Categorie: Diverse

21 decembrie, 1989

Am vrut de mult să scriu textul ăsta. O bună bucată de vreme nu l-am scris pentru că nu sunt prea mândru de mine și de cum am reacționat în acea zi în care lumea, pentru mine, s-a oprit în loc și apoi a pornit-o pe un alt drum, perpendicular. Apoi nu l-am scris pentru că m-am gândit că nu e nimic interesant de spus despre amintirile mele. Sunt prea banale.

Îl scriu acum, chiar banal, pentru că sunt azi 25 de ani de la acea zi și pentru că văd în ultimii ani povești din ce în ce mai distorsionate despre iureșul acelor zile. Și pentru că un prieten povestea azi pe facebook un crâmpei din aceeași poveste. Așadar…

Citește mai mult

Mândria de a fi român

Cu ceva mai bine de 3 ani în urmă am scris textul de mai jos pentru revista Capital. Uitasem de el și l-am redescoperit acum, întâmplător. Pare de actualitate.

«Românii sunt un popor care se urăște pe sine», mi-a spus cândva un prieten, și cred că avea mare dreptate. Cred că cea mai gravă problemă, și cea mai profundă, pe care o avem ca nație e acest profund sentiment de inferioritate care ne face să ne detestăm pe noi înșine. Citește mai mult

Despre dependență

Am scris un text pentru Manager Express despre dependență. În cazul meu, despre dependența de alții în luarea deciziilor.

Cu mulți ani în urmă am vândut firma mea unei corporații multinaționale și apoi m-am angajat la ei. A fost o perioadă extrem de interesantă pentru mine și un prilej de nenumărate refecții despre felul cum funcționează oamenii și organizațiile. Între ele am avut și două despre dependență.

În firma în care intrasem, ori de câte ori aveam o decizie de luat, după ce grupul responsabilizat cu decizia analiza situația și cădea de acord, cineva zicea: “Hai să i-o arătăm și lui… (un șef oarecare), să vedem ce zice”. Pe mine asta mă mira din cale afară. “Dar de ce să i-o arătăm, ce să zică?” “E, așa, să luăm și de la el o părere”. Bine, îmi ziceam, e rezonabil, hai să o luăm. Problema e că noi muncisem o săptămână ca să ajungem la concluzia aia, i-o dădeam pe la nas unuia care nu investise nici 30’ în analiză, omul, dacă tot i se cerea părerea, se simțea obligat să o dea, iar odată dată ținea la ea! Mai mult decât atât, coechipierii mei se dădeau peste cap să-i facă pe plac, deși în mod evident nu avea nici o responsabilitate și nici nu se documentase pertinent înainte de a vorbi, își dădea și el cu părerea.

Citește mai mult

Umanism și conducere

La cursul de Organizational Behavior pe care-l țin la MBA, primul subiect cu care încep e o discuție  despre umanitate. Vorbim des despre oameni, fie ca parteneri, fie ca resurse, fie ca clienți, dar ne oprim prea puțin să ne întrebăm ce-l face pe un om, om. Aud adeseori aserțiuni de genul „asta e natura umană, n-ai ce-i face” aplicate unor situații și comportamente cu care nici un om nu s-ar mândri. Oare e aceea natura umană? Nu cumva e, poate, de fapt, natura noastră animală? Nu e animalul din noi pe care nu-l putem și poate că nici nu e bine să-l reducem la tăcere? Faptul că suntem cruzi, violenți, capricioși, orienați spre câștig imediat, acaparatori, lacomi, etc., toate acestea sunt ele parte din natura umană, sau pur și simplu sunt manifestarea naturii și genezei noastre animalice?

Citește mai mult

De revenire

Mi-am oprit scrisul la acest blog cu aproape un an în urmă. Sunt multe motive pentru asta, acum dacă mă uit în urmă. Nici unul nu e suficient de important ca să-l pomenesc aici. Am să-l menționez, totuși, doar pe unul singur: am avut senzația că nu e deloc cazul să mai poluez blogosfera cu încă un blog. Sunt deja mulți autori buni, vii, cu verb, dintre care pe unii îi citesc și eu, toți mult mai buni decât mine. Din mai trecut și până acum, însă, m-am tot întâlnit cu oameni care mă întreabă când îmi repornesc blogul. Despre cei mai mulți habar nu aveam că îl citesc. Mai toți sunt oameni importanți pentru mine. Așa că de ceva vreme am hotărât să-l repornesc, mai cu seamă datorită încurajărilor lor. Problema e că nu am găsit suficientă energie și nici suficiente subiecte pentru asta, dar am ajuns la concluzia că dacă aștept până atunci nu am să-l mai repornesc vreodată. Așa că m-am decis să-mi asum public, prin acest articol, obligația de a-l relua. Ca să nu mai am loc de dat înapoi 🙂

Am să încep prin a publica aici unele texte pe care le-am mai publicat și prin alte părți în anul care a trecut, ca să reamorsez dialogul cu voi, apoi voi începe să postez și texte inedite.

À bientôt

Box populi

Eurodeputatul PDL Cristian Preda pare să fie într-un fel de război cu linia oficială a propriului său partid. Nu știu ce efect va avea asta asupra carierei sale politice, dar nu pot să nu recunosc că unele dintre pozițiile sale mi se par interesante. Recent, de pildă, a lansat o teză cu care eu unul sunt de acord. Poporul suveran se poate înșela. Faptul că 83% (parcă) din populație votează pentru o idee, cum ar fi, de pidă, parlamentul unicameral, nu face ideea bună. În replică, Valeriu Stoica îl atenționează că așa funcționează democrația, poporul e suveran. Oare? O mulțime de țări din Europa au făcut podul pe spate ca să evite să ceară într-un referendum opinia poporului lor despre tratatul de la Lisabona. De ce oare? Citește mai mult

S-a întors o filă

Disputa s-a încheiat. Rămâne să ni se arate că ne-am înșelat atunci când nu l-am votat pe actualul președinte. Eu îmi doresc foarte tare să fie așa. Crin Antonescu a spus că au o șansă pe care nu au voie să o rateze. Așa să fie!

LATE EDIT. Pentru că am fost confuz, prin „actualul președinte” îl înțeleg pe Mircea Geoană care, se pare, a câștigat alegerile.

VERY LATE EDIT. M-am grăbit. Până la urmă Băsescu a câștigat. Partea bună a unei alegeri atât de grele este că aseară m-am culcat fără supărare, convins că Geoană a câștigat, iar azi mă trezesc și aflu fără bucurie că a pierdut. Băsescu are cel mai greu mandat pe care l-a avut vreodată un președinte al României, iar eu sunt în situația discipolului care l-a întrebat pe Socrate dacă să se însoare, la care Socrate i-a răspuns: „fă cum vrei, orice faci ai să regreți”.