Prima pagină » Despre antifragilitate și de ce se va descurca România bine

Despre antifragilitate și de ce se va descurca România bine

Was mich nicht umbringt macht mich stärker. Friedrich Nietzsche

 

Nu știu dacă ați citit cartea “Antifragil”, a lui Nassim Taleb. Dacă nu, v-o recomand. Vorbește despre sisteme care se întăresc în criză. E o idee simplă, așa de simplă încât atunci când o citești te întrebi de ce nu ți-a venit ție, atât e de evidentă. Umanitatea a încercat mereu să-și construiască sisteme de apărare la crize, să își dezvolte, mai întâi, rezistența la șocuri. Rezistența e proprietatea unui sistem de a nu-și schimba comportamentul sub efectul schimbărilor de mediu, chiar a celor majore. Am construit castele și fortărețe. Cu timpul am înțeles, însă, că rezistența nu e cea mai bună strategie, pentru că sistemele rezistente tind să fie fragile; rezistă până când stresul le depășește capacitatea de a rezista și apoi cedează brusc și catastrofal. E modelul rezistenței unui zid.

Următoarea redută pe care am asaltat-o a fost reziliența. Reziliența e proprietatea unui sistem de a reveni la starea inițială după dispariția șocului. Reziliența e rezistența salciei, nu a stejarului, a bambusului, nu a betonului, îmbină rezistența cu flexibilitatea și elasticitatea. Apa trece, pietrele rămân. Un prieten de-al meu mi-a descris odată, inspirat, cum vede el rezistența la români: e o rezistență de tip plasă, nu zid, sub tensiune pare că cedează, te lasă să-ți consumi energia împingând o țesătură elastică și difuză, până când obosești și renunți. Apoi revine unde a fost.

Deși e un model de adaptare mai bun decât rezistența, reziliența nu e nici ea cea mai bună strategie de adaptare la stres. Nu e cea mai bună pentru că scopul ei e nemișcarea, revenirea la starea anterioară și în acest fel e adversă progresului, devenirii, evoluției.

Natura din jurul nostru nu e nici rezistentă nici rezilientă: e anti-fragilă. Sistemele naturale nu revin unde au fost în urma unui șoc, ele evoluează și ies din șoc diferite, întărite. Fac asta cu prețul dispariției multora dintre părțile lor componente, anti-fragilitatea se manifestă mai ales prin distrugere creatoare. Membrii care se adaptează supraviețuiesc și duc adaptarea mai departe la progeniturile lor, ceilalți dispar și lasă locul liber primilor. În primă instanță asta poate părea o strategie aberantă, o enormă risipă de resurse, dar în timp ea se dovedește mereu superioară strategiilor de reziliență și celor de rezistență pentru că sistemul se adaptează mereu la mediu. Capitalismul e un sistem, în general, anti-fragil. Socialismul e rezistent. Evoluția sistemelor vii e anti-fragilă, a celor sociale e rezilientă.

Morala umană a ajuns să prețuiască viața mai mult decât orice. Nu comentez aici dacă asta e o idee filozofic valoroasă și dacă nu ar trebui, cumva, să înțelegem că existența noastră ca indivizi e oricum limitată și prețul enorm pe care îl punem pe ea poate ajunge, la un moment dat, să facă mai mult rău decât bine. Eu cred că e un subiect care merită măcar o dezbatere, dar nu e aici și acum locul ei.

Pe de altă parte, e important să înțelegem că dacă acceptăm ideea că viața umană e extrem de prețioasă, atunci înseamnă că respingem orice sistem uman anti-fragil, și încercăm să creăm sisteme foarte puternice, rezistente. Eu cred că sunt domenii în care această încercare are valoare limitată și, la rigoare e chiar contra-productivă. Un foarte bun exemplu e asigurarea sănătății și criza medicală de acum ne pune în față niște concluzii și paradoxuri foarte interesante.

Încercarea noastră de a crea sisteme de asigurarea sănătății puternice, care să ne facă rezistenți la asaltul bolilor a început să capete tente de absurd. Există politici de sănătate foarte bune, utile, care au salvat și salvează milioane de vieți. Vaccinarea copiilor e una dintre ele și, iată, tocmai politicile cele mai bune ajung să fie cele mai atacate de un public pe an ce trece mai ignorant și mai dispus la decizii bazate pe jumătăți de informație, prejudecăți și teorii ale conspirației. În schimb sunt multe, multe alte politici medicale care sunt periculoase și absurde.

Una dintre ele e supra-medicația. Ați fost vreodată la un medic ca să plecați fără o rețetă? Eu niciodată. Și totuși, de cele mai multe ori nu era nevoie de una. Pe cele mai multe fie nu le-am cumpărat, fie le-am cumpărat și nu le-am urmat. Încă trăiesc. Știu o mulțime de oameni care se îndoapă cu pastile la orice semn de boală, cât de mic, de multe ori cu antibiotice pe care le iau pentru afecțiuni la care acelea nu au niciun efect. De ce cred că supra-medicația e absurdă și periculoasă? Pentru că ea e destinată să ușureze munca sistemului imunitar ca el să facă față la boli. Și face. Cu prețul atrofierii lui zi de zi.

Tot aici se încadrează și igiena. Când eram eu copil nu aveam nicio milisecundă de tresărire în a mânca fructe nespălate culese din copac sau de pe jos, dacă cele mai coapte cădeau, sau în a mânca fără să ne spălam pe mâini un sandvici dintr-o traistă când ne ajungea foamea din urmă la un tur lung cu bicicleta. Acum e considerat vecin cu blasfemia. În copilăria mea astmul, care este o supra-reacție as sistemului imunitar, era o boală necunoscută. Din sutele, miile de copii cu care am interacționat la școală, în tabere, la cluburile de copii, nu cunosc pe nimeni bolnav de astm. Nimeni din generația mea nu știe ce e aia. În generația fiicei mele de 18 ani, cam ⅓ au inhalatorul în geantă.

De ce spun asta? Pentru că nu medicamentele și nici igiena ne vindecă de boli, ci sistemul nostru imunitar. Iar sistemul nostru imunitar e un mușchi care se atrofiază în lipsa antrenamentului. Nu zic să ne întoarcem la igiena secolului XVIII, cu lipsa apei curate și a sanitației, dar ce facem acum e absurd. Ștersul copiilor cu șervețele anti-bacteriene de zece ori pe zi omoară 99% din bacterii. Cele 1% care rămân sunt cele mai rezistente și ele se vor reproduce. În acelașți timp organismul lor, lipsit de stresul luptei zilnice, se lenevește, nu mai produce anticorpi. Astfel devenim nu doar fragili în fața unui asalt necunoscut dar, mai ales, devenim total dependenți de existența la fiecare pas a acestei plase de siguranță, de existența unui sistem sanitar, a unui medicament, a unui tratament. Fără ele nu mai putem trăi. Am devenit rezistenți dar ultra-fragili. Și asta, acum, e mortal.

E mortal pentru că un virus nou nu are nici vaccin nici tratament. Ca atare suntem 100% la cheremul sistemului nostru imunitar. Degeaba ne internăm în spital, nu are nimic ce să ne facă, dacă sistemul nostru imunitar nu știe să lupte în primul rând singur. 85% dintre cei intubați la ATI mor. 85%. Am putea, practic, la fel de bine renunța la acele ventilatoare. Ar muri câțiva în plus, poate, dar nu i-am mai chinui așa pe toți, ar muri mai demni și mai senini și nu am mai pune așa o povară pe medici. Ce trebuie să facem nu e să avem mai multe paturi de ATI ci mai puțini oameni care să ajungă acolo.

Vestea proastă e că nimic din ce facem acum, la spartul târgului, nu va ajuta. Vestea bună e că e foarte posibil ca cumva, în îngălarea și înapoierea noastră, să fi făcut deja.

Am făcut zilele astea o analiză a corelațiilor dintre diverși factori demografici și de stil de viață în țările din Europa și evoluția lor în lupta cu COVID. Am analizat următoarele date:

  • GDP/Capita
  • Densitatea populației
  • Gradul de urbanizare
  • Mediana vârstei populației
  • Rata populației îmbătrânite (populație peste 65 ani raportată la populație 15-64 ani) (Age Dependency Ratio)
  • Cheltuieli de sănătate per capita.
  • Numărul de teste efectuate, per capita.

Am două întrebări, ca să vă testați intuițiile:

  1. Care dintre cele 6 de mai sus credeți că corelează cu
    1. Gradul de infectare raportat (cazuri la milion)
    2. Gradul de mortalitate raportat (decese la milion)
  2. În ce direcție e corelația?
    1. Directă (cu cât crește acel parametru cresc cazurile)
    2. Inversă (cu cât crește acel parametru scad cazurile)

Răspundeți la întrebările astea pentru voi, hai să vedem ce vă spune intuiția, apoi continuați.

Răspunsul e în tabela de mai jos. Cifrele sunt indici de corelație. 1,000 e o corelație perfectă, orice mișcare într-o direcție a unui parametru antrenează o mișcare identică și imediată a celuilalt parametru în aceeași direcție. 0,000 e lipsa corelației, nu se poate stabili o relație între cei doi parametri. -1,000 e la fel ca 1,000 dar în sens invers: când un parametru crește celălalt scade, și invers. Corelații sub +/- 0,350 sunt considerate prea mici ca să spună ceva util. Și acum datele (urmăriți cifrele în Bold):

 

 


 

 

Total Cases

Total Deaths

Total Recovered

Active

Critical

Cases/M

Deaths/M

GDP/Capita

-0,015 -0,056 0,137 -0,140 0,014 0,563 0,158

Population

0,217 0,539 0,171 0,516 0,526 -0,152 0,470

Population Density

-0,014 0,009 0,034 -0,044 -0,029 0,053 0,086

Urban Population (%)

0,124 0,123 0,119 0,105 0,202 0,398 0,294

Median Age

0,296 0,260 0,389 0,128 0,163 -0,099 0,139

Age Dependency (%)

0,038 -0,003 0,096 -0,029 0,159 -0,120 -0,151

Healthcare spend/capita

0,236 0,176 0,256 0,204 0,266 0,624 0,408

Tests/M

-0,119 -0,104 -0,082 -0,125 -0,092 0,467 0,005

 

Există niște constatări care urmează intuiția generală. NU există corelații despre care să se poată vorbi între densitatea populației și infectare, ceea ce ar fi trebuit să fie de așteptat, că populația nu trăiește răspândită uniform pe teritoriu. În schimb există o corelație cu gradul de urbanizare, mai mult la infectare decât la decese. NU există corelații între gradul de testare și decese, în ciuda enorm de multor comentarii pe care le-am văzut pe FB care susțin că de asta nu se văd la noi mulți morți, că nu testăm. În schimb există o corelație între numărul de teste la milion și numărul de cazuri la milion (dacă testăm, găsim). Astea sunt cele conforme cu intuițiile obișnuite.

Cele mai interesante sunt însă următoarele: există o corelație între gradul de bogăție al unei țări și mai ales între sumele cheltuite cu asigurarea sănătății populației și capacitatea de a face față epidemiei. Asta INDIFERENT de gradul de îmbătrânire al populației (pentru care nu există corelații semnificative). Iar corelația e DIRECTĂ: adică cu cât o țară e mai bogată și are un sistem de sănătate mai bine pus la punct, cu atât mai mare e gradul de infectare și mortalitatea!! Nu sistemul de sănătate ne salvează, nu de data asta, nu are metode și nu are mijloace. De data asta ne salvează sistemul nostru imunitar. Iar cei care au trăit mai greu, cu WC în curte, cu acces sporadic la medici și medicamente, deși poate că în vremuri bune au plătit asta cu suferință și o speranță de viață mai mică, acum vor face mai bine față bolii.

România are cea mai mică sumă cheltuită pentru sănătate per capita din Europa și cel mai mic grad de urbanizare. În vremuri normale e o problemă, acum e o oportunitate. În lipsa unui sistem care să ne ducă în brațe, ne-am conservat forța sistemului imunitar, am rămas antifragili. Dacă vă întrebați cum se explică rezultatele bune ale României, eu cred că așa se explică și de asta sunt optimist despre capacitatea noastră de a ieși cu bine din această încercare.

Și, poate, poate, de acum încolo ne vom gândi mai bine și ne vom întoarce mai tare fața la natură.  Avem o singură viață, să nu ne-o trăim în spaime, ipohondrii și obsesii. Lăsați-vă organismul să facă ce știe mai bine: să vă protejeze. Optimism și sănătate vă doresc.

 

P.S. Am scris niște explicații în comentarii, dar pentru că mulți nu citesc și comentariile le adaug și aici.

Sunt multe comentarii critice, în sensul că argumentația e subțire. Așa e. Acest articol e o speculație, nu un articol științific. Datele respective incită, dar nu demonstrează nimic. Acest blog e o rețea socială, nu o revistă peer-reviewed, iar eu nu am publicat nimic niciodată într-o revistă peer-reviewed pentru că nu sunt competent să o fac. Prima critică și cea mai îndreptățită e aceea că corelațiile nu determină cauzalitate. Cauzalitatea poate fi directă (cum am prezentat-o eu aici), inversă (de fapt mortalitalea la COVID face țările să cheltuie mulți bani pe sănătate, imposibil), ambele variabile pot fi determinate de cauze terțe sau corelația poate fi pur și simplu întâmplătoare. Ar trebui mult timp, multă știință de statistică și metode de cercetare și mult mai multe date decât am compilat eu aici ca să ajungem la conculziile din articol în mod științific, asta în ipoteza că ar fi valide, sau pentru a le respinge credibil. În acest moment, sunt doar o posibilitate, pentru mine incitantă. E de remarcat că datele, chiar dacă nu le demonstrează, nici nu le infirmă.

Un alt lucru important de spus, pentru că văd că mulți nu știu, de fapt, cum se determină corelațiile, e că eu nu am comparat România cu alte țări ci am comparat evoluțiile bolii în 38 de state europene (EU 27 + 11 Non-EU, de la Norvegia la Macedonia de Nord). Am ales Europa pentru că are multe similarități culturale și de politci publice care micșorează eraorea statistică. Am exclus statele mici, statele-sat, gen San Marino, Lichtenstein, Andorra sau Monaco, pentru că sunt foarte ne-reprezentative precum și unele țări care nu prea au date publicate (gen Cipru).

Un alt lucru important de spus e că o corelație, chiar dacă acceptăm fără dovezi că are cauzalitatea propusă în articol, nu explică niciodată fenomenul în totalitatea lui, ar trebui ca factorul de corelație să fie 1 fix, 1,000 pentru ca asta să se întâmple. Nu există în cercetare corelații 1,000, practic niciodată. Ceva cu corelație 1 e așa de evident încât nu merită cercetat, deci fenomenele au explicații multiple, eu am vorbit aici doar despre una, care mi s-a părut interesantă și ea explică (dacă explică) doar o parte a fenomenului. Interesant aici, mai mult decât valoarea corelației, e sensul ei, adică faptul că țările bogate se descurcă mai prost decât cele sărace. Faptul că asta s-ar datora unui sistem imunitar mai antrenat e 100% speculativ, evident. Ce l-a antrenat poate fi studiat mai departe, unii de pildă asociază asta cu vaccinarea BCG. Și aceea a avut drept efect stimularea sistemului imunitar, ca orice vaccinare. Alte idei o pun pe seama mai micii mobilități sociale, etc. Toate sunt idei valide. Sper să le cerceteze cineva odată serios.

4.4/5 - (131 votes)

18 comments

  1. Alex says:

    Articolul propune o perspectiva alternativa, bazata in primul rand pe o serie de constatari de bun simt, sustinute si de un suport teoretic incipient. Merita luata in calcul ideea de baza.
    Nu inteleg insa de ce ati ales sa amestecati situatia de sanatate cu economia si chiar filozofia (macar in situatia ultimei ati ales sa lasati desbaterea pentru alta data). “Capitalismul e un sistem, în general, anti-fragil. Socialismul e rezistent. Evoluția sistemelor vii e anti-fragilă, a celor sociale e rezilientă.” Cu tot respectful pentru dvs. si efort, dar zgarie timpanul si retina. Las la o parte ca nu aduceti nici un argument, dar si la nivel semantic produce confuzie. Sistemul social e mort? Capitalismul trebuie sa fie obligatoriu si feroce? Si cum se numeste sistemul in statele civilizate care au decis ca solidaritatea e fundentul oricarei societati si economii “anti-fragile”?

    • Adrian Stanciu says:

      Nu e cazul să vă scuzați, critica e bună. Îmi pare rău dacă articoul sau părți ale lui v-au zgâriat retina și timpanul (ăsta din urmă nu prea înțeleg cum, vi l-a citit cineva foarte tare, sau cum? 🙂 ). O să vă răspund pe scurt la întrebări/observații, poate așa mă explic mai bine.
      1. Cine a zis că sistemul social e mort??? Eu am zis că e rezilient. Sistemul social privilegiază neschimbarea. Valorile sociale sunt foarte vechi, perene. Evoluția societății e foarte lentă și nu în fundamentele ei. Sistemele sociale nu sunt, în esența lor, anti-fragile pentru că ele urmăresc supraviețuirea indivizilor, ori asta presupune stabilitate (relativă). Eu nu am spus și nu spun că asta e ceva rău, chair dimpotrivă, nu aș vrea să trăiesc într-un sistem social anti-fragil. Am spus și spun că e ceva la care trebuie reflectat, pentru că trage după sine niște consecințe.
      2. Cine și când a spus că capitalismul trebuie să fie feroce? Eu am spus că el e, esențialmente, antifragil. Esențialmente, pentru că orice reglementare îi mărește reziliența dar și fragilitatea și avem din ce în ce mai multe reglementări. Din nou, dacă sistemul urmărește supraviețuirea părților lui, atunci devine fragil. Nu e rău, dar e de reflectat. Capitalismul e, totuși, în esență antifragil pentru că e bazat, în esență, pe libertate economică și asta produce distrugere creativă. Veți vedea și în criza asta ce se va întâmpla, sigur vom ieși cu altfel de economie din ea și sigur va fi mai puternică.
      3. Ce facem cu statele civilizate. Care sunt alea? Bănuiesc că dacă mi-ați răspunde acum, mi-ați da repede de exemplu țările scandinave, sau poate Noua Zeelandă sau Canada. Aceste state sunt printre cele mai capitaliste din lume. Dacă definim capitalismul ca libertate economică + proprietate privată + domnia legii, aceste țări sunt toate printre primele 10-15 din lume. Acest model economic e anti-fragil, de asta a mers și merge așa de bine și produce așa de multă prosperitate, cu toate scăderile lui. Nu ne împiedică nimeni să folosim bunăstarea pe care el o creează pentru a construi sisteme sociale inclusive și solidare. E o discuție bună și acolo cum se construiește un astfel de sistem ca să își atingă scopurile și nu niște consecințe ne-intenționate, dar nu e nicio incompatibilitate între capitalism și solidaritate.

      Sper să fi fost mai clar acum.

      • Alex says:

        Multumesc pentru clarificari. In mare parte sunt pertinente si rezonez cu ele.
        Am simtit nevoia sa intervin pentru ca in ultima perioada devine, cel putin pentru mine, tot mai deranjant modul in care se desfasora lupta ideologica intre libertarieni (cei cu statul minimal, fara reglementari si deci antifragil) si socialisti (cei cu redistribuirea si solidaritatea, rezilientii). Nu stiu care au dreptate, dar cert este ca realitatea ne arata ca trebuie sa avem flexibilitate si ca lucrurile nu trebuie analizate doar in alb si negru.
        Altfel, nu vad nici un libertarian care sa refuze ajutorul statului in criza, dimpotriva, pare ca au uitat complet de distrugerea creatoare.
        Foarte important, nu empatizez nici cu socialisti care vor mereu sa salveze masele trimitand factura celor care s-au dovedit mai responsabili.
        In concluzie, pledez pentru decenta.

        • Adrian Stanciu says:

          Și eu pledez pentru decență și pentru moderație. Și, mai ales, pledez pentru rațiune și abordarea situațiilor din perspective raționale nu ideologice. Altminteri nu vom avea opinii ci credințe și vom fi “martorii lui Mises sau ai lui Marx”, nu persoane cu judecată proprie. De pildă, într-o criză, distrugerea nu e creatoare, pentru că e produsă de colapsul sistemului. De asta e nevoie să fie combătută și prevenită. Critica la adresa libertarienilor (și mulți dintre ei sunt într-o mare schiză ideologică, dacă te uiți pe grupurile de libertarieni te crucești ce fel de discuții apar) e excesivă pentru că e, la rândul ei, ideologică. Într-o situație de criză trebuie să facem ce e cel mai bine pentru cei mai mulți. Sigur nu e bine pentru cei mai mulți ca companiile să se prăbușească subit și în masă și să trimită milioane de oameni în șomaj. O criză a sistemului e altceva decât distrugerea creativă care elimină membrii incapabili de adaptare și lasă locul celor capabili, dar în interiorul unui sistem funcțional. Rolul statului la care nimeni nu ar trebui să aibă ceva de comentat e de a interveni când sistemele economice bazate pe libertate intră în colaps. Dacă nu face asta, de ce îl mai ținem? Gândirea asta libertariană extremă a dus la marea criză din anii ’30. Dar, ca orice intervenție care afectează principiile de bază ale funcționării sistemului, ea trebuie să fie rapidă, energică și de scurtă durată, ca să permită forțelor naturale să reia controlul și evoluția. Dacă durează mult, intervenția se substituie legii naturale și atunci totul va colapsa.

          • Alex says:

            Din nou sunt de acord cu argumentatia dvs, o consider valida, rationala si decenta. As mai adauga câteva precizari, pentru context:
            1. Oare chiar ne aflam intr-un colaps al sistemului? Bogdan Glavan, libertarian sadea, ne invata astazi ca nu e nici pe departe vorba de asa ceva, pentru ca nu asistam la o distrugere a capitalului. Ne explica doct ca e doar o oprire la bariera, când se ridica plecam. Si foarte important, ne trimite la scoala pe cei care indraznim sa avem alta parere. Pentru claritate, eu sunt de acord cu dvs., e vorba de o criza pe care nici macar nu o putem evalua la acest moment.
            2. Oare rolul statului nu ar trebui sa fie si acela de a preveni aparitia unei crize? Eu as zice ca da. Culmea, criza trecuta si sistemul financiar a ajuns la aceeasi concluzie. Practic am ajuns in situatia de criza pentru ca institutiile de reglementare in domeniu nu au fost eficiente.
            Evident, daca statul a esuat in a preveni, trebuie sa intervina sa diminueze, daca nu sa elimine, efectele dramatice.
            3. Trebuie ajutati antreprenorii sa depaseasca situatia de criza, de acord, un colaps, daca intr-adevar se intampla, este mai rau.
            Dar, cu câteva nuantari. Sa nu uitam antreprenorii responsabili, cei care au avut si au implementat un plan de criza, cei care nu aveau firma total decapitalizata, care s-au adaptat, care s-au reprofilat (ex: transportatori in curier, restaurante in catering etc.) si care, prin munca si talent, platesc taxe si dau de lucru la toti angajatii. Unii chiar angajeaza suplimentar.
            Si la fel, sa nu uitam antreprenorii de boom, care la venirea crizei au facut presiune/lobby sa fie inchise mall urile (pentru a nu plati chiria), pentru ca fix ziua urmatoare sa critice vehement decizia statului, pretinzand tot felul de masuri de sprijin.
            Intelegeti la ce ma refer, desi nu vreau sa credeti ca generalizez.
            Va multumesc din nou pentru precizari, pentru mine au fost importante.

  2. Adrian Stanciu says:

    Trebuie să spun ceva aici, că dacă am dat date încep să fiu acuzat (pe bună dreptate) că raționamentul e subțire. Așa e. Acest articol e o speculație, nu un articol științific. Datele respective incită, dar nu demonstrează nimic. Acest blog e o rețea socială, nu o revistă peer-reviewed, iar eu nu am publicat nimic niciodată într-o revistă peer-reviewed pentru că nu sunt competent să o fac. Prima critică și cea mai îndreptățită e aceea că corelațiile nu determină cauzalitate. Cauzalitatea poate fi directă (cum am prezentat-o eu aici), inversă (de fapt mortalitalea la COVID face țările să cheltuie mulți bani pe sănătate, imposibil), ambele variabile pot fi determinate de cauze terțe sau corelația poate fi pur și simplu întâmplătoare. Ar trebui mult timp, multă știință de statistică și metode de cercetare și mult mai multe date decât am compilat eu aici ca să ajungem la conculziile din articol în mod științific.

    Un alt lucru important de spus, pentru că văd că mulți nu știu, de fapt, cum se determină corelațiile, e că eu nu am comparat România cu alte țări ci am comparat evoluțiile bolii în 38 de state europene (EU 27 + 11 Non-EU, de la Norvegia la Macedonia de Nord). Am ales Europa pentru că are multe similarități culturale și de politci publice care micșorează eraorea statistică. Am exclus statele mici, statele-sat, gen San Marino, Lichtenstein, Andorra sau Monaco, pentru că sunt foarte ne-reprezentative precum și unele țări care nu prea au date publicate (gen Cipru).

    Un alt lucru important de spus e că o corelație, chiar dacă acceptăm fără dovezi că are cauzalitatea propusă în articol, nu explică niciodată fenomenul în totalitatea lui, ar trebui ca factorul de corelație să fie 1 fix, 1,000 pentru ca asta să se întâmple. Nu există în cercatare corelații 1,000, practic niciodată. Ceva cu corelație 1 e așa de evident încât nu merită cercetat, deci fenomenele au explicații multiple, eu am vorbit aici doar despre una, care mi s-a părut interesantă. Interesant aici, mai mult decât valoarea corelației e sensul ei, adică faptul că țările bogate se descurcă mai prost decât cele sărace. Faptul că asta s-ar datora unui sistem imunitar mai antrenat e 100% speculativ, evident. Ce l-a antrenat poate fi studiat mai departe, unii de pildă asociază asta cu vaccinarea BCG. Și aceea a avut drept efect stimularea sistemului imunitar, ca orice vaccinare.

  3. Vexler Genu says:

    Fiind evreu, prin prisma istoriei neamului meu, ofer vieții o valoare absolută. Orice altă părere riscă să cocheteze cu eugenia.
    Fiind medic, găsesc corelarea statistică a incidenței covid cu densitatea, insuficient argumentată.
    Respect și mulțumiri pentru introducerea mea în teoria sistemelor anti fragile!

    • Adrian Stanciu says:

      Eu sunt foarte departe de eugenie, dar cred că a valoriza viața infinit e filozofic imposibil. Deși e o discuție grea, eu mi-aș dori să o văd purtată în spațiul public. Nu cred că mi se va întâmpla asta pentru că ar fi sinucidere politică și ar determina imediat reacții și acuzații de, de pildă, eugenie :-). Dar faceți acest mic experiment mental: ce efort credeți că ar trebui să facă societatea pentru a prelungi viața unui om cu un minut? Dar cu o oră? Dar cu o zi? Dar cu un an? Dacă considerați viața infinit valoroasă, ar trebui să dați răspunsul “infinit” la fiecare dintre aceste întrebări. Acest răspuns e imposibil, așa cum, în realitate, niciunul dintre noi nu prețuiește viața infinit, nici măcar pe a sa proprie. O discuție francă și înțeleaptă despre subiect ar ajuta mult, mult mai mult decât punerea lui în cheia dihotomică între eugenie și respect infinit.

      Cum ziceam în comentariul meu, nici eu nu sunt de acord cu analizele mele :-), în sensul că ele nu trec un prag științific fie și minimal. Nu e un articol științific. Acestea fiind zise, totuși, sunt curios de ce credeți că corelarea cu densitatea e insuficient argumentată? În ce sens? Adică mie mi se pare că toate corelațiile sunt speculative, nu doar aceea, ce o scoate pe ea în evidență după părerea Dvs.?

  4. Dan Poroineanu says:

    Bun momentul de a aduce această carte a lui Taleb în discuție. Și prima lui carte e foarte bine plasată ca și model acum. “Skin in the game ” -ultima- e chiar precisă.

    În 2014 Daniel Dăianu și SNSPA deschideau un program cu ENAP din Quebec despre ” Studiul evenimentelor extreme”. Ca de obicei la noi, idei bune copiate de la alții, aplicație dezastru.
    Îmi aduc aminte că vorbeau de Black Swan, apăruse și Antifragility și nimeni nu le citise. Comic.

    Încercați să introduceți noi variabile.
    1. Vârsta decedaților. Dacă sunt mulți în vest peste 75 de a ani, la noi au murit de mult din cauza mizeriei, subalimentației, etc.
    2. Numărul decedați în azile. Dacă aduni de peste 80 de ani într-un loc, evident masacru. La noi nu există aceste stabilimente. În cele câteva a fost similar.
    3. Încărcătura virologica a contat. Lombardia, Parisul, Londra, NewYork, Los Angeles – au legături cu China extrem de intense, zilnic. Turiștii chinezi erau foarte mulți.

    4. Dacă cei tineri simt că societatea nu poate avea grijă de ei, când ei nu vor mai putea, vor face orice ca să fenteze și să simuleze. O societate atomizată se numește cancer. Sănătoși dar ușor de rupt, de cucerit, ca sistem. Cazul la noi. Cei conduși nu au încredere în cei care conduc. Fiecare e pentru el. Lipsa sentimentului de apartenență reduce creativitatea, fericirea, puterea de a munci coerent. Dacă mâine ne ocupă ungurii nu cred că va fi mare bătălie.

    5. Un sistem imunitar ” puternic” poate genera o furtună ketonică mai mortală decât virusul. Am văzut că le-a dat la cei din ATI un imunodepresor. Adică reduc reacția sistemului imunitar ca să lase virusul să zburde puțin.

    6. La noi ordinea cu bâta e usor de făcut. Dacă avem ceva puternic, atunci e sistemul polițienesc. Statul acasă, gătitul, berea, tv-ul, sex-ul, gargara, sunt invidii existențiale. Deplasarea, acțiunea încrâncenată, mai puțin, mult mai puțin.

    7. Nu avem nicio șansă. Vestul va deveni conștient de slăbiciuni și se va adapta. Vom fi și mai abuzați dacă până acum s-au făcut că ne dau o șansă. Sunt imperii, au conștiință de stăpâni, de creatori, de putere și demnitate. Dacă mai pleacă 2 milioane de oameni apți de muncă, game over.
    De când Decebal n-a intuit că un pic de vasalitate către un Imperiu extrem de civilizat nu era mare lucru, ba chiar putea să-și alfabetizezi țara, s-o facă administrabilă, de atunci, suntem mereu și mereu abuzați în fel și chip. Generație după generație de sacrificiu.

    Nimic din trecut, că vorbim de regresii, nu ne îndreptățește să sperăm alt curs. Dar cum și speranța e un virus, vezi filmul coreean ” Parasite”, va fi greu de scăpat de el, pentru a ieși din plasa adaptabilității și o lua cu curaj prin întuneric, fără plasă, dar cu curaj, spre CIVILIZAȚIE.

    • Adrian Stanciu says:

      Cum zic și într-un comentariu mai jos, articolul ăsta nu e o cercetare științifică, nici pe departe. Las asta cercetătorilor. E doar o speculație despre o idee. Am luat date la care am avut ușor și mai ales răspândit acces. Nu poți face statistici pe variabile care au definiții diferite sau pur și simplu lipsesc. Totuși, la 1 există date și le-am folosit. După cum ziceam în articol, nu există corelație nici cu mediana populației nici cu gradul mediu de îmbătrânire.
      2. Despre azile nu știu mare lucru, adică știu ce a scris presa, dar nu știu date statistic comparabile de la multe țări ca să se poată face o astfel de analiză, dar e important de înlăturat o eroare de judecată care transpare din mesaj. Eu nu am comparat România cu alții, nu așa se pot determina corelații. Am comparat evoluțiile bolii din 38 de state europene (UE 27 + 11 non-EU, de la Norvegia la Macedonia) și astea sunt corelațiile. Ar fi interesat de corelat, într-adevăr, cu numărul de persoane din azile. Poate găsesc pe undeva informația asta, dar mă îndoiesc că o voi găsi pentru țările sărace, ceea ce face imposibilă cercetarea. Vă împărtășesc intuiția însă. Mai e ceva de spus aici, valabil pentru tot articolul. Nicio corelație nu e 1,000, adică nicio variabilă nu explică totalitatea fenomenului, el e generat de multe aspecte, interesant aici e să le identificăm pe cele mai puțin evidente.
      3. Poate fi o explicație, dar eu nu o cumpăr. Noi nu avem legătiuri cu China, dar avem tone de legături cu Lombardia și cu Spania. Am avut peste 300.000 de intrări în țară din acstee regiuni în toiul focarelor de acolo. În același timp, recitiți comentariul de mai sus. Analiza nu e despre România, ci despre 38 de țări europene.
      4. Nu știu ce să zic, e off-topic, e altă discuție complet.
      5. Aici vă înșelați. Furtunile imunitare sunt generate de sisteme imunitare ne-antrenate, care supra-reacționează la stimuli, e un fel de panică imunitară. Astmul e o manifestare a aceluiași fenomen.
      6, 7, Idem ca 4. Vă împărtășesc unele dintre opinii, nu vă îmăprtășesc altele, ar putea fi subiect de carte, a și fost de fapt, de mai multe cărți scrise de oameni mai capabili ca mine.

    • Sebastian M says:

      Domnule Poroineanu
      Daca numele Dumneavoastra isi are originea in Familia Boierului Poroineanu, apai cu Simpla “pomenire” a Contabilului Securitatii din Romania in Comentariul Dumneavoastra murdareste Numele Familiei Boierului
      Restul ce Ati Scris este lipsit de Relevanta

  5. Sebastian M says:

    Buna Dimineața Tuturor !
    Articolul este in ton cu vremea din București azi, 4 mai ! Da da !
    Suflete și Minți răvășite de atitudini + știri elucubrante caută “ploaia” unui articol in acest timp secetos al Covid ului …..seceta rezista și cu acest articol !
    Ma intreb dacă in aceasta hora a “secetosilor” mai intra mulți ? Multe articole ? Se pare ca da ! Asta înseamnă Armageddon !
    Eu personal am ajutat de întâi mai ne muncitoresc la renovarea unui gard, la varuitul unui grajd+ satisfacția de a prepara vinete la jar ! Cred ca întoarcerea la Lucruri Pământești va detensiona angoasa provocată de boleshnitza aceasta ! In rest Doresc Autorului Articolului Numai Bine !

  6. stefan n says:

    un exemplu clar in care corelatia si cauzalitatea sunt paralele. un rationament solid, pe o baza inteleasa gresit.

    acest virus omoara persoanele cu imunitate scazuta. aceasta imunodepresie este de cele mai multe ori pe fondul unei afectiuni cronice sau al imbatranirii (se stie ca peste o anumita varsta, foarte multe cauze de deces pot fi considerate aproape cauze naturale)
    faptul ca in romania sistemul medical este la pamant fata de alte tari inseamna, conform graficelor pe care va invit sa le cautati, ca avem mult mai multi bolnavi cronici decat alte tari (afectiuni cardio-vasculare, renale, oncologice, diabet, etc)
    de asemenea avem un nivel de trai mult scazut fata de acele tari mai dezvoltate, cu care faceti aceasta comparatie, iar toti anii aceia pe care oamenii nu ii mai petrec pe pamant, adunati, exprima exact starea in care se afla sistemul de sanatate si in niciun caz nu pot constitui un avantaj, nici acum, nici pe termen lung, niciodata! este ca si cum ai spune ca e bine ca multi oameni au murit de-a lungul timpului la 65 de ani in loc de 75, pentru ca noi acum facem fata mai bine unei pandemii… sa ii consideram martiri atunci?

    motive mai realiste pentru care stam cat de cat bine ar fi intr-adevar distanta fizica datorata gradului scazut de urbanizare si faptul ca romania nu este un punct de interes si tranzit atat de mare precum italia,spania,franta,uk,sua…si automat numarul persoanelor bolnave intrate a fost mult mai mic si a fost restrans sau oprit relativ rapid.

    a spune insa ca faptul ca nu ne-am spalat pe maini cand eram mici si ca avem wc in curte reprezinta o sursa de imunizare care sa ne protejeze de un virus nou care sfideaza multe “reguli” de imunitate, este absolut ridicol. asta te poate salva cel mult de diareea pe care orasanul o sa o faca atunci cand mananca un mar de pe jos si taranul nu.
    daca dadea boala in acele medii, s-ar fi cazut pe capete mult mai rau ca in lombardia. si din pacate inca nu e totul terminat si tot din pacate e posibil sa avem ocazia sa asistam la asta.
    deci si acest optimism, daca ne ia ochii de la adevarata problema, este distructiv.

    • Adrian Stanciu says:

      Mie nu mi se pare deloc că virusul ăsta sfidează vreo “regulă” de imunitate. Om vedea dacă intuiția mea (că nu e nimic mai mult decât atât, oricum) e validă sau nu. Mai avem mult până la sfârșitul epidemiei. Dar sunt de acord că argumentele nu sunt deloc științifice, nici pe departe.

  7. Am doar câteva remarci critice de metodă. Datele pot fi corecte dar nu adevarate, vorba unui fost profesor al meu. Și da, există corelații însă acestea nu sunt cauzalități deci nu pot produce explicații pentru situația de acum și, cu atât mai puțin, nici nu pot produce predicții cât decât ok pentru situații viitoare.Articolul este un excelent exemplu pentru un un efect de halo așa cum e descris de Phil Rosenzweig (și el în merge în direcția lui Taleb și sunt convins că nu ați trecut peste The Halo Effect). Apreciez intenția de a scoate o concluzie pozitivă și optimistă în ce ne privește (si non e vero..) pentru că, sincer și eu cred că trebuie să fim optimiști. Însă nu acestea sunt argumentele. Sau, oricum, nu sunt argumente acestea. Peste partea de ”filosofie” am trecut mai repede. Mulțumesc pentru ocazia de gândire însă (și de re-gândire). Spor!

    • Adrian Stanciu says:

      Sunt de acord că astea nu sunt argumente, nu în sens științific, în orice caz. Am scris un comentariu autocritic mai jos, în lista de comentarii.

  8. Valentin says:

    Mi-au plăcut comentariile.
    Variate, dar cam toate în stilul contrarian, deși polemica este necesară.
    Poate simplul fapt că nu le place comentatorilor să utilizeze cuvintele – rezistență, reziliență, anti-fragilitate, etc. în locul unor formule științifice validate de X și Y în ț studii publicate pe te miri unde pentru a măsura valoarea de adevăr oferit de bunul simț îi aduce în postura de a respinge concluziile articolului.
    Departe de a fi un yesman, după ce l-am citit pe Taleb a trebuit să-i dau dreptate pe aspectele care țin de felul în care ar fi bine să judece un antreprenor relația cu economia și cu societatea.
    Bineînțeles că reutilizarea conceptelor în alte domenii decât cel al economiei deranjează, deși nu ar trebui – la fel facem cu matematica în economie sau cu statistica în medicină.
    Însă concluzia că înapoierea este salvatoare în momentele de criză îi determină pe progresiști să respingă ex ante concluziile articolului.
    Din păcăte, realitatea nu se îndoaie după iluziile pe care și le face orice progresist despre evoluția societății și a civilizației.
    iar antifragilitatea naturii depășește și concluziile lui Darwin și ale urmașilor săi în analizarea evoluției.
    Le doresc tuturor să aibă la dispoziție un sistem imunitar antrenat prin mocirla României în ziua în care vor da piept cu Covid-19. Căci vaccinul va veni pentru foarte mulți prea târziu, o știm istoric după câți au murit înainte de a fi disponibile antibiotice sau vaccinuri.
    M-aș bucura să aplice acest gen de analiză și medicii când pregătesc strategii de respingere a propunerilor indecente ale unor companii pharma sau statele când își fac politicile publice de investiții care au condus la actuala și viitoarea supra-urbanizare a populației.
    Poate ar fi bine să explicați pe îndelete aceste idei și arhitecților și urbaniștilor din România și de aiurea care determină felul în care habitatul se îmbină sau nu cu necesitățile de habitabilitate și de mediu ale oamenilor și comunităților și să nu se mai lase conduși de toate teoriile fancy/trendy emise de nenumărați indivizi prețioși ce-și doresc faimă de Instagram influencer.
    Sau poate o coborâre din Olimp către oamenii cer trăiesc antifragilitatea fără a ști ce este și care renunță la ea doar pentru că sunt poftiți la modernizare de societatea reeducativă consumeristă.
    De fapt, mi-aș dori mai mult ca orice, ca scriind și publicând în media astfel de articole, să provocați reacții, să împingeți oamenii să-și reevalueze confortul sporit și scump plătit și să redevină oameni, nu doar roboței accesibili, butonați șio modificați prin marketing, NLP, media, internet, propagandă, etc.
    Antifragilizați-i, domnule Stanciu.

    • Adrian Stanciu says:

      E, totuși, de spus că eu nu sunt nici pășunist nici adeptul reîntoarcerii la natură. De altminteri, mulți din cei care sunt adepții reîntoarcerii la natură văd natura ca pe ceva cu detoxuri raw-vegane și yoga. Natura e, de fapt, cu dog-eat-dog și “survival of the fittest”. Ce spun e că îndepărtarea de natură trebuie făcută cu grijă, măsură, înțelepciune și la limita minimului posibil. De pildă, eu sunt pro-vaccinare, pentru că vaccinarea, de fapt, antrenează sistemul imunitar, dar sunt anti-antibiotice, pentru că antibioticele îl lenevesc, pe de o parte, în timp ce favorzează selecția unor bacterii mai rezistente. Asta nu înseamnă că vreau să dispară, ci să fie folosite cu măsură și doar în situațiile grave, nu la prima febră, indiferent din ce ar proveni ea.

      Societatea e și fragilă, pentru că privilegiază status-quo-ul și predictibilitartea și valorizează supraviețuirea elementelor sistemului (indivizii) înainte de supraviețuirea și întărirea sistemului, dar e și anti-fragilă pentru că se bazează pe legi simple, emergente (valorile fundamentale ale umanității) și are un grad mare de adaptabilitate în rest. E drept că am devenit cumva prizonierii confortului și mintea noastră nu e deloc pregătită să ne scoată din capcana asta, din multe motive despre care nu e loc aici. În același timp, am început să ne aplecăm serios spre studiul fericirii, al împlinirii, al binelui și astea sunt, pentru mine, vești bune.

      Articolul meu a produs controversă, mă așteptam la asta. Nu știu dacă a produs și reflecție, dar sper că da. Cea mai facilă raportare la ceva controversat e să îl abordezi din perspectiva convingerilor pe care deja le ai, fie să cauți să arăți că e greșit, sau, dimpotrivă, să îl accepți fără rezerve. Nici eu însumi nu accept ce am scris fără rezerve, e o ipoteză care mă incită doar. E foarte posibil să fie greșită. Am avut această intuiție și m-am apucat să sap prin multe date, câte am putut aduna credibil într-o zi. Am fost surprins chiar eu să văd că datele o susțin, chiar dacă nu o demonstrează, dar nu o infirmă. Poate că cineva va fi inspirat să facă cercetarea asta pe bune și să afle adevărul. Până atunci speculăm, important e să ne păstrăm mintea deschisă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.