Prima pagină » stat

Etichetă: stat

Respect

Inregistrarea discursului lui Basescu catre parlamentarii coalitiei imi arata pemtru prima oara un presedinte cu care pot sa ma identific. Fara a fi perfect si fara a-i aproba toate prostiile, Basescu e ultima sansa a Romaniei de a se pune pe picioare in generatia mea. M-am inselat cand am zis ca masurile de austeritate sunt prost gandite. Sunt o facatura, da, dar numai pentru ca Basescu nu are incredere in propriul Guvern sa faca ce trebuie si da un semnal de reforma si urgenta. A scris foarte frumos despre subiect Cosmin mai jos:
http://www.cosminalexandru.ro/2010/05/asa-cum-ar-trebui/

Mitică se scutură

“Atlas Shrugged”, “Atlas s-a scuturat”, e titlul cărții de refernință a lui Ayn Rand, unul din stâlpii ideologiei dreptei în lume, promotoarea filozofiei Obiectiviste. În carte se vorbește despre o grevă a elitelor care refuză să mai țină în cârcă o societate din ce în ce mai ineficientă și din ce în ce mai consumatoare de resurse fără nici un rost. La noi însă, metafora care dă titlul cărții nu ține, pentru că statul român, societatea română, vastă, inertă și ineficientă, nu e ținută pe umeri de vreun titan. Rolul zeului, pentru români, e de fapt jucat de o clasă mijlocie firavă, puternic împovărată și din ce în ce mai sătulă să fie vaca de muls a tuturor, de la politicieni venali la pensionari cu termopane montate pe banii primăriei. Nu Atlas duce pe umeri firmamentul societății românești ci Mitică. Citește mai mult

Două Românii

Suntem o țară a contrastelor și a paradoxurilor. Asta nu e ceva nou. Și nici ceva neapărat rău, sau neapărat bun. Face parte din farmecul nostru ca nație că suntem greu de etichetat în spații comune. Avem laturi luminoase de o lumină neașteptată dar și laturi întunecate de care nu prea ai vrea să te apropii. Oamenii văd ce le convine, ce le confirmă stereotipurile sau ce le potolește temerile. Dar azi vreau să mă opresc doar la una dintre multele dihotomii care marchează societatea noastră. Citește mai mult

Fudulie, sau prostie?

Am trecut azi după multă vreme prin Pasajul Unirea. Am rămas paf! E îmbrăcat de jos până sus în granit natural lustruit. Nu știu cine a furnizat materialul (deși am o bănuială :-)) și nici cât a costat, dar pot să pun pariu că cu banii ăia se mai puteau face vreo 2 pasaje.

Eu am umblat prin multe capitale din lume cu mașina și prin nenumărate pasaje. Nu am văzut nici unul de un lux atât de orbitor. Poate că or fi prin Emirate, pe unde nu am fost. Oare chiar nu avem ce face cu banii? Suntem chiar atât de fuduli, încât să aruncăm banii pe pereți de marmură deși străzile noastre sunt vai mama lor și jumătate de oraș încă nu are canalizare? Sau suntem proști? Sau, poate, cineva a luat o mare șpagă? Ghici, ciupercă, care-o fi răspunsul? Citește mai mult

Statul degeaba

Acum vreo săptămână (sau poate mai mult, că am cam pierdut noțiunea timpului cu balamucul din jurul meu) a apărut o știre în Ziarul Financiar. De când a început criza statul a concediat 2500 de oameni iar restul economiei 250,000!

Știrea asta este cel mai bun exemplu și cel mai bun argument pentru teza că statul trebuie redus la înfățișarea lui minimă. Și nu pentru că aș dori eu ca niște oameni să-și piardă locul de muncă, oricare ar fi aceia. Pe lângă considerentele de ordin social, pe care, recunosc, eu le privesc cu multă rezervă pentru că eu cred că e de datoria fiecăruia să-și poarte lui și familiei lui de grijă, în situația actuală creșterea numărului de șomeri produce un efect de ambalare a crizei în avalanșă, prin creșterea numărului celor care nu-și mai pot plăti datoriile la bănci, care nu mai pot consuma, etc. Nu cred nici în miraculoasa redresare a vistieriei publice prin această manevră, pentru că șomerii vor fi plătiți din ajutorul de șomaj până la sfârșitul crizei cel puțin.

Dar a ține sute de mii de oameni pe leafă degeaba are niște efecte foarte perverse. Citește mai mult