Cu puțin timp în urmă am avut un eveniment la Oradea, împreună cu prietena mea Andreea Roșca și cu ceilalți prieteni din echipa Decoder. E o întâlnire cu ascultătorii podcastului nostru pe care o ținem cu regularitate, cam odată la 2 luni, în diverse orașe din țară. Acum a fost rândul Oradei să ne fie gazdă, o gazdă excepțională căreia îi mulțumesc și pe această cale. Poate și pentru că Oradea e un oraș vibrant și în plină dezvoltare, una dintre temele cele mai de interes pentru publicul de acolo a fost despre rolul leadershipului în spațiul public și, mai cu seamă, despre asemănările și diferențele între leadershipul privat și cel public.
E o temă interesantă pentru mine, această întrebare, pentru că eu personal am o credință puternică, anume că era managementului clasic a apus, așa că am să încep să o abordez de aici. Managementul clasic, așa cum îl știm, nu e o emanație naturală a societății, ci o invenție umană. Știm și cine l-a inventat, un inginer francez de mine, în sec. XIX, un anume Henri Fayol. El e primul care a postulat elementele de bază ale managementului științific, Prevedere, Planificare, Organizare, Comandă-Coordonare, Control, elemente cu care lucrăm de multe ori și astăzi. Acest concept de conducere, bazat pe de o parte pe diviziunea muncii iar pe de alta pe planificarea amănunțită a procesului operațional a funcționat excepțional vreme de peste 100 de ani, motiv pentru care am ajuns să credem că e singurul model de organizare a muncii posibil. Dar ignorăm în acest fel că el e o invenție foarte recentă și că oamenii au colaborat pentru multe zeci de mii de ani împreună în numere mari și fără să facă apel la aceste concepte.