori / carti postale, cel putin din vacanta. Merita cand vezi bucuria parintilor.
    Intr-adevar, mi se intampla sa trimit urari unor oameni pe care nu-i vad cu anii, doar pentru ca m-a anuntat Facebook si ma raliez multimii de „uratori”, si sa uit copiii prietenilor. How sad is that? 🙂
    Acum serios, salutari calde familiei si dvs personal! Poate ne revedem in viata aceasta.

  4. Jianu Vladimir says:

    Apropo .
    Voiam sa-ti urez un Paste Fericit dar fiind atit de impersonal prin intermediul tastaturi incit prefer sa las aceasta felicitarte sa se subinteleaga prin aluzia la epoca cind oameni isi trimiteau felicitari cu iepurasi si oua rosii .
    In colectia de ilustrate vechi am feliciatri chiar din jurul anilor 1900 .Foarte interesante .
    Deci inchei cu felicitarile traditionale ,cu cele cuvenite ,cum spune un mare maestru in viata Mircea Badea.El spunea ca uraste nebunia sarbatorilor cind romani alearga disperati prin piete si magazie „Sa pune cele cuvenite pe masa de …” mi-a placut expresia cu cele cuvenite si mi-am insusit-o cu zimbetul pe buze .

  5. Adrian Stanciu says:

    @Vladimir. Eu nu sunt adversarul tehnologiei. Chiar dimpotrivă. Mie mi-a schimbat viața în bine și acum sunt dependent de ea. Dar sunt adversarul dezumanizării prin tehnologie. Cred că poți să urezi cuiva ceva și în persoană, nu e nevoie să-i trimiți SPAM cu ouă roșii și iepurași. Ca atare, îți urez și eu ție și familiei tale un Paște Fericit.

  6. cteodor says:

    Apropos de tehnologie, inainte sa apara telefonul mobil (modern), stiam vreo 20 de numere de telefon pe de rost. Acum stiu doar 3-4, desi am o agenda de cateva sute.

    Telefonul insa poate fi util, mai ales in aducere aminte, pentru ca o uitare poate fi dureroasa. Daca lucrezi pe mac iti recomand activarea calendarului Birthdays, care iti va marca automat ziua persoanei (din Contacts), ramanand ca tu sa suni/scrii si sa transmiti acel mesaj special si personalizat.

    • Adrian Stanciu says:

      @Cteodor. Salut, mă bucur să te găsesc aici. Mulțumesc de pont. Cum ziceam, sunt „tech junkie”. Am 5 calendare diferite, inclusiv „birthdays” sincronizate prin MobileMe cu 2 iPhoane și 2 Mac-uri. În plus sunt abonat la calendarul nevestei și ea la al meu 🙂 Cum oi fi trăit până acum doi ani, nu-mi imaginez….

  7. Mihai D. says:

    Mi-a mers la suflet acast post. Inainte de a-l citi, chiar ma gandeam ce mai inseamna acum Pastele pentru noi si cat de abstract a ajuns sa fie fata de vremea cand, copil fiind, ma ducea bunica la biserica. Si nu ma gandesc la obiceiuri, ci la cat de importanta esta insasi invierea Mantuitorului. In general, observ ca nu ne mai oprim in loc sa ne gandim la lucrurile si oamenii care conteaza pentru noi, traind din ce in ce mai superficial si ignorand esentialul. Pe vremuri, oamenii aveau timp sa gandeasca si sa simta.

    Personal, ma bucur ca v-am intalnit candva (altfel nu as fi ajuns sa va citesc). Un Paste fericit, din suflet!

  8. Mircea Stoian says:

    Sarbatori Fericite Adi!
    Ma intreb: exista vreun loc de unde culeg astia mesajele astea elaborate sau le-or compune ei?
    Am vreo trei patru care imi trimit in fiecare an, de Paste sau de Craciun, mesaje de lungimi senzationale. Ii banuiesc de oarece limitari intelectuale si ma gindesc ca le copiaza de undeva.
    Dracu’ stie!

  9. Vlad says:

    Adrian,
    Desi si eu (deocamdata si din pacate) unul dintre cei pe care i-ai cunoscut doar virtual, profit de acest articol pentru a-ti ura Paste Fericit! si numai de bine tie si familiei tale.
    Cat priveste tehnologia, subscriu 100%. Si eu sunt unul dintre cei carora le place tehnologia, o folosesc si se folosesc de ea cat de mult pot, dar agreez mai mult insa interactiunea umana, direct, cum s-ar zice off-line. De aceea unul dintre demersurile mele, acum ca blogul meu are un nr semnificativ de vizitatori, este sa ii cunosc pe cati mai multi dinte cei cu care ma cunosc online, si off-line. Cu permisiunea ta, bineinteles.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.