La cursul de Organizational Behavior pe care-l țin la MBA, primul subiect cu care încep e o discuție despre umanitate. Vorbim des despre oameni, fie ca parteneri, fie ca resurse, fie ca clienți, dar ne oprim prea puțin să ne întrebăm ce-l face pe un om, om. Aud adeseori aserțiuni de genul “asta e natura umană, n-ai ce-i face” aplicate unor situații și comportamente cu care nici un om nu s-ar mândri. Oare e aceea natura umană? Nu cumva e, poate, de fapt, natura noastră animală? Nu e animalul din noi pe care nu-l putem și poate că nici nu e bine să-l reducem la tăcere? Faptul că suntem cruzi, violenți, capricioși, orienați spre câștig imediat, acaparatori, lacomi, etc., toate acestea sunt ele parte din natura umană, sau pur și simplu sunt manifestarea naturii și genezei noastre animalice?
Etichetă: umanism
Schimbarea României prin noi înșine
Am citit de curând, via Radu Georgescu un post foarte mișto pe site-ul Adobe România. Îl găsiți aici. E lung, și oarecum dezlânat, dar eu, unul, l-am parcurs cu plăcere. În el Alexandru Costin, directorul general al Adobe România, vorbește despre experiența lui de 3 ani în corporație, după ce a fost preluat împreună cu firma InterAKT într-o tranzacție destul de mediatizată la vremea ei. Am regăsit în articol foarte multe din experiențele mele de trecere de la antreprenoriat la corporație, printr-un procedeu identic, dar nu despre asta vreau să comentez.
Ce mi se pare foarte interesant este felul în care o echipă mică de tineri a reușit nu numai să facă față unei schimbări așa de mari de statut ci și să aducă valoare nouă și să devină o voce semnificativă pentru firma în care lucrează. Au făcut asta nu doar muncind mult ci și construind frumos și temeinic un mediu în care oamenilor le place să lucreze. Și au rezultate, sunt respectați și recunoscuți. Citește mai mult
Think Pozitive
Am participat recent la conferinţa Think Positive, organizată de revista Cariere. În ea, invitatul conferinţei încerca să acrediteze ideea că femeile sunt lideri mai buni decât bărbaţii pentru că sunt mai orientate pe oameni şi creează culturi mai deschise şi mai cooperante. E posibil să fie aşa. Dar dacă mă uit la cum stau lucrurile pe la noi, ceva nu sună bine. Pentru că, aşa cum foarte bine remarca un participant la conferinţă, la noi pe măsură ce urci în ierarhia organizaţiilor găseşti din ce în ce mai multă orientare pe sarcini şi mai puţină orientare pe oameni, adică exact invers decât susţine teoria oficială a conducerii. Chiar femeile care vor să acceadă la cariere de vârf trebuie să intre în paradigma asta şi să-şi cam lase acasă feminitatea. Citește mai mult