Articolul de mai jos a apărut în ultimul număr al revistei Capital. Pentru cei care nu au apucat să o citească, redau textul integral aici.
Ideea deputatului PSD Mugurel Surupăceanu de a impozita averile mai mari de 500.000 de euro e o idee bună, politic cel puţin. Cum altfel ar putea fi ideea de a impozita 1% din populaţie în beneficiul celeilalte 99%? Masa e „vindicată“, bogaţii să se supere, dă-i naibii de îmbuibaţi. Citește mai mult
Nici nu a început bine noul guvern să lucreze că, iată, apare din nou pe tapet, cu aceleași valențe de șantaj emoțional și politic, eterna problemă a pensiilor. Pensionarii sunt la noi un fel de masă de manevră, exploatată fără milă și fără rușine de toate forțele politice. În ce-i privește, asta nu le-a făcut neapărat rău. Pensiile au crescut și, iată, bătălia populistă promite să le crească din nou. Ce nu spune nimeni, însă, e că acest dezmăț populist nu are nici o bază economică și, ca atare, nici o șansă să supraviețuiască. Citește mai mult
Mi-am dat seama, recitind stenograma cuvântării lui Geoană, că omul n-a înțeles absolut nimic din ce simt eu și ce am vrut să spun cu cuvintele alea. Sunt sigur că i-au sunat cuiva bine, așa, ca butadă. O fi încercat, mă întreb, să-și imagineze cum e când simți că țara în care te-ai născut scoate tot ce ai mai rău din tine? Și-o fi imaginat el ce trebuie să facă el și clasa politică pentru ca asta chiar să nu se mai întâmple? Înțelege că nu are legătură nici cu pensiile, nici cu locurile de muncă, nici cu factura la curent, nici, până la urmă, cu ei ca politicieni, ci cu calitatea societății pe care o construiesc? Dacă aș fi avut cea mai vagă urmă de credință că înțelege, l-aș fi votat.
N-am vrut să mai scriu pe blog până nu se termină alegerile. Pentru că nu mai am nervi de conflictele stupide pe care orice discuție politică le generează și de atacurile personale veninoase care iau rapid locul argumentației. Și nici nu pot propune alte subiecte unei nații în febra alegerilor. Așa că am decis să-mi iau o pauză. M-a ajutat și tehnologia, că a căzut serverul de două ori :-). Dar m-am răzgândit după dezbaterea din seara asta.
În seara asta am atins apogeul carierei mele politice. În cuvântul lui de încheiere Geoană m-a citat! E drept, fără să-mi atribuie citatul, dar cine se uită la fleacuri din astea. Eu, în schimb, îl citez verbatim: “Am avut ocazia […] sa le spun tinerilor ca voi incerca sa scot din gandirea noastra ceea ce spunea un tanar care a emigrat: Am plecat din Romania nu din cauza tarii, ci din cauza raului pe care il scotea din mine”. Astea sunt vorbele mele, le-am scris într-un moment greu pentu mine, după ce am plecat din țară, mai întâi pe blogul lui Cosmin și mai apoi pe acest blog. Citește mai mult
Ziceam într-un comentariu anterior că, deși corupție e peste tot, la noi ea e așa de înrădăcinată și așa de masivă încât schimbă natura jocului politic. Îți vine să crezi că o corupție care schimbă jocul politic e una de mare anvergură, dominată de rechini feroce cu organizații subversive întinse. În realitate corupția e ca o pelagră, ca o boală de piele care se întinde pe adâncime mică dar pe suprafață mare până ce ajunge să contamineze totul și să sufoce organismul, și așa debil, de dedesubt.
Am fost recent prin țară. E haos, circ și derivă. Mi se pare foarte periculos. Mai toți oamenii cu care m-am întâlnit au probleme serioase, criza se adâncește, e nevoie de coeziune și de acțiune. Avem în schimb dispute politice și paralizie. Nivelul de iresponsabilitate politică a atins cote de neimaginat și a devenit chiar periculos pentru supraviețuirea nației. Citește mai mult
