Prima pagină » cultura organizației » Pagina 2

Etichetă: cultura organizației

Schimbarea României prin noi înșine

Am citit de curând, via Radu Georgescu un post foarte mișto pe site-ul Adobe România. Îl găsiți aici. E lung, și oarecum dezlânat, dar eu, unul, l-am parcurs cu plăcere. În el Alexandru Costin, directorul general al Adobe România, vorbește despre experiența lui de 3 ani în corporație, după ce a fost preluat împreună cu firma InterAKT într-o tranzacție destul de mediatizată la vremea ei. Am regăsit în articol foarte multe din experiențele mele de trecere de la antreprenoriat la corporație, printr-un procedeu identic, dar nu despre asta vreau să comentez.

Ce mi se pare foarte interesant este felul în care o echipă mică de tineri a reușit nu numai să facă față unei schimbări așa de mari de statut ci și să aducă valoare nouă și să devină o voce semnificativă pentru firma în care lucrează. Au făcut asta nu doar muncind mult ci și construind frumos și temeinic un mediu în care oamenilor le place să lucreze. Și au rezultate, sunt respectați și recunoscuți. Citește mai mult

De ce avem nevoie de un alt fel de a conduce

Am tot spus asta în tot felul de feluri. Și o repet acum: avem nevoie de un alt fel de a conduce, bazat pe etică, angajament personal, motivație intrinsecă și leadership, și asta nu e o marotă la modă în resurse umane. E o realitate bazată pe studii foarte serioase. Iată aici un om mult mai deștept decât mine care prezintă alte dovezi

Conducerea schimbării, sau schimbarea conducerii?

În cursul de Conducerea Schimbării pe care îl predau la CEU Business School m-am hotărât să nu folosesc o carte pe care să o recomand studenţilor. Motivul e că mai toate privesc conducerea schimbării într-un fel pe care eu îl consider măcar incomplet, chiar dacă nu greşit şi anume privesc schimbarea ca pe un proces care începe din momentul în care managementul s-a hotărât să schimbe. Din acest moment există o întreagă literatură despre cum trebuie condus procesul pentru a învinge rezistenţa naturală a oamenilor la schimbare şi a face faţă nevoii conflictuale de previzibilitate şi flexibilitate în planificare.

Problema e că, de fapt, cea mai mare rezistenţă la schimbare în organizaţii nu e la bază ci la vârf. 80% din schimbările din organizaţii se fac sub management nou şi în situaţii de criză. Şi nu e întâmplător. Citește mai mult

Moartea lui Fayol

Acum câteva luni am avut un seminar de cultură de organizație cu un client. Înainte de începe discuția despre cum ar trebui să arate organizația lor și ce tipuri de comportamente ar trebui încurajate la angajați pentru a face față provocărilor viitoare, a trebuit să revizităm declarațiile și intențiile strategice. Problema a fost, însă, că orice gândiseră clienții mei despre strategia lor de afaceri cu numai 4 luni în urmă devenise caduc. “Bine, bine – am întrebat atunci – dar totuși, pe ce puteți conta sigur? Trebuie să existe ceva!”. “Singurul lucru pe care îl știm sigur – a fost replica managerilor – e că în viitorul previzibil nu știm nimic sigur”. Citește mai mult

Ce merge și ce nu

Am participat zilele trecute la o discuție, pe un forum, despre subiectul culturii organizației. Cineva acolo susținea, cu tăria convingerilor adânc și definitiv înrădăcinate, că competitivitatea ajută organizațiile să aibă succes iar cooperarea duce la blazare și lipsă de rezultate. Atunci când am discutat despre datele și faptele pe care opinia persoanei respective se baza, am descoperit că se baza pe câteva exemple, unele doar citite sau auzite. Sunt sigur că sunt și printre cititori persoane care cred același lucru, probabil cam cu același nivel de date care să susțină afirmația. Citește mai mult

Managementul de criză

Acum, de când e la modă criza şi discuţiile despre ea, am auzit de mai multe ori decât în tot restul vieţii mele de afaceri despre managementul de criză. El e văzut în general ca un fel de asalt al cavaleriei uşoare, mortal, curajos şi decisiv, prin care se stopează pierderile, se pune naibii ordine odată şi se taie toate costurile inutile. După 6 luni, ca să citez un termen pe care l-am citit într-un articol despre temă, pacientul astfel tratat ori sucombă ori se face bine căci, se ştie bine, ce nu te omoară te întăreşte. Citește mai mult

Responsabilitatea corporatistă

Trebuie să recunosc, de la bun început, că eu am fost şi într-o oarecare măsură încă sunt, un mare sceptic al conceptului de responsabilitate corporatistă. Pe lângă scepticismul meu natural, dâmboviţean, sentimentul mi-a fost accentuat şi de graba cu care se înghesuiau la gale de binefacere fabricanţii ultimului drog letal şi legal, firmele de tutun. Citește mai mult