Categorie: Educație

Viitorul e deja aici

Acest articol a apărut în revista Cariere

“Viitorul e deja aici, doar că nu e distribuit uniform”, spunea cândva, memorabil, eseistul canadian William Gibson. Ca în cazul tuturor schimbărilor disruptive care au precedat-o, A Patra Revoluție Industrială, cum a ajuns să fie numit acest fenomen care ne va schimba cu siguranță viețile în deceniile următoare, se manifestă întâi timid, prin unghere, prin semnale mai mult sau mai puțin ușor de descifrat. Dar ea vine, vine pentru toți. Pentru mulți, ea e deja aici.

A Patra Revoluție e una a cunoașterii, a schimbului instantaneu și ubicuu de informații și cunoștințe, a accelerării inovației și a intrării tehnologiilor avansate în viața de zi cu zi. E o revoluție în care valoarea se produce distribuit, adeseori în afara circuitelor clasice, ale erei industriale tradiționale. Cea mai mare companie hotelieră din lume nu are nici un hotel, cea mai mare companie de taxiuri nu are nici o mașină. Nu doar că aceste surse de valoare apar și cresc rapid, dar ele creează un ecosistem pentru apariția altora, ceea ce face ca valul schimbării să fie mereu mai rapid. Nu știm unde se va opri și nici cum va arăta lumea pe care o va lăsa în urmă. Tot ce știm e că va semăna foarte puțin cu cea de acum. Și mai știm că ne va ridica multe probleme la care va trebui să ne adaptăm. Am să vorbesc aici despre trei.

Citește mai mult

De ce nu funcționează la noi educația privată?

Articolul de mai jos a apărut în ultimul număr al revistei Cariere.

Printre multele paradoxuri ale României se numără și acela că la noi educația privată nu e întotdeauna de mai bună calitate decât cea de stat. Dacă ne uităm la învățământul universitar, ea e mult mai proastă. Asta e bizar. Eu nu știu nici un loc în lume (asta nu înseamnă însă că nu există) în care să se regăsească această situație. Cum se explică paradoxul? Citește mai mult

Un act de curaj

În ultimul număr al revistei Money apare pe copertă Cătălin Ionescu, fostul CEO al CODECS de la înființare până de foarte curând, sub un titlu care spune „Implozia CODECS”. Articoul de fond vorbește despre faliment, despre erori de conducere, despre colapsul în fața crizei și în urma unor decizii greșite al unei din organizațiile cele mai cunoscute din piața de educație vocațională pentru adulți.

Am mai văzut articole despre falimente, dar arareori am văzut un CEO expunându-se pe sine și expunându-și greșelile cu atât curaj. Nu vreau să comentez dacă a fost Cătălin un director bun sau prost la CODECS, vreau doar să spun că-i admir curajul de a-și recunoaște public înfrângerea, chiar dacă nu își asumă mereu, atât cât cred eu că ar fi cazul, responsabilitatea. Până la urmă noi, cititorii, avem la fel de multe sau chiar mai multe de învățat din poveștile unor eșecuri decât din cele ale unor succese adesea cosmetizate, dar nu avem unde să citim despre ele căci cei care ratează nu au curajul să-și povestească experiențele. Cătălin a avut. Chapeau.

În treacăt fie zis revista găzduiește și opiniile noilor conducători. Belea mare. Nu m-aș apropia de CODECS prea mult cât or sta ăia pe acolo. Nu au decât critici la adresa lui Cătălin, nici o idee cât de cât (fie ea și tâmpă) și unul din ei, care e fotografiat, poartă o cravată care era la mare modă acum vreo 15 ani. Nu sunt un fan al modei, dar omul arată prăfuit rău și la vorbă, și la port și la cap. Trist pentru CODECS. S-a încheiat o eră.

Educația sistematică 2

Vă rămăsesem dator cu un articol despre cealaltă componentă frecvent ignorată a sistemului de educație, mecanismul de feed-back. Răspunsul aici nu mai e așa de clar pentru mine. Un prim motiv pentru care nu îmi e clar e că un sistem fără scop nu poate avea feedback. Nu putem măsura dacă sistemul își atinge scopurile sau nu atâta vreme cât scopurile nu sunt definite. Dar chiar dacă am accepta drept scopuri legitime pe cele definite de mine în articolul anterior, problema tot nu devine foarte simplă, chiar dacă e mult mai conturată.

Un mecanism de feedback are, la rândul lui, două componente: un senzor care măsoară ieșirea sistemului și o compară cu cea proiectată și un mecanism de intervenție asupra sistemului care generează o corectare a parametrilor de funcționare astfel încât diferența dintre rezultatul real și cel dorit să fie constant eliminată. Să le luăm pe rând. Citește mai mult

Adecvarea la piata muncii

Am fost invitat de curând la o dezbatere la Money Channel despre tema adecvării sistemului de educație la cerințele pieței muncii. Nu am putut participa, fiind în Franța, dar am să comentez aici ce aș fi avut de spus.
Subiectul adecvării educației la cerințele pieței muncii a fost, recent, foarte dezbătut. Pare să existe un consens printre comentatori că acum această adecvare lipsește, scoatem absolvenți care nu se pricep la nimic, care nu sunt încadrabili. Președintele a exprimat ideea briliant de succint, chiar dacă inabil: ne trebuie ospătari nu filozofi.
Trebuie să spun că și eu am fost o vreme avocatul acestei idei, dar între timp mi-am mai nuanțat poziția. Să vă spun de ce.

Citește mai mult

Educația sistematică

Am citit recent un interviu al profesorului Andrei Marga într-un număr (vechi) din Cotidianul. Ca de obicei e pragmatic, detaliat și la obiect, ca un om care știe bine despre ce vorbește. Și totuși, cred eu, chiar dacă propunerile domniei sale s-ar aplica, sistemul românesc de învățământ ar fi tot șchiop. Pentru că, așa cum argumentam în dezbaterea pe temă a Guvernului Privat, principala problemă a sistemului românesc de învățământ e că nu există. Nu că nu există învățământ, ci că nu există sistem și aici e, cred eu, toată buba. Citește mai mult