Una dintre iluziile copilăriei mele, care a fost spulberată la maturitate, e aceea că trăiesc într-o țară frumoasă și bogată. Iluzia asta mi-a fost săpată temeinic în conștiință de propaganda naționalistă a guvernului comunist al anilor ’60 și până la vârsta adultă nimeni nu a încercat să mi-o scoată din cap. Încet, încet, însă, am început să-mi dau seama că imaginea mea despre propria mea țară e falsă. Țara mea nu e mai frumoasă ca altele și, mai ales, nu e deloc mai bogată decât ele. Sigur că nu suntem năpăstuiți, dar nu suntem nici din cale afară de dăruiți. Oricine a explorat insulele Greciei, văile Alpilor, plajele nesfârșite ale Atlanticului, fiordurile Norvegiei, castelele Franței, asta ca să amintim numai tări din apropierea noastră, știe că România nu e cu siguranță o țară dăruită. Citește mai mult